Nu se putea să rămâi însărcinată pe vremea răposatului fără să ai soț, că altfel de arăta lumea cu degetul. Nu m-am măritat din dragoste, asta e clar. M-am măritat din obligație și a fost cea mai mare greșeală a mea.
Copilul mi l-am dorit și nu mi-a părut rău nicio secundă că îl voi avea. Știam că voi avea o fetiță frumoasă, totuși mă măritasem cu un bărbat atrăgător, chiar dacă eram amândoi tineri. Nu zic că am avut o relație urâtă, cel puțin nu la început, doar că tinerețea s-a dovedit a fi nefastă pentru noi.
Anii au trecut, din doi săraci care trăiau cu cartoane prin casă am ajuns să facem ceva bani, să ne permitem o casă frumoasă, să avem o mașină bună, o poziție socială la care alții râvneau.
Le aveam pe toate. Aparent. Aveam un copil frumos, bine crescut, cu educație, căci ne-am dat amândoi interesul, dar cam atât. Și nu de puține ori auzeam cuvinte precum: "Ce bine ți-o fi! Nu îți lipsește nimic. Voi nu știți cum e să aveți grija zilei de mâine". Da, nu aveam grija zilei de mâine și ne permiteam să mâncăm orice și oricând. Dar cine spune că o masă bogată te face fericit?Cine spune că o casă mare și frumoasă te poate face să te simți împlinit? Cine știe cu certitudine că bogații, cum spune lumea, sunt oameni fericiți? Să vă spun un lucru: a avea de toate nu reprezintă nimic. Da, îți dorești întotdeauna ce nu ai și ai senzația că asta ți-ar da alt sens vieții, dar știți ce? O vacanță scumpă, pe meleaguri îndepărtate înseamnă NIMIC! E nimic atunci când ești în doi, dar de fapt ești singur.
Și aș fi dat orice să fiu în Vamă cu pantalonii rupți pe mine, dar să fiu fericită.Tinerețea mi s-a dus de mult.
Mi-am tot găsit scuze. Lasă că o să facem o casă și o să fim fericiți. Am făcut-o și fericirea n-a venit. Lasă că o să-mi trimit copilul la studii și o să fim fericiți. Am fost mândri și împliniți, dar tot nefericiți eram. Lasă că o să treacă timp și poate o să ne fie bine. A trecut și nu ne-a fost. Ne-am luat câine, ne-am luat pisică. Aveam o casă mare și goală. Nu reușeam s-o umplem cu nimic.
S-a dus mai mult de jumătate din viața mea și n-am fost altceva decât un om cu de toate, dar sărac.
Am greșit.Mi-am interzis să fiu fericită, mințindu-mă frumos.
El nu e un om rău, în fond, am tras amândoi la aceeași căruță. La o căruță plină de nimicuri. I-am spus că sunt nefericită și n-a avut nimic de spus. I-am spus că vreau să trăiesc și n-a știut ce să facă. Nu-l condamn. Dar l-am înșelat cu nerușinare și pentru prima dată în viața mea, am simțit că trăiesc. Sunt vinovată. Sunt nedemnă. Sunt egoistă, dar fericită.
Pentru prima dată în viața mea (și nu mai sunt la prima tinerețe) mă trec fiorii pe șira spinării. Pentru prima dată în viața mea, există ceva care să mă facă să spun că n-am trăit degeaba.
Încă nu i-am spus, dar presupun că bănuiește. Îmi pare rău, dar nu prea tare! Pentru prima dată simt că am scăpat din colivia mea de lux și pentru prima dată am senzația că-mi pot lua zborul! Iar asta, dragii mei, e un sentiment care nu se compară cu nimic!
Comentarii (7)
Felicitări pt. vorbele tale LOGICE. Cred că în spatele numelui tău se ascunde o femeie ÎNŢELEAPTĂ. Mi-am amintit un banc teribil. După o căsnicie SUPERBĂ, într-o armonie şi dragoste cum numai în poveşti se găsesc, moare baba. Iar moşul, jelind-o cu disperare, invoca cerul şi pământul care i-au luat cea mai credincioasă, bună, ideală soţie pe care a avut norocul s-o aibă. Şi, ca să se simtă mai aproiape de cee pierdută, a început să ia la rând lucrurile ei, şi să le mângâie. Dar, în dulap, sub haine a găsit o cutie plină ochi cu boabe de fasole. Şi o scrisoare: Dragul meu soţ, am avut o căsnicie frumoasă deoarece de câte ori îmi venea să-mi iau câmpii şi să te strâng de gât pt. că erai aşa cum erai, te înşelam. Şi de fiecare dată am pus un bob de fasole în cutie, ca să am o evidenţă. Şi uite aşa, viaţa cu tine a fost suportabilă. Pa iubitule
Ce însemnă că l-ai înșelat și mai ales cu ”nerușinare” ? Îți este rușine pentru ceea ce simți? Îți este rușine pentru că iubești cu adevărat și ești iubită? Dacă soțul tău te iubea și îl iubeai s-ar mai fi întâmplat așa ceva? poate că da , o dată sau de două ori sau niciodata... Iubirea asta pe care o traiesti acum va fi ceva unic dar nu te iluziona, ca orice este frumos se va sfarsi, si sfarsitul te va gasi fie langa sotul tau fie singura fie langa iubitul tau, din pacate nu de tine depinde. Oricat de greu va fi vei vedea ca pretul platit nu este prea mare, putine femei se pot bucura de asa ceva. Ai grija, nu strica totul prin marturisiri catre sotul tau sau cine stie ce popa, stiu ca-ti vine sa-ti strigi fericirea pe strazi dar ai grija poti narui totul cu doua vorbe.
Măi moralistule, eşti popă de vii cu astfel de baliverne? Ce e aia să-ţi salvezi căsnicia? Nu există căsnicie în lumea asta unde unul dintre parteneri să nu fi călcat barăm o dată în viaţă pe de lături. Ei şi? Când viaţa îţi oferă o masă bogată cu zeci de mâncăruri, şi dacă zilnic mănânci caviar, tot te saturi şi-ţi doreşti spre variaţie fasole cu cârnaţi. Când vezi că viaţa a trecut aproape, ai ajuns în toamna ei şi n-ai cunoscut ce înseamnă adevărata TRĂIRE, ai fi prost să nu vezi cum este. Şi ce dacă cel ce a deslănţuit focul va pleca? Nimic nu este veşnic în lumea asta decât moartea. Dar cel puţin ai ştiut, ai simţit că trăieşti. Că soţul suferă? Lasă poveştile pt. copii, un bărbat suferă doar din orgoliu rănit. Poate să fie sfânt, dacă este plictisitor, nu mai există afinităţi comune, tot te saturi şi-ţi doreşti barăm o dată să mai cunoşti şi altceva. Iar fata dacă are asemenea principii moralizatoare va fi o femeie crampon, care-şi va urmări soţul şi când merge la WC. pt. că, lanţurile căsniciei sunt pt. o viaţă. Ca fapt divers, se ştie clar că omul nu este MONOGAM... dar popii care propăşesc asta, în afară de biblie şi testamente nu mai ştiu nimic. De fapt articolul este scris de un jurnalist de carton, care, din lipsă de subiecte interesante şi inteligente, a dat cu oala-n câine...
Cine te-a pus sa te culci cu el si sa faci un copil...? ce te-a mancat asa de tare(sti tu unde)...puteai sa astepti...poate el nu te-a inselat si l-ai ranit chiar daca nu-ti arata. Si acest sentiment de traire, sa sti ca va disparea si iar vei fi aceiasi pt ca ai gresit de la bun inceput. Aceste sentimente de traire despre care vorbesti tu sunt niste furtuni intr-un pahar cu apa, dar tu aceiasi vei ramane. Cel cu care l-ai inselat va pleca si el pt ca esti egosita, cauti doar tu sa te simti bine,sa simti ca traiesti. Tu ce ai facut ca sa iti salvezi casnicia? Noi oamenii mereu asteptam de la celalalt sa faca ceva pt noi. Gandeste-te ce ai facut tu pt casnicie ca si el sa simta ca traieste si ca se simte iubit. Acea zicere ca : femeia trebuie iubita ii o prostie. femeia trebuie sa iubeasca in aceiasi masura ca si barbatul, daca se vrea o casnicie fericita, iar ca si concluzie nu ai facut alceva decat ca fica ta, daca va afla ca ai umblat in alte parti, sa te deteste, nu ai facut-o sa fie mandra de tine si daca ii inteleapta nu va repeta ceea ce ai facut tu, cand se va casatori.
De mult n-ai mai apărut dragul meu final de alfabet. Mă bucur că suntem în consens. Sunt convinsă că dacă INSTITUŢIA POPILOR s-ar desfinţa, şi femeile ar fi mai CITOVE la cap
Draga mea, nu are de ce să-ţi pară rău, să te simţi ruşinată. Ai doar o singură viaţă şi dacă doar acum SIMŢI CĂ TRĂEŞTI CU ADEVĂRAT, trebuie să te bucuri. Te gândeşti să-i spui, să faci mărturisiri ca la popă? AIUREA, ăsta este secretul tău, păstrează-l cu grijă, nu e nevoie să complici lucrurile. Chestia cu înşelatul ţine de alt secol - BALIVERNE IEFTINE... Căsătoria după aceste concepţii este OCNĂ PE VIAŢĂ. Aşa zisa dragoste este de fapt efectul hormonilor, psihologii au decretat că durata ei este de maximum 3 ani. Apoi devine obişnuinţă, interese comune, grija de a păstra familia unde copiii să fie ocrotiţi şi mai ales PRIETENIE - care când există este cea mai trainică, dar ACEA FLACĂRĂ MAGICĂ s-a stins demult. Dacă nu ai cunoscut-o de la bun început cu soţul tău, ar fi şi păcat să treci prin viaţă fără să ştii cum este. Bucură-te şi trăieşte din plin mirajul ei... cât durează. Şi lasă spovedanile, nu-ţi strica familia, ar fi o mare greşeală. O singură viaţă are omul, iar ANOTIMPURILE dragostei sunt tare scurte, doar IARNA VIEŢII este lungă, tristă şi plină de regrete. Ştii ceva? Românul are o zicală tare înţeleaptă: "Mai bine să-ţi pară rău de un lucru făcut decât că nu l-ai făcut". Şi lasă remuşcările, poţi să bagi mâna în foc că el a fost o viaţă uşă de biserică. Şi? A fost vreun cutremur de gr. 8? A fost Tzunami? A fost potopul apocaliptic? NU. Viaţa şi-a urmat cu bune şi cu rele, mai departe cursul ei spre FINAL. Ca la alte milioane de oameni din toate timpurile. Nimic nou sub soare. Totul este în funcţie de mentalitate. Există în America de sud familii unde o femeie are mai mulţi soţi. Sau în Islam, unde e NORMAL ca un bărbat să aibă până la 4 soţii. Şi totul este considerat absolut NORMAL. Bucură-te de viaţă şi ţine-ţi gura. Aşa îţi vei face şi soţul fericit, că are lângă el o nevastă veselă, care a întinerit miraculos. Şi uite aşa, toată lumea e mulţumită
"Asa erau vremurile", o scuza de-a dreptul imbecila de cele mai multe ori. Da' creieru' era in pauza sau ce? O dovada in plus ca mariajul este o institutie anormala si perimata.
Posteaza comentariu