Sinceritatea ar trebui sa existe pe lista de valori a fiecarei persoane si a oricarui cuplu. Nu voi incepe acest articol prin a tine o intreaga pledoarie despre cat de rau este sa iti inseli partenerul si cum lipsa sinceritatii poate afecta in mod negativ relatia de cuplu. In schimb, iti voi povesti o intamplare.
Personajul principal al acestei "intamplari" se numeste Bianca, care era implicata intr-o relatie de un an si jumatate cu un barbat mai mic decat ea cu sase ani. Inca de la inceputul acestei idile, multi dintre prietenii lor nu le dadeau mai mult doua luni, asta pana el se va plictisi de ea si isi va gasi o prietena de varsta lui.
Se pare ca nu a fost asa... el nu s-a plictisit niciodata de ea, a ajuns chiar sa o iubeasca foarte mult. Erau mereu pe aceeasi lungime de unda, aveau pasiuni comune si, de cele mai multe ori, el era cel matur, rational.
Insa, la un moment dat, din neant, in viata ei a aparut cineva si s-a indragostit subit. Cum astfel de momente nu pot fi controlate, nici ea nu isi explica cum a putut sa se intample asta. Bianca este genul de persoana care atunci cand este implicata intr-o relatie, nu vede decat acea persoana, nu se avanta niciodata in relatii care nu duc niciunde.
De data asta s-a intamplat sa se indragosteasca de cineva care nu era iubitul ei alaturi de care petrecuse un an si jumatate. Totul s-a petrecut foarte rapid, dar primul lucru pe care l-a facut a fost sa ii spuna iubitului ce s-a intamplat, nu a vrut sa il minta, chiar daca putea sa faca acest lucru.
S-a gandit ca acel om nu merita sa fie mintit; a incercat sa se puna in locul lui si a realizat ca nu i-ar fi placut sa fie mintita, mai ales dupa o relatie de atat timp. De fapt, minciuna nu are ce cauta intr-o relatie, pentru ca o relatie bazata pe astfel de iluzii nu duce la nimic bun.
"Nu am lasat sa treaca nici macar o zi si i-am spus totul. Intre mine si cel de care ma indragostisem nu se intamplase nimic sexual, era vorba doar de sentimente foarte puternice pe care eu le aveam fata de el. Nu reuseam sa mai gasesc in sufletul meu iubirea pe care odata am purtat-o pentru cel alaturi de care petrecusem atat timp.
Mi-am asumat tot ce i-am marturisit si nu mi-a parut niciodata rau pentru ca am facut acest lucru. Nimeni nu merita sa fie mintit, cu atat mai mult el. M-a iertat, desi nu am vrut, pentru ca daca as fi fost in locul lui nu mai vorbeam cu cineva care m-ar fi facut sa sufar atat. Si-a dorit (si inca isi mai doreste) sa fim din nou impreuna, dar eu nu mai pot sa il privesc in ochi, nu mai pot 'innoda' ceva ce s-a rupt.
Comentarii (46)
E evident faptul ca nu iti iubesti sotul daca nu te simti vinovata. Aicia nu va depinde doar de tine ci si de el daca va divorta ptr ca ai spus ca,cel cu care ai petrecut momente de neuitat are familie. Oricum daca ambii dintre voi veti divorta se vor destrama doua familii. Voi stiti care este situatia dintre voi,dar ganditi-va bine. La tine este evident .. Eu in locul tau as vorbi cu sotul meu si as incerca sa rezolv situatia. Daca nu e posibil as divorta. Acuma tu tii daca merita sau nu . Oricum mult succes si fericire iti doresc !
Cik intr-o relatie scartaie din vina amandurora?...io zic sa va mai ganditi.explicati-mi si mie cum sa fie vinovat o persoana care se intereseaza de tine iti da atentie te iubeste zi si noapte...in urma unei certe te cauta iti lasa un trandafir ofilit si un bilet in care scrie:"TE IUBESC!el e ofilit pt ca nu are apa,iar eu din cauza ta."si tot el reia relatia in felul asta....iar ea il inseala crezand ca sau despartit el ramanad:| cand o vede....iar dupa acest eveniment tot el ii mai da o sansa....el e vinovat?...ca ii ofera dragoste?..iar ea a refuzat:-o?...teorii de "psiholog" va pot oferi eu oricand stiu orice va trebuie..am experienta in spate,din pacate:(
Din principiu cand inseli sau esti inselata se va rupe ceva.. daca nu totul. Am avut o relatie de 2 ani si jumatate in care l-am iubit enorm si pot spune ca m-a iubit. Dar asta nu a fost de ajuns caci dorinta de libertate sau nustiu .. avantul varstei l-a facut sa se desparta de mine. Dupa 2 ani m-a inselat , iar atunci a fost un moment crunt pentru mine. M-a durut enorm... si mi-a zis-o cu lacrimi in ochi ca-i pare rau si ca nu ma merita. Sunt constienta ca o data ce ma inselase, mult respect am pierdut. Dar pentru ca il iubeam enorm i-am acordat si a 2a sansa. Am hotarat sa fie si cel cu care sa-mi incep viata sexuala, si asta nu am regretat. Dar in final tot el a venit iar cu propunerea de a ne desparti... ceea ce nu am mai putut suporta. Am trecut peste atatea.. l-am iertat, dar faptul ca a fost prost si nu si-a dat seama de ce face si pierde... nu l-am mai putut trece cu vederea. A regretat , mi-a dat dreptate dar am mers mai departe. Intre timp , am o viata inainte sa intalnesc oameni speciali care sa merite iubirea mea. ;)
Am dat intamplator peste topicul asta. Si as vrea sa-mi impartasesc si eu experienta. Da, l-am inselat. Ma aflu intr-o relatie la distanta de 3 ani si jumatate si niciodata nu m-am sarutat cu altcineva pana acum o luna. De ce am facut asta? Pai, mai multe motive: ma simteam singura, urlau hormonii in mine, voiam sa vorbesc cu cineva... si nu-n ultimul rand, voiam sa vad daca prietenului meu ii mai pasa de mine. M-a neglijat in ultimele luni ale anului 2009 si cred ca asta m-a afectat foarte mult incat sa renunt la demnitatea mea de "fata cuminte". Acum, regret si da si nu. Regret fiindca l-am facut sa sufere in pofida faptului ca mi-am promis sa-l protejez sufleteste. Dar nu regret ca m-am salvat de la o depresie crunta. N-am castigat cine stie ce, cred ca mai mult am pierdut la faza asta. Nu l-am mintit! Sa nu mintiti niciodata! Spuneti adevarul si va veti salva sufletul! Iar daca omul de langa voi chiar va iubeste, va trece in timp orice obstacol.
Frumoasa poveste pacat de gramatica. Ai chinuit limba romana.
pt ce am facut a zis k niciodata nu va face aja cva.ma iertat iam spus k am gresit fata de el si ce simt pt el.si pot sa spun k nu sa razbunat dak o va face desigur k ii voi face orala dar lui ii voi da dreptate.iar treaba q sinceritatea...nui voi mai spune nu stiu dakl voi mai suna nu ma pot abtine nu trece o zi fara sa ma gandesc la el...:(.azi zic k nu maine zic k da aja trec zileele mele.iar dakl mai si vad....:).ma gandesc knd la el knd la ce ii voi face iub meu.
Suntem impreuna de 2 ani si ne intelegem foarte bn nuami k rutina sa km instalat dragoste facem cred k de 2 ori pe sapt nu mai mult q toate k in mine si aqu mai ma intarata cva sa mai ma intalnesc q "amantul"(scriu in ghilimele pt k nu a fost cine stie ce).nu a trecut nici makr o luna de la escapada mea."Amantul"este o cunostinta dea noastra,mai mult dea lui,el este km mereu q okii dupa fete eu stiu asta doar il cunosc destul de bn.mereu imi zambea imi facea q okiu pana knd mia cerut nr printrun prieten deal lui i lam dat ma sunat s neam int.Stiam k el nu vrea altcva decat sex(eu asta si asteptam stiam k nu am voie sa ma implic sentimental doar il iubesc enorm pe iubitul meu cu toate k in pat km scartaia).Desigur neam int si ma invitat la el iam spuns k nu am sa fac nimik q el(doar nu sunt o femeie usoara sa mio trag din 1 seara)sa suparat si am plekt aksa.vam spus k asta vroia el si stiam lam sunat a doua zi sa ne int ma intrebat dak vreau si miam luat inima in dinti si am aceptat(iubitul meu in timpu asta era plekt in strainatate).au fost clipe fantastice pe kre si aqum as dori sa le aduc inapoi.El are si iubita si amante qm am spus este un macho :).niciodata nu mam gandit sa ma despart de iub meu pt el.a venit si iub meu aks eram chinuita de remuscari stiam k el ma iub si nu mia gresit niciodata asa k iam spus a inceput sa planga a plans enorm atunci a fost un moment in kre am regretat tot ce am facut(nu iam spus k mam culkt q el asta cred k lar fi distrus prefer sa ramana aja decat sal vad q lacrimi in oki.mia schimbat nr si tot)mia spus ce fel de om este si k numai al sex se gandeste iam spus k stiu mia zis dar nam acceptat.totul a trecut q toate k niciunul na dat uitarii si aproape k nu e zi fara sa ne aducem aminte aja mai in gluma mai in serios:P.kt despre presupusul amant pe unde ma vede imi face q okiu lu iub meu era sai ia nr meu din tel mai spus, a zis k i sa inkis tel, se facea k se uita la data la ora:)panami rapea nr aj vrea sal sun din nou k am nr lui dar...stiu k nu ma va para k na facuto nici pana aqum si vorbaia au aceeasi gashk.oricum dak ar faceo mam acoperit desigur el nu stie k iub meu stie despre el totusi am o nesiguranta k se va da de gol k tot stie si va afla toti.oricum din prima zi ma asigurat k nu se va da de gol a zis k deastea facea knd era mai mik(el fiind q 10 ani mai mare k mine).Ce pot sa zic lam inselat pt k era o monotonie in cuplu atat in pat kt si in relatie,si imi doream un barbat adevarat.aqum lucrurle merg bn dar nu si in pat:( asta na schimbat q nimiik.aj vrea sal sun...il visez noaptea dar cva nu ma lasa inima cred...:(.Raman q aj vrea...mereu pana knd nu stiu...oricum dak o voi face nui mai voi zice nimik stiu k roata se va intoarce dar nu ma pot abtine cred k miam dat frau liber sentimentelor pt el,sentimente puternice.dar iubirea pt iubitul meu nu se va schimba niciodata si nul voi parasi pt nimeni.escapada aceasta a mea nea facut relatia mai puternica nimeni si nicimik nu ne vor desparti!
Pentru nevinovat. daca eram sotia unui asemenea exemplar l-as insela fara urma de regret. te-ai gandit vreodata ca de uneori femeile fac sacrificii de dragul copiilor si suporta mitocania barbatului ,?
In lumea de azi, nu e mare lucru daca cineva inseala! Dupa parerea mea nu este un lucru rau daca inseli, dinpotriva , iti dai seama daca chiar il iubesti pe perseoana de langa tine, te testezi! Si daca o/il iubesti o sa te comporti si mai frumos! Iti improspetesi relatia , dar asa sa faci ca nimeni sa nu afle.Ce nu se stie nu doare! Problema este ca barbati cand inseala nu pun suflet, dar noi femeile din pacate da! Ne place barbatul, si ne sperie gandul ca ne atrage, si confundam cu dragostea! Fiecare relatie la inceput este cel mai frumos , credem ca suntem indragostite pana peste cap! Ceea mai mare greseala ar fii sa ii spui, in ziua de azi 10% dint-re oameni aprecieaza sinceritatea!
sint o cititoare fidela care acuma are nevoie de ajutorul vostru are nevoie de voturi (CUM BUCURIA VINE DIN LUCRURI MARUNTE ) si o puteti vota pe ANCA MARIA ORZAC www.promance.ro/concurs ingerasii/ da ti clic pe inimioara de deasupra pozei
Dupa citirea tuturor comentariilor de mai sus am observat ca inseli doar daca nu esti multumit in relatie, si eu am trecut prin asta nu a fost nimic planificat, o simpla intamplare care m-a trezit la realitate, credeam ca sunt fericita in relatia mea dar in momentul cand m-am simtit atrasa de altul mi-am dat seama ce imi lipsea, te simti atras de persoana care iti ofera ceea ce iti lipseste din relatia ta actuala, realitatea e trista: la inceputul oricarei relatii cei doi implicati fac totul ca sa isi atraga partenerii sa fie siguri ca acestia au ochi doar pentru ei, insa cand sunt siguri ca le-au castigat increderea si devotamentul uita pentru ce au luptat atata vreme, renunta, nu considera ca mai trebuie luptat in continuare. Exista cazuri in care o aventura poate readuce la viata relatia intarta in monotonie, sau poate aduce la suprafata realitatea pe care ambii parteneri o stiau de mult. Toate aventurile apar pentru un motiv. Eu nu cred ca exista relatia perfecta, ne complacem in anumite situatii crezand ca nu gasim nimic mai bun. Pentru cei care sunt fericiti in relatii de lunga durata, felicitari sunteti niste raritati, luptati sa nu pierdeti niciodata acest lucru.
am invatat sa nu mai fiu sincera...(sau prostuta) sa`i spun..uite..sti cand am fost plecata te`am inselat cu un amic de-al tau..(da nu stiam ca va cunoasteti)....ete na...s-a intamplat.. poate daca nu-i pasa sau nu te iubeste trece`cu vederea( sau nu vrea sa te piarda acuma asta depinde...)treptat nu am scapat asa usor "iesirea asta la o distractie" am platit`o dublu..se razbuna cum poate...iar eu tac..
am reusit pt ca asta ni-a fost conventia de la anceput am jurat ca nu vom merge prea departe si ne tinem de cuvant .
Cum ati reusit sa faceti totul fara sa va implicati, eu asta nu inteleg , noi am vb 3 luni fara sa ne intalnim iar cand ne-am intalnit am traita clipe de vis , doar ca nu am mai putut sta 3 luni fara ....si dupa o luna ne-am revazut iar ......acum urmeaza sa ne vedem dupa Pasti ...si tot asa ...si da suntem amandoi casatoriti , dar amandoi ne gandim la divort ....e o adevarata nebunie , simtim ca numai putem unul fara altul ....traim intr-o lume nebuna dar avem dreptul la fericire ....si cred din ce in ce mai mult ca daca am fi avut fiecare din noi ceea ce ne dorim acasa langa sot sau sotie nu cred ca am fi ajuns aici
uitasem sa va spun ca cel mai bine e sa fim casatoriti si unul si altul da....... asta e obligatoriu alfel se strica treaba
eu l-am anselat cu un tip cu 2 ani mai mic ca mine si nu-mi pare rau deloc , a meritato , a fost super sper sa mai fie asta e viata .Astept asta de toata viata (am 46 ani ) nu regret niciodata a fost un tip ,pe placul meu ,ma facut f fericita .eu am viata mea el pe alui ne antalnim pe ascuns 2 saptamani pe an si e super .eu nu vreau sal despart de nevastasa si nici el pe mine ne vedem de treaba fara sa facem rau la nimeni.O singura problema am ca nu pot sa povestesc lu vecina mea ce clipe frumoase am petrecut eu cu acest tip.
Multumesc pentru sfat , ai drepatate in ceea ce spui , el nu are copii e casatorit doar de cateva luni si din ce imi spune situatia nu e tocmai una buna , chiar nu stiu ce va fi , m-am implicat foarte tare in relatia asta poate si de unde mi-au lipsit multe lucruri in casnicie ....un cuvant , o vorba buna spusa atunci cand ai nevoie , o floare , un sarut , o imbratisare ....sotul meu nu mi-a oferit nimik din toate aceste lucruri, m-am casatorit de foarte tanara crezand ca e bine ce fac , desi familia mea s-a opus si m-au spus inca de atunci ca nu e omul potrivit , dar asta e viata , pana nu te dai cu capul de pragul de sus nu iti dai seama.....acum el imi ofera toate aceste lucruri care mi-au lipsit , e un om care a suferit si el mult in viata , chiar nu stiu ...nu ma pot opri il iubesc enorm .....traiesc la 30 de ani ce nu am trait niciodata in viata , imi doresc sa fiu fericita sau macar implinita , m-am sacrificat destul in speranta ca sotul meu se va schimba intr-o zi , dar nu mai cred lucrul asta si nu mai vreau sa traiesc in mincuna cum am facut-o pana acum , multumesc inca odata pt sfat .
Cind e un inceput-e o euforie.Realizezi faptul ca eshti o femeie cu demnitate.descoperi multe pentru tine.Dar te-ai intrebet vreo data se vor spune copiii lui despre tine shi daca intr-adevar la el e situatie de divort.Multi barbati inshelala ashteptarile shi nu au de gihd sa divorteze de fostele sotii-asta ti-o spun cert.Poti sa fii in situatia de shedere intre doua scaune.Timpul va arata ieshirea din situatie,dar sa nu dai gresh caci pe platoul viatii duci raspundere de mai multi copii,in afara sotului tau shi sotiei lui.Pe darimaturi fericire nu faci!Eu am trecut prin asha ceva /sotul m-a inshelat,a intemeiat o a doua familie cu alta femeie/shi actualmente el nu se simte fericit in acea familie,are copil invalid,starea materiala e rea de tot/dar eu nu ma bucur deloc de insuccesele lui,caci am suferit 10 ani de zile din aceasta cauza.Acum sufera numai copiii mei ca nu-l au alaturi pe tata
mi-ar lua foarte mult sa povestesc totul in amanunt si nu vreau sa va plictisesc ,sper doar sa intelegeti situatia in care ma aflu si poate imi da-ti si un sfat ...sunt casatorita de 9 ani , nu imi mai iubesc sotul de foarte mult timp , m-a mintit foarte mult lucruri grave care ne-au afectat relatia , la capitolul comunicare nu am stat niciodata prea bine , in ultima vreme totul era rutina obisnuinta ...munca casa , copil, in rest nimic , ma complaceam in situatie si refuzam sa imi recunosc ca am dat gres si ca intr-o zi se va termina totul , nu mai simteam nimik pt cel de langa mine , eram ca doi straini....viata , destinul ...mi-a scos pe cineva in cale , la inceput a fost doar un prieten pe umarul caruia mi-am sprijinit capul si ne-am povestit amandoi vietile , problemele, neimplinirile ...nu ne-a trebuit mult timp sa ne dam seama cat de mult ne-am implicat sufletele in aceasta relatie , intre timp sotul meu a plekat la munca in afara, caci aici nu prea mai avea ce sa faca la cate prostii facuse , noi ne-am continuat relatia si dupa 3 luni ne-am intalnit ....parca ne cunosteam de-o viata , am trait clipe de vis , am simtit lucruri pe care sotul meu nu cred ca a reusit vreodata sa le trezeasca in mine , ne iubim mult , dupa inca o luna ne-am intalnit din nou (am uitat sa va spun ca ne despart vreo 700km)....continuam sa ne iubim , sa ne intalnim , ne dorim mai mult doar ca situatiile noastre nu sunt atat de simple , si el e casatorit , nu stiu unde vom ajunge , eu sunt hotarata sa divortez , inca nu i-am spus nimik dar , am sa o fac cat de curand, culmea e ca nu ma simt cu nimik vinovata fata de el , oare avem dreptul .a fericire , oare iubirea va invinge , am atatea intrebari , oare voi gasi un raspuns? sunt sigura de iubirea celui cu care sunt acum , dar ca sa ne implinim iubirea inseamna suferinta altora din jurul nostru , atat in familia lui cat si a mea , chiar nu mai stiu , cert este ca il iubesc , iar cu sotul meu nu mai pot fi sub nici o forma , chiar singura de-as ramane tot as divorta . Astept un sfat si intrebari daca aveti nelamuriri.
nu inteleg de ce ai acceptat o astfel de relatie atat timp cu o persoana care in mod evident nu te iubeste, nici macar respecta! Ai realizat singura ca te-a privit si te priveste ca pe o sluga in casa (si inca una pe care nu o plateste, aduce in plus bani in casa si mai si presteaza sex). Pot presupune ca comportamentul lui fata de tine nu a facut altceva decat sa-ti ia toata increderea in tine iar copilul banuiesc ca a fost un alt factor. Insa ma bucur ca te gandesti la modul serios sa il parasesti, sper sa ai curajul necesar. "Copilul" care are 21 nu prea mai este copil, e deja un adult si sunt convinsa ca va depasi momentul. Sper sa ai o prietena sau o ruda care sa te ajute la inceput. Iti doresc mult curaj!
Am o relatie de 7 ani de zile, si sincera sa fiu nu m-am gandit niciodata sa-mi insel prietenul. Stiu ca mie nu mi-ar placea sa fiu inselata sau data la o parte si atunci la randul meu nu insel. O relatie de lunga durata se bazeaza pe comunicare, respect si iubire. Pt bia: daca iti sta gandul la sapt aceea inseamna ca iubirea pt actualul tau sot nu mai este aceea de acum 8 ani, relatiile intre voi s-au racit si poate pt el relatia a devenit prea monotona. Se gandeste poate ca v-ati casatorit si acum nimic nu va mai desparte. Incearca sa-i arati ca nu este asa. Daca te iubeste se va trezi la realitate.
N-am inselat niciodata,dar din pacate,am fost inselata. Prietenul meu a procedat foarte bine spunandu-mi adevarul. In felul acesta macar nu a mai avut ocazia sa o faca din nou. Cu toate ca l-am iubit si inca il mai iubesc,n-am putut sa-l iert si nu am putut sa leg firul rupt. Nu-mi pare rau ca am rupt legatura,imi pare rau ca nu a fost in stare sa-si controleze instinctele. Oricum nu as mai fi putut sa-l vad cu aceeasi ochi si nimic nu ar mai fi fost ca inainte. Tentatiile sunt mari si suntem oameni,de aceea se spune ca greseala este omeneasca,dar suntem totusi si fiinte rationale care gandim,deci putem sa ne dam seama daca si cand il ranim pe cel de langa noi si putem de asemenea deosebii binele de rau. Daca el nu a realizat prima data ca ma raneste ,cine imi poate garanta ca n-ar recidiva??? Eu cred ca numai daca nu vrei nu poti sa rezisti ispitelor!!! Intotdeauna poate aparea o noua colega de servici,care arata super, sau o vecina de la nu stiu ce etaj care-l are pe "vino-ncoa". Sa nu mai spun ca intentia unora (fie femeie,fie barbat) este tocmai aceea de a tenta si provoca
A fost o simpla sarutare, intr-o seara frumoasa de vara, sarbatorind reusita unui proiect. Dar acea sarutare m-a schimbat total. Mi-a dat incredere in mine, sotul meu, mai mare cu 8 ani, neincurajandu-ma nici o data, eu l-am ajutat sa termine facultatea, sa avanseze in cariera. Am terminat o facultate, apoi am inceput alta, el tot timpul suparat, ca tot proasta o sa raman, ca nu am nevoie. Nu putem avea o discutie intelectuala, nu comunicam, singura lui grija fiind sa aiba ce sa manance. de aproape 10 ani se ineaca seara de seara in alcool, nu-l intereseaza de casa, de familie, doar mananca, face mizerie si doarme. Cum sa nu iti fuga gansul la frantura de fericire pe care am trait-0 cateva ore, cand am simtit ca sunt OM, ca sunt apreciata pentru munca mea, pentru calitatile mele, pentru felul in care arat ca femeie? Au trecut 10 luni de atunci, nu am mai vorbit cu persoana respectiva, dar aproape in fiecare zi ma gandesc la acele momente. Nu consider ca am gresit, nefiind mai mult de o atingere a buzelor, caci constiinta nu m-a lasat, fapt pe care i l-am spus si l-a apreciat, sentimentele fiind reciproce. Cum sa nu te lasi dusa de val cu o asemenea viata? Parca eram un robot, serviciu - casa, casa - serviciu. Nu stiam decat ca am indatoriri, uitasem sa traiesc. De atunci recunosc ca viata mea nu s-a schimbat prea mult, insa acum imi fac timp si pentru mine, pentru sufletul meu, fapt ce il enerveaza enorm si considera ca il insel, chiar daca in sinea lui stie ca nu voi face acest lucru. Mi-e teama ca raceala asta dintre noi sa nu se transforme in ura cu timpul, ceea ce va fi foarte rau. I-am marturisit ca am fost cat pe ce sa il insel, si cu speranta ca se va schimba macar putin, dar a devenit un repros ce se repeta la nesfarsit. I-am spus ca vreau sa ne despartim, mi-a spus ca pot pleca, oricum casa e a lui. Deci eu nu am fost decat o sluga timp de 22 de ani. Si totusi sper sa am puterea sa evadez din acest cosmar, chiar daca nu am unde sa ma duc, dar ma gandesc ca nu pot sa-i fac asta copilului meu de 21 de ani care are alte asteptari de la noi amandoi.
Vad aici pe unu care isi zice nevinovatu, si care afirma ca noi femeile suntem lipsite de ratiune, dar barbatii care au amante si nu o recunosc niciodata? poate in fata prietenilor o recunosc...asa ca sa se laude..eu nu bag mana in foc pt nimeni..niciodata nu stim de unde apare ispita..dar femeilor care au facut-o si au recunoscut in fata sotilor...bravo lor...femeia daca isi inseala sotul e curva dar sotul care isi inseala sotia e smecher si destept...psihologii spun ca noi femeile ne gasim pe altul cand nu ne mai satisface relatia de acasa in timp ce barbatii o fac doar de dragul distractiei
acu .. sincer fara sa judec dar de ce te-ai casatorit si cati ani ai acu.. tipul cu care iti "inseli" sotul de cat timp il cunosti?
sunt casatorita si de 6 luni imi insel sotul ,ma gandesc mereu de ce oare mi se intampla mie asa ceva?cu sotul meu relatia era ok dar tot dimpul simnteam acel gol in suflet parca imi lipsea ceva,nu ma simnteam implinita pana a aparut acest barbat in viata mea ,il iubesc cum nu am crezut ca as putea sa iubesc ,il ador e un om minunat si nu as vrea sa renunt la el pt nimic in lume,sotul meu stie familia stie nimeni nu e de acord cu asta,ce sa fac?sotul meu nu vrea sa imi redea libertatea nu accepta sa fiu langa altcineva cu toate ca am fost sincera si i-am spus de la inceput
Sfat...Niciodată nu puneţi mâna in foc pentru celalalt....nu ştii niciodată unde duce ispita...
Mi-am inselat prietenul si i-am spus, dupa ce m-am framantat aproximativ 2 ani... Il inselasem inainte sa avem o viata sexuala propriu-zisa. Era in perioada in care ma gandeam sa ma despart de el, dar nu am facut-o. Dupa ce l-am inselat, am inceput sa il vad cu alti ochi si m-am indragostit nebuneste de el. Nu imi dadea pace gandul ca ar putea afla (am mai spus cuiva; deh, ar trebui sa nu oferim increderea noastra oricui ) I-am spus, desi puteam sa pierd relatia noastra, dar nu a fost asa, m-a iertat cu conditia sa nu se mai repete. Nu are de ce sa se mai repete pt ca ne intelegem f bine, pe toate planurile. Consider ca daca te iubeste, te iarta.
suntem oameni si e normal sa mai avem unele scapari... dar cea mai mare geseala dupa parerea mea e sa compari o relatie de 5 -6 ani sau mai mult cu acel "ineput nou" pentru ca e normal sa fii super incantata de relatia mai noua.. pt ca toate par sa fie perfecte ..EXACT CA SI RELATIA DE 5 ANI LA INCEPUTUL EI :).. ideea de baza ar fi sa gandesti bine si sa te gandesti in cat timp teai plictisi de noua relatie... si daca es merita sa treci.. sa "aruci" toate bucuriile , necazurile.. momentele in care el (prieten, sot... etc) a fost langa tine.. in in principiu sa nu zici nimik :) sau cel putin nu te grabi in ai spune .. poate e doar un lucru trecator.. si nu are sens sa complici relatia pentru o "mica intamplare"
am patzit si eu la fel ..... ca " no name " doar ca eu eram baiatul ...... a fost identic .... doar ca nu eram casatoritzi ... eu am trecut peste ...dar ea imi spune ca oricum nu mai ma vroia de cateva luni si vroia sa imi spuna ...cu toate astea, nu mi-a spus si am aflat singur .... colac peste pupaza tipul are si el o iubita, nu este din ro, nu o vrea ... pe cand ea il cam vrea pe el ..... cidata lumea nu ? acum sufar si nu stiu daca o sa mai am incredere in cineva vreodata .........in ea as avea incredere daca s-ar intoarce .... oricine are dreptul la a 2-a sansa ... si cand dai cu capu` de sus e foarte posibil sa nu o mai faci .... dar nu stiu ce vrea ea .......
Ma luat si pe mine o data valu si am calcat stramb,dar nu i-am spus persoanei respective ,ca l-am inselat ci doar :>Ca nu il merit si ca trebuie sa ne despartim < Orcum ori ca ii spui ori ca nui spui tot nu poti sa te uiti in ochi lui si e si mai greu sa traiesti langa el si cu povara asta in sufletul tau .Barbatul are demnitatea lui si chear daca te iarta tot nu va uita niciodata ,ca ai calcat stramb . Te va ,,intepa,(ca sa zic asa )cu orce ocazie ,si te va face sa te simti ca ultima...... Asa ca mai bine esi din relatie fara nici un cuvant ,ca orcum nu toata lumea da pe dinafara de sinceritate . Si roagate la Dumnezeu ca el sa te ierte .
faptul ca eshti tentata sa-l insheli nu inseamna ca nu-l mai iubeshti...intr-adevar cand iubeshti o persoana nu mai ai ochi pt altcineva...nu mai observi cat de bine aratanoul coleg de munca sau cat de frumos se poarta vecinul de la 4...dar cand intervine obishnuintza shi te simti neglijata shi vrei un pic de atentie...dak apare unul care te face sa te simti importanta pt el shi frumoasa shi prinzi un pic de incredere in tine ai senzatia ca eshti indragostita shi ca pe celalalt nu-l mai vrei...ca nu iti mai da fiorii aceia...dar asta nu inseamna ca nu-l mai iubeshti...pur shi simplu intensitatea sentimentelor de beatitudine create de noul venit te face sa ignori ceea ce simti pt partenerul tau deshi dragostea voastra are radacini mult mai adanci shi mai trainice decat fiorul provocat de noul...parerea mea.
Da, e buna sinceritatea si nu stiu sa mint...trebuie sa cred eu intii minciuna ca sa o pot spune credibil, altfel ma fisticesc, ma inrosesc, ma bilbii. In cazul Biancai nu ar fi fost indicat sa-i spuna iubitului a doua zi dupa ce a simtit ca s-a indragostit de altcineva, pt ca putea fi doar un foc de paie, un moment de slabiciune, ceea ce s-a si dovedit a fi. Ce-a rezolvat? NIMIC! A ranit un om care o iubeste si si-a luat o palma morala de la unul care a pacalit-o si de care care a CREZUT ca s-a indargostit. Trebuia sa mai astepte, sa vada daca ceea ce simte ea fata de celalalt e real sau nu si abia dupa sa ia o decizie.
Culmea culmilor este ca fiecare isi da seama ca nu-l mai iubeste ,sau incepe sa se indoiasca de dragostea fata de partener (fie prieten,fie sot),abia in momentul in care apare un altu/o alta. De ce??? Adica poti sa-l iubesti,cu bune si cu rele,doar pana apare "fat frumos din lacrima",iar atunci brusc dispare toata dragostea,tot respectul,tot ce a fost frumos pana atunci. Nu e corect sa analizati pe nimeni doar prin comparatii,mai ales ca de multe ori s-a dovedit ca al doilea venit nu este cu nimic sau nici macar atat de bun ca primul. Nu e corect. Analizati-va partenerul inainte,nu-l amagiti si nu stati cu el /ea doar de dragul sau de frica de a nu fi singure/singuri. In mod special nu-i inteleg pe cei casatoriti care-si jura si promit in fata Domnului "...pana ce moartea ne va desparti". Bine inteles ca sunt foarte multe cauze de divort,dar acuma vorbim de "inselat". Eu una nu l-as insela ptr.ca nici mie nu mi-ar place sa fiu inselata. Si daca nu l-as mai iubii i-as spune si ne-am desparti inainte sa apara un altul. Ma rog este parerea mea personala,si oricum gradina Domnului e mare si din pacate multi isi inseala partenerul si asta din diferite motive si ce e si mai rau este ca continua asa si nici macar nu realizeaza cat de mult rau fac in jur.
Iubitiva mult si respectativa .
cred ca totul tine de incredere. dar nu de increderea in celalat ci de increderea in tine insati. trebuie sa fii sincera cu tine. sa vezi de ce te simti atrasa de alt barbat si deci sa vezi ce lipseste in relatie. de cele mai multe ori ne simtim nesigure si nemultumite de noi insine si cautam "intregirea" in celalt. dar cum asta nu e posibil trecem din dezamagiri in dezamagiri. cand singuratatea de una singura e de preferat singuratatii in doi, cand ne simti implinite si fericite singure, cand suntem multumite de viata noastra atunci o sa gasim "sufletul pereche". eu am trecut printr-un divort, prin cateva pierderi, dezamagiri si cautari. pana cand nu am constientizat ca viata mea mi-o pot face frumoasa si implinita de una singura nu am fost in stare sa vad barbatul cu care puteam face echipa, chiar daca acesta se afla langa mine de ani buni....
Eu am facut referire exact cum sunt unele femei ,infidele si fara ratiune .
Nu sunt o persoana care sa umble cu *mita-n sac*.Ma intilneam cu un barbat mai mare de ani ca mine.Eram amanti-el era casatorit.Am gindit sa incerc shi o astfel de relatie,dar am inteles in scurt timp ca nu-mi place mie.Aveam mustrari de conshtiinta,ne ascundeam permanent.Cu mine el avea numai relatii fizice,nu il interesam ca persoana shi eu vedeam ca nu ne potrivim.Peste jumate de an m-am indragostit de un alt barbat shi cu miinile tremurinde i-am scris mesaj primului ca ne despartim.El a acceptat in sinea sa situatia,mie nimic nu mi-a spus.Dar dragostea mea nu a tinut mult-o luna de zile.Am inteles ca totul a fost o farsa,a inceput sa ma insulte nitam-nisam shi eu in scurt timp am inteles ca el nu e persoana cu care vreau sa-mi continui viata shi am plecat de la el.Conshtientizez shi eu faptul ca daca taceam shi nu spuneam nimic despre dragostea mea,ramineam in prima relatie in continuare,dar cu minciuni din partea mea.Dar eu nu pot trai astfel
Da! ...e ceva placut,de ce sa ne ascundem mai ales noi barbatii! Dar intervine o problema:-nu trebuie sa-i neglijam pe cei din jur! Cred ca lumea ar fi mai buna ,daca in loc de ura .....am avea numai dragoste!!
sincer si eu m-am aflat in situatia de al insela pe partenerul meu...si poate inca ma aflu..f frumos din partea biancai ca a spus adevarul in urmatoarea zi.chiar o sa meditez asupra acestui articol f bun.eu in nu am fost sincera cu prietenul si din a aflat atunci insa pana la urma ne-am impacat.acum insa a mai intervenit o persoana in viata mea si sincer ma aflu in aceeasi situatie.nu stiu nici eu de fapt daca il mai iubesc pe partenerul de acum.au fost 3 ani frumosi pentru mine si chiar el a fost singurul care m-a sprijinit in multe probleme dar acum nu mai stiu nici eu ce simt.... felicitari pentru articolul acesta si pentru multe altele care sunt f interesante.
...teoretic e simplu! E mai complicat atunci cind unul din parteneri se simte ....marginalizat! Dragostea e dulce....dar nu trebuie sa fie oarba!!
sincer nu cred k as vrea sa am o relatie in care eu nu insemn nimic pt celalalt...nu as suporta niciodata sa stiu ca sotul pe care il consider "un om prea bun" sta cu mine in interesul altora (copii, "cei din jur" etc). Sincer chiar daca el nu m-ar fi inselat, si nici eu pe el, in momentul in care as afla ca nu mai sta cu mine decat de gura lumii i-as tranti un divort de nu se vede....Ma sperie, "nevinovatule" k exista oameni ca tine care umbla liberi
Va lipseste puterea si inteligenta sa intelegeti ca cel de langa voi se sacrifica pentru a te suporta de dragul copiilor sau a celor din jur.Pacat ca voi femeile acuzati barbati ca va inseala si voua va e gandul numai la aventuri .Aveti grija de cei din jur si o sa va dispara tentatia de-a insela
eu am o relatie d 5 ani si nu mi-am inselat prietenul....dak as fii in situatia biancai sigur nu i-as spune ...e mult d discutat pe tema asta....ceao
prietenii ne vad cuplul perfect, familliile noastre la fel...nu am vb cu nimeni despre asta....le-as destabiliza ideile unora, care se uita la noi din exterior si cred ca uneori povestile se transforma in realitate....ma simt uneori o mare ipocrita, uneori ma simt vinovata, alteori egoismul din mine ma face sa regret ca am lasat sa-mi scape printre degete persoana care m-ar fi ajutat sa ma redescopar(celalat...)si ma innebuneste gandul ca nu e vorba doar de sex....ca ar fi fost mult mai simplu daca era vb doar de insticte ...e vb de mult mai mult ....l-am cunoscut pe el si acum imi privesc sotul cu alt ochi, astept altceva de la el, fac comparatii...nu am pastrat legatura (am vb o sg data la tel in 2 luni, dar despre chestii legate de serviciu), pt ca nu mi se pare corect fata de nici unul din noi 3,insa si asta e un aspect pe care il regret uneori......cu cat ma gandesc mai mult, cu atata cred mai mult ca sunt penibila idioata ..... deci? voi ce credeti?
daca am inselat? depinde de ce intelege fiecare prin asta...sa incep cu inceputul...am 25 de ani.noi ne stim de 8 ani si de 4 suntem casatoriti. nu avem copii...e singurul barbat din viata mea.totul parea aproape perfect, cu suisuri si coborasuri normale, cu rutina care s-a instalat in cei 6 ani de cand locuim impreuna.ma iubeste enorm, insa in felul lui...vorbim,dar nu comunicam...nemultumirile mele sunt capitol tabu pt.el. nu m-am gandit niciodata la o alta persoana, nu concepeam asta. pana acu 2 luni, cand am fost intr-o delegatie de 2 sapt, la vreo 800 km de casa.si a aparut el...simpatic, carismatic, multe puncte in comun si ce e cel mai important, ma facea sa rad....am iesit cu el in fiecare seara, timp de o sapt....si intr-o seara s-a intamplat sa ne sarutam...nu am vrut sa merg mai departe, desi am recunoscut ca sunt atrasa de el. putea fi o chestiune de o noapte sau poate chiar o relatie, depinde...insa nu am facut-o din respect pt mine si pt el, sotul meu....faza e ca nu am remuscari .o sa va intrebati de ce? pt ca,intoarsa acasa , am incercat sa discut cu el, si chiar eventual sa-i spun ca nu e normal sa fiu atrasa de altcineva, si ca avem o problema de cuplu.fiasco total.dupa parerea lui, trec eu printr-o perioada nasoala si o sa-mi revin....e complicat, pt ca pe langa problemele de cuplu, mintea imi fuge aiurea zilnic la sapt petrecuta departe de casa ...si zilnic ma intreb : ce-ar fi fost daca?si sunt in situatia asta de 2 luni...si pare ca nu am nicio scapare...si ma gandesc ca daca acum simt chestia asta, ce va fi cu mine, cu noi ca si cuplu ????am pierdut ceva pe parcurs, insa doar eu..pt el, sunt totul...nu accepta nici macar teoretic divortul, desi de mai bine de 6 luni dormim in camera diferite si pot numara pe degete de cate ori am facut dragoste in ultimii 2 ani...si ca sa fie si mai complicat, sunt ferm convinsa ca nu m-a inselat niciodata, e un om prea bun si cu prea multe valori ....
Posteaza comentariu