Indiferent ce tip de personalitate are partenerul tau - genul cu opinii clare si bine delimitate pe care le apara cu indarjire, sau un temperament in general ponderat, preferand sa evite confruntarile, ori tipul de om pasiv - in mod inevitabil, la un moment dat, veti ajunge sa va certati, iar probabilitatea ca tu sa pierzi teren in fata lui este destul de ridicata.
Multe certuri pornesc, in general, de la nimicuri si degenereaza pe parcurs. Retrospectiv privind lucrurile, poate nu mai esti in masura sa-ti amintesti care a fost momentul in care, abandonand tema initiala a discutiei, ati ajuns la subiecte mai vechi (si poate nesolutionate pe deplin).
Iar de aici si pana la clipa in care ai simtit ca ai pierdut controlul nu mai este decat un pas. Ceea ce, bineinteles, te indispune si mai mult si, cu timpul, va duce la aparitia unor probleme intre voi.
Aceasta cu atat mai mult cu cat putine sunt femeile care au taria sa spuna "Am gresit, imi pare rau" sau "Ai dreptate". Prin urmare, de ce sa nu te "inarmezi" cu niste trucuri? Constient sau nu, barbatii le aplica si au, se pare, succes. In concluzie, nu-ti ramane decat sa folosesti tacticile lor.
Tocmai pentru ca ei stiu ca este greu sa ne faca sa recunoastem un fapt cert, apeleaza la o solutie simpla: isi dovedesc lor insisi ca au dreptate, iar dupa aceea se straduiesc sa isi convinga si partenerele. Gandeste-te la discutiile pe care le-ati avut de-a lungul timpului: nu ti se pare ca lucrurile s-au desfasurat cam in felul acesta? Iata care sunt metodele pe care le aplica barbatii si pe care le-ai putea folosi in favoarea ta.
Nu ridica vocea
Probabil ca se numara printre cele mai dificile aspecte de care ar trebui sa tii cont in decursul unui conflict. In primul rand, sa stii ca nu-l impresionezi daca tipi (doar nu-ti inchipuiai asa-ceva, totusi...). Dimpotriva, decibelii tind sa-l agaseze si sa-l determine sa intre in defensiva. Asta daca nu ridica si el vocea, incercand sa te surclaseze.
De prisos sa-ti spun ca nu vei ajunge la nici un rezultat; pana la urma, o cearta poate sa fie foarte benefica pentru stabilitatea cuplului vostru, daca veti sti amandoi sa gestionati momentul si sa trageti invataminte. Dar nu se va intampla astfel daca veti striga unul la altul. De altfel, ai remarcat ca sunt extrem de rare cazurile cand un barbat ridica tonul cel dintai? Asadar, sta in puterea ta sa aduci discutia pe un taram constructiv: cel al dezbaterii.
Deprinde-te sa asculti
Se spune ca cele mai multe femei sunt maestre in arta de a asculta, ceea ce nu s-ar putea spune despre barbati. Daca partenerul tau incearca sa faca o exceptie si sa te asculte (laudabil din partea lui!), ai face bine sa-i intorci serviciul. Femeile pornesc de multe ori de la premisa ca "barbatii nu inteleg". Este o greseala - aproape orice barbat poate intelege, daca il lasi sa-si spuna punctul de vedere si ii oferi feedback pe masura.
Nu divaga spre alte subiecte
Cu alte cuvinte, evita una dintre cele mai frecvente capcane, despre care ti-am spus chiar de la inceput. Oricare ar fi subiectul discutiei, nu te abate si nu face referiri la alte diverse probleme din trecutul mai mult sau mai putin indepartat. Nu vei rezolva nimic: nu veti ajunge la nici o solutie referitoare la problema intitiala, iar a va reaminti de alte probleme nu va face decat sa va accentueze amandurora frustrarea, facandu-va mult mai reticenti fata de un eventual compromis.
Arata-ti slabiciunea, dar cu masura
De fapt, ideal ar fi daca ai reusi sa imbini latura emotionala si cea pragmatica. Cea dintai il va induiosa (iar tie nu-ti va fi prea dificil sa o scoti la iveala - face parte din natura feminina), iar cea de a doua il va impresiona si il va determina sa gandeasca "la rece". Din ambele puncte de vedere, ai avea de castigat.
Putina ironie n-a facut rau nimanui...
Iar autoironia, cu atat mai putin. Ferice de cei care pot face haz de ei insisi! Cu siguranta, nu-ti va fi usor sa faci un spirit de gluma atunci cand atmosfera este atat de incarcata, incat aprinderea unui bat de chibrit ar determina o explozie; dar, daca vei reusi sa nu te iei (prea) in serios, ai putea fi placut surprinsa de rezultate.
Cand este cazul, recunoaste ca ai gresit
N-ar trebui sa fie prea greu, desi multe femei au probleme cu aceasta idee (si mai spunem ca doar barbatii sunt orgoliosi!). Nu se pune problema de false orgolii; cand este vorba despre o greseala, mandria nu-si are sensul. Nu numai ca vei pune capat discutiei, dar partenerul va dobandi mai multa incredere in tine si te va respecta pentru taria si onestitatea de care dai dovada.
Comentarii (29)
E perfect normal pentru un bărbat să nu comunice cu soţia,pentru că,în mare parte a început să se dezvolte personal şi,având şi serviciu,a învăţat să-şi rezolve el însuşi problemele şi nu mai are nevoie de ajutorul nimănui şi nici să le dezvăluie la nimeni. O soluţie e să vă mai luaţi un serviciu amândoi în locuri opuse şi să veniţi doar vineri seara acasă,iar sfârşitul de săptămână puteţi să vi-l petreceţi fiecare separat,inclusiv nopţile,fiecare în altă cameră cu uşa închisă.
sunt cu ''prietenul'' meu impreuna de 1 an.sunt insarcinata in 8luni,si nu prea ne mai intelegem.avem in plan sa facem nunta in toamna,dar nu prea avem posibilitatea financiara,el nici nu se streseaza.lucreaza de la 9 la 7 seara,cand vine de la sv ii pun sa manance si dupa aia ii spal hainele de sv pt a 2 zi.el sta pe calc si se joaca de cand vine de la sv pana se baga la somn,asa face pe fiecare zi.nu-mi mai acorda nici un pic de atentie.plang in fiecare zi k ma doare indiferenta lui,mi-e frik sa nu cad in depresie,m-as despartii de el,dar ce fac sg cu copilul,am crescut si eu fara tata si e greu,nu as vrea sa fie si copilul meu la fel.ce pot face?
eu cred ca a aparut alta femeie in viata lui si de aceea nu iti poate acorda atentia pe care o meriti....deja i-o acorda celeilalte. sfatul meu e sa iti traiesti viata si anume sa iti gasesti si tu un barbat dispus pentru o relatie fara obligatii care sa iti ofere ceea ce iti lipseste de la sotul tau....asta chiar fara a te desparti...meriti si tu sa fii fericita si iti zic cu siguranta vei fi mai implinita
Mergeti la Sf Simon Zilotul mirele cel din Cana Galileii la Biserica Podeanu pe str Dornei,1 Mai .Sau daca nu aveti posibilitatea cititi Acatistul sau.Multumesc!
..in acte casniciea mea a tinut 12 ani,in realitate cam 10.A fost si principiul meu ca al multor din voi sa nu schimb partanerul de viata..ca copilul sa aiba tata.Nu m-am tinut mai mandra ca el ca eu eram profesoara si el-nimic!Aveam 4 locuri de munca ca sa sustin financiar familia+tot lucrul care il face o femee in casa+grija totala pentru fetita,in timp ce tatal ei(ca sa-l numim asa) facea bataturi la degete cu telecomanda,injosindu-ma si batjocorindu-ma cu prima ocazie,in fata copilului.Imi era rusine sa le spun parintilor si fratelui despre tot ce se intampla.Toti in jur credeau ca avem cea mai reusita casnicie..pana in sfarsit a crapat rabdarea si l-am trimis acasa la mama lui!D-zeu a aranjat lucrurile in asa fel sa intalnesc un barbat minunat de la delalat capat al lumii care s-a oferit sa fie un tata adevarat pentru fetita mea si un sot ideal pentru mine.Am trait cea mai romantica Poveste de Dragoste pe care mi-as fi inchipuit-o vre-o data!Afacut tot posibilul si imposibilul sa ne aduca aici(in SUA)Locuim impreuna cu mama si fiul lui si suntem cea mai fericita familie din lume!Asa ca nu disperati ,fetelor!Cele care sunt in situatia de fi doar stresate gandindu-se la faptul ca trebuie sa se intoarca la cosmarul de acasa.Cu atat mai mult daca nu ai copii.Da,e mult mai complicata situatia lui Marry,unde sunt nu 1,dar 3 copii!Partea buna a lucruriloe e ca sotul ei dupa cate am inteles poate sa le ofere o situatie materiala,si sper este un tata bun la copii.In asa situatii bietele de noi rabdam orice!Succes la toate si rabdare cat e posibil!!!
" Tot ceea ce se petrece are un anumit sens" (Gabriel Jose Garcia Marquez) ...Intelegi ce vrei...dar eu te sfatuiesc sa nu uiti k paharul e pejumatate gol si nu iunvers..Succes
Claudia...parerea mea este ca te inseala... Actioneaza k atare..
Nimeni nu ne da dreptul sa intram cu bocancii in viata altuia sau sa ii judecam. Draga Clara, imi pare foarte rau ca trebuie sa iti zic asta, dar cred ca te irosesti intr-o relatie care nu iti aduce nicio satisfactie. Te-ai intrebat vreodata ce anume iti doresti TU? Pana acum te-ai gandit doar la ce isi doreste EL. Oare merita sa-ti traiesti viata in umbra unui barbat care nu te merita? Intr-adevar, pentru noi este foarte usor sa-ti dam sfaturi, doar tu stii exact prin ce anume treci. Dar analizeaza un pic situatia: noi nu te cunoastem, nu avem un interes sa te sfatuim de rau. cantareste avantajele si dezavantajele si vezi care este rezultatul. Din doua rele, mai bine alege-o pe cea mai putin rea. Multa bafta!
eu nu sunt tocmai in masura sa v-a dau un sfat''intelept'' pt. ca si eu la randul meu sunt cam in aceeasi situatie, totusi sunt de parere ca si voi toate :decat '' vai de doi'' mai bine '' vai de unul '',dar prob. mea e mult mai dificila am 25 ani, o fetita de 1 an si 5 luni, + 2 gemene de numai 4 luni, stam in chirie ,si nu pot spune ca ma-a cert des cu sotul meu(suntem impreuna de 2 ani si jumate)dar cand o fac , imi vine sa-mi , iau lumea in cap ,(cum se spune), dar nu pot face asta, sunt 3 copii la mijloc, si nu ii pot lasa lui , iar sa-i ,iau eu nu le-as putea oferi ceea ce au acum sau mai bine spus ceea ce ar ar putea beneficia mai tarziu, de asta sunt prinsa intre ''ciocan si nicovala'' de altfel sunt o persoana cam credincioasa,mi-as ori sa raman cu aceeasi persoana cu care m-am casatorit pt tot restul vietii,poate asta e si unul din motivele pt. care mai sunt cu el , dar principalul motiv sunt fetitele,asa ca Clara, m-a ai precum exemplu decat s-a ajungi in situatia mea ,mai bine fa ceva acum , cat se mai poate, sa nu fie prea tarziu , caci atunci degeaba regreti ,incearca toate sfaturile , chiar si cu mersul,la preot, (sa-a fim realisti ,daca D-zeul nu ar exista , de altfel nici noi nu am fi) daca totusi nu da roade........ ce sa zic.....nu imi place si nu am sfatuit pe nimeni a se desparti, dar daca totusi nu e , el destinul tau? mi-as fi povestit ''viata'' mai detaliat, dar e tarziu, si sunt cam obosita.pt Clara si Claudia :dragelor v-a doresc din suflet sa v-a rezolvati totusi prob. fara a fi nevoie sa v-a despartiti, multa ,multa bafta.
oamenii nu se schimba,fundamentul ramine la fel....am incheiat o casnicie de foarte multi ani,cu un om care a pus mereu mai presus afacerile si interesul material...am sacrificat multe,inclusiv profesia...iar in momentul in care m-am imbolnavit s-a aventurat pe alte tarimuri...a zis ca -si vede de ''interesul ''lui...ma regasesc in multe dintre situatiile descrise de voi...nu tin predici nimanui,dar...fugiti la vreme...
dupa tot ce am citit aici mi-am dat seama ca multe persoane se confrunta cu probleme mari....nu cred ca sunt in masura sa zic animite lucruri dar consider ca trebuie sa ne traim viata shi sa ne dam sansa sa cunoastem cat mai multa lume. e greu sa renunti la o persoana pe care o iubesti dar cum zicea shi cineva mai sus "mai bine suferi 1 luna decat toata viata". Daca acel cineva tine cu adevarat la voi inseamna ca la lupta sa va racastige dragostea. puteti incerca si ceva noi chiar daca e greu.... dati-va sansa SA FITI IUBITE si sa iubiti din nou!!
Clara,iti spun ca nu te merita.Insa,daca tu doresti sa-ti pastrezi casnicia,poate incerci sa te faci si tu indiferenta.Se spune ca daca acorzi cuiva prea multa atentie,atunci persoanei in cauza ii cresc "coarnele", si respectiv daca faci invers,atentia se intoarce asupra ta.Eu ma intilnesc cu prietenul meu de 2ani si jumatate.In ultimul timp a devenit foarte nervos si daca mie ceva nu-mi place si incep sa-l intreb sau sa-i spun ca nu-mi place ceva,el imi raspunde "Termina,nu ma enerva".El este tandru cu mine,iubitor,dar face doar sa-i spun de vreo situatie ce nu-mi place si iar se enerveaza.Si mai este o problema ce nu-mi place deloc:daca ne certam putin el indata imi spune ca vrea sa ne despartim,apoi dupa multele lacrimi ale mele ne impacam.Dar daca ne vom casatori,imi va spune sa ne despartim?Dati-mi va rog un sfat,poate trebuie sa ma comport altfel,sa nu iau si eu totul in serios.
Fetelor,fugiti cat mai e vreme din aceste casnicii ! Cu cat trece timpul, cu atat e mai greu ! Intrebati-va ce va doriti cel mai mult de la o casnicie: sa faceti parte din ea sau sa o traiti ?? Nimeni pe lume nu merita sacrificiul de a nu mai fi noi insine si de a renunta la tot ce am visat vis-a-vis de viata in doi ! Asa ca , treziti-va si vedeti-va de viata voastra!! Pastrati-va demnitatea de a fi femeie ! P.S. pt.Kim--mi-a placut mult ce ai scris ! Ai dreptate,suntem in sec.21 dar gandim si ne comportam ca in evul mediu !!!
Sunt de acord cu majoritatea celor care te-au sfatuit..Nu e cazul sa repet. Nu te merita! Gaseste alt suflet care sa te iubeasca asa cum meriti. Am trecut prin ceva asemanator, nu am putut sa renunt..aveam un copil. Mi-am sacrificat sufletul, fericirea mea, pentru el, am sperat ca se va schimba, dar m-am inselat..Egoistii nu se "vindeca" niciodata.. Nu aveam unde ma duce cu cun copil..Singura m-as fi descurcat. Viata trece si ne dam seama cat de mult am pierdut atunci cand am fost lipsiti de fermitate in decizii..Bafta!
draga claudia, esti intr-o situatie f. grea si mi-ar face mare placere daca as putea sa te consolez cumva; vestea buna este ca nici o situatie nu este fara iesire, daca esti hotarata sa o schimbi, o vei scoate la capat pana la urma; vestea mai putin buna este ca finalul ar putea fi diferit de ceea ce astepti astazi, adica sa dregi o relatie veche si nefunctionala; dupa parerea mea si tu ai nevoie de consiliere, sau de cineva care sa te asiste ca sa gasesti raspunsul la urmatoarele intrebari: ce l-a determinat pe sotul tau sa se casatoreasca cu tine? ce-l tine legat de tine in prezent? cum ati ajuns in situatia prezenta? tu ce ti-ai dorit de la viata? ce anume din ceea ce ti-ai dorit mai este posibil sa obtii?; raspunsul la aceste intrebari nu este chiar asa de simplu pe cat pare la prima vedere, dar daca ai gasi si alte persoane aflate in situatii similare, ai putea mai usor, prin comparatie sa-l gasesti; de asemenea nu te-ai mai simti atat de singura si de ingrijorata; ca sa-ti pot raspunde la intrebarea "ce pot face ca sa dorm linistitita langa el" ar trebui sa stiu ce anume te nelinisteste din situatia data, pa, dido
sunt casatorita de 15 ani ,tot de atatia ani sufar datorita sotului meu.nu ma cearta,nu ma bate,imi ofera tot din punct de vedere financiar dar indiferenta lui ma ucide!sunt frumoasa,isteata,cuminte,o mama buna,harnica dar la capitolu sotie......pozam ca o familie perfecta in societate dar acasa .....nu stiu ce sa mai fac sa-i atrag atentia asupra mea,ziua mai este cum mai este dar cand vine seara ma ingrozesc,doarme cu spatele iar daca incerc sa fiu tandra sunt respinsa finut.va cer ajutor cu disperare,un sfat este o binecuvantare.daca nu mai pot indrepta ceva macar as vrea sa stiu ce pot face sa dorm linistita langa el
draga clara, controlul furiei este un comportament care se invata, ca si pierderea controlului; se pare ca sotul tau a fost alimentat de parinti ca sa-si dea drumul la nervi; acest lucru se poate corecta daca persoana doreste (nu este nici innascut, nici nu se datoreaza problemelor de la nastere); o idee buna ar fi sa inveti despre furie (o carte f. buna: Paul Hauck "Fii calm" dar nu stiu daca se mai gaseste); chiar pe Internet sunt f. multe articole bune cu aceasta tema, informeaza-te cat mai bine; sau te poti consulta cu un consilier psihologic (daca finantele iti permit; o sedinta 40 ron); astfel poti invata cum sa te comporti cu un om furios; dar cel mai important este ca el sa se trateze (ideal la un consiler) sau la un preot cu experienta in domeniu; sunt de acord cu celelalte fete ca in conditiile acestea nu poti avea cu el copil; daca nu esti atenta vei ajunge sa suferi de 2 ori, odata pentru tine si o data pentru copil; cauta femei mai invarsta care au in casnicia lor violenta (verbala sau fizica) si vezi ce-ti spun ele (prin ce au trecut si cum au rezolvat) sugestia mea: inainte de a te intoarce la el incearca sa ai o discutie (pe terenul tau) si sa obtii acordul lui pentru a se schimba, un angajament sau o promisiune; dupa care urmareste punerea in aplicare; daca vezi ca nu vrea sa depuna nici un efort pentru a indrepta lucrurile atunci poti lua in considerare varianta de a te desparti stiind ca ai facut tot ce se putea pentru a salva casnicia; nu taragana prea mult ca nu mai intineresti (6 luni sunt arhisuficiente pt. ca cineva sa-si demonstreze bunavointa); mult succes, dido
Daraga Clara Eu cred ca sotul tau are o gandire foarte egoista, crede ca numai el si problemele lui conteaza. Intr-o relatie trebuie sa tina cont fiecare de celalalt. Eu zic sa nu-i mai suporti toanele, nu esti sluga lui, esti pe aceeasi linie, nu-ti e superior cu nimic. Cred ca ar fi bine sa-l lasi cu toanele lui cu tot si sa-ti vezi de viata ta, nu merita sa-ti treaca viata numai in frustrari si umilinte. Avem numai o viata si trebuie sa traim si pentru noi, iar el daca crede ca e cineva care sa-l deserveasca in toate, sa caute in alta parte, sigur vei gasi pe altcineva care te va respecta si cu care sa simti ca traiesti.
Draga Clara, tu esti cea care va decide ce ar fi mai bine pentru voi, dar te inteleg ca iti este greu. Nu imi dau seama daca ai incercat sa discuti cu el. Incearca sa ii spui ca de fapt si tu vrei sa fie armonie intre voi, de aceea sa iti spuna el cum vede el situatia voastar si mai ales la ce solutii se gandeste in conditiile in care aveti doar 1 camera, tu trebuie sa faci si curatenie acolo sa te uiti la TV, iar el lucreaza la computer. Incerca sa fii practica, de ex. vezi daca TV-ului vostru i se pot atasa niste casti astfel ca tu sa urmaresti programele fara ca sa il deranjezi pe el cand lucreaza, sau faceti-va un program de curatenie si intreaba-l pe el cand nu l-ai deranja etc. Ce zici, e o idee buna? Eu zic ca toate cuplurile au perioade cu probleme si daca nu veti fi incercat tot ce v-a trecut prin minte ca sa treceti cu bine peste probleme, s-ar putea sa regretati cand va fi prea tarziu. Succes, intelepciune si mai ales: dragoste!
alooo!! sec. 21!! preot? parinti? vecini?!...de fapt, problemele sunt intre voi doi. e clar ca nu va intelegeti, ca nu te respecta. poate te iubeste dar pentru un trai a la long, oare e suficient? Clara, tai-o!! cat mai poti! daca dupa 5 luni se poarta asa, dupa 5 ani va sterge cu tine pe jos! n-astepta sa-si ceara iertare, ce sa faci cu scuzele?... tai-o!!
Citeste cartea "Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus". E o modalitate mai simpla de a intelege lucrurile care se intampla in subcontientul nostru si al lor generalizat dar posibil de restrans la nivel de persoana. Sper sa te ajute, pe mine ma ajuta intai de toate sa inteleg anumite lucruri despre mine pe care in mod normal le reneg. Clara si nu-i asculta pe ceilalti, lucrurile se simt, tre doar sa le asculti, sa nu le ignori.
5ani,dar fiecare am stat la parinti.Cand avea scene de furie ii spuneam sa inceteze,vedeam ca nu rezolv nimic plecam,parintii lui il lasau in pace si imi ziceau sa tac din gura si sa il las in pace sa ii treaca.Dar ei locuiau la casa si aveau unde sa se refugieze. Voi merge la preotiul care ne-a cununat si poate il voi convinge si pe el sa se spovedeasca.
imi pare rau sa aud despre certuri in cuplu;dar 5 ani cum va-ti impacat? incearca sfatul unui preot,rugaciunea,spovedania din partea amandurora;daca nu merge nici asa,atunci lasa-l,nu te mai chinui,inseamna ca nu e el barbatul vietii tale
Draga Clara, impresia mea, este ca nu vei fi in stare sa renunti la relatia asta (oricum, nu acum) ceea ce dupa parerea mea este o mare greseala. In viitor fie nu vei mai putea, fie v-a fii prea tarziu. Dupa ce toti anii frumosi din viata ta s-au spulberat! Iti spun din propria experienta ca lucrurile nu se vor schimba decat daca ai puterea tu sa le schimbi. Si asa cum spuneau prietenele noastre mai sus, atunci cand va aparea un copil,..... Apropo! Isi doreste un copil cu tine? Cat despre parintii lui... . Esti maica-sa cumva? Daca numai ei stiu sa-i faca pe plac si doar ei stiu sa se poarte cu el,... sa si-l tina! Nu crezi? In locul tau (si dupa experiente acumulata), eu asa as face! Sincer! Succes!
Draga Clara, ma tem ca te vei intoarce degeaba....toate cate le`ai povestit nu vor avea sfarsit...ar fi trebuit sa nu aiba inceput! Este vorba de caracterul lui urat , si stii ca sunt chestii cu care ne nastem si cu care traim si ptr care nu putem face nimic...vezi proverbul "naravul din fire, n`are lecuire"! Ai face bine daca ai incerca sa schimbi situatia gandindu`te doar la tine, acum pana nu ai si un copil sa zici vai de noi in loc de vai de mine! " nu intotdeauna este de ajuns sa dam pagina, uneori trebuie sa o rupem", spunea un filozof celebru, si cata dreptate avea......
A terminat cu examenul si dupa o zi si-a adus aminte si de mine si m-a sunat.Ma roaga sa vin acasa,atata zice nimic alceva.Ca nu poate dormi singur :),l-am intrebat aseara cum ai putut? Ca a avut de lucru pana la 3 si de asta. M-ai stau cateva zile la sora mea si ma voi intoarce ,ca mult timp nu cred ca ma mai tine.Dar astept sa vina sa isi ceara iertare sau sa faca un efort intr-un fel,nu ca ma asteapta sa vin acasa. Daca el are de lucru la calculator normal ca ma uit la tv sau fac curat. Pe viitor cred ca ne vom certa parte in parte si am sa stau sa il infrunt si sa ii dau bobarnace.Am sa il fugaresc la maicasa sa lucreze in liniste ca acolo toti tac ca sfintii cand le zice el. Si am sa las vecinele sa comenteze cum vor si sa se obisnuiasca cu noul lor vecin galagios si nervos. Asa zice si sora mea sa ma scoata in oras,dar astept sa faca el propuneri,vad ca nu ii trece inca prin cap.
Reciteste ce ai scris: "Eu ma supar mai ales ca stiu ca ne barfeste si zice ca eu sunt proasta si nu stiu de ce stau ,ca fac mancare ,curatenie ,de toate si el se poarta cum se poarta.De obicei ies cu ciinele si vin si ma culc sau ma duc la mama si stau citeva zile. Ai lui zic sa il inteleg ca e nervos,sa tac sa nu ii raspund ca sa nu se enerveze mai tare". Alege: "ne barfeste", " eu sunt proasta", "stau la mama cateva zile", "ai lui", "sa tac", "sa nu raspund", "stau la TV". Cum te vezi in viitor? Atenta sa nu fi barfita, facand pe plac tuturor si mai putin tie? Ce-ti doresti pentru viitor? spaime, frustrari, singuratate in doi, sa fii menajera, catel, sau sa fii implinita (ma intreb ce inseamna asta pentru tine)? Daca acum stai la Tv in loc sa va petrecati atfel timpul, ce veti face peste 20 anI? Ar trebui sa discutati calm, in alt loc decat acasa. Poate iesiti si voi la o plimbare....
draga mea,nu are dreptul nimeni sa te judece si in consecinta nici eu.in aceeasi masura,pot sa-ti spun ca e foarte usor sa dai sfaturi.tu,in schimb,trebuie sa faci asa cum iti este tie cel mai bine.gandeste-te la linistea si numai la binele tau(caci vad ca el nu se gandeste la al tau).o viata avem si de ce sa te chinui?! am inteles ca nu aveti copii.dar cand ve-ti avea?o sa fie vai si amar de tine!!totul depinde doar de tine!stii cum se zice:decat cu un bou la usa casei,mai bine lipsa.sau ,as adauga eu:decat sa plangi toata viata,mai bine plangi o luna.dar stii ce?ce ma omor eu aici cu predicile??!!!poate iti placesa te chinui...si atunci stai.altfel de ce stai?!!e clar ca-ti place sa te complaci intr-o astfel de relatie.daca nu te respecti tu,atunci ce pretentii ai de la ceilalti??!!!
Vreau si eu un sfat privind la cearta din cuplu.Sunt casatorita de 5 luni,prieteni de 5 ani ,dar am locuit separat.Acum locuim intr-un apartament cu 1 camera ,baie ,bucatarie si balcon.Acolo avem si calculator,tv si pat. Certurile pornesc ca eu ma uit la tv si el nu poate sa lucreze la calculator sau ca fac curat in casa si ma foiesc si ca il deranjez si incepe sa tipe "din cauza ta am gresit"... ca nu ai stare ,ca te uiti toata ziua la tv. Deci eu ce sa fac? Sa stau sa nu fac nimic in preajma lui sau sa ma mut in baie sau bucatarie. Ridica vocea ,tipa ,repeta aceiasi fraza de 3 ori si ii spun sa nu mai dea subiect de barfa si ras la vecini.Eu ma supar mai ales ca stiu ca ne barfeste si zice ca eu sunt proasta si nu stiu de ce stau ,ca fac mancare ,curatenie ,de toate si el se poarta cum se poarta.De obicei ies cu ciinele si vin si ma culc sau ma duc la mama si stau citeva zile. Ai lui zic sa il inteleg ca e nervos,sa tac sa nu ii raspund ca sa nu se enerveze mai tare.Maicasa aseara m-a sunat sa imi zica ca e nervos si sa il las in pace,pe mine ce m-a apucat atunci durerea de stomac si frica. Nu ma bate,dar nu imi place sa tipe,la mine se aude tot prin pereti. Aseara a venit calm,cred ca pe drum i-a sarit nervii.Dupa amiaza am periat covorul si a inceput ca din cauza mea a gresit si a pierdut tot ce a scris,ca nu am stare ,ca stiu numai tv ,sa ma duc pe maidan sa ascult muzica,sa ma duc odata la tara sa il las in pace.II spuneam sa taca si sa nu mai dea vecinilor satisfactie,ca am una sub mine,concediu maternitate si alta ocupatie nu are decat sa traga cu urechea si sa ma critice. Am luat cainele si am venit la sora mea.Am de gand sa nici nu ma mai intorc,dar sigur o face iar pe-a mata blanda, maicasa ca sa il inteleg,ca baiatul s-a nascut cu cordonul ombilical in jurul gatului si a fost fara oxigen citeva minute si i-a zis doctorita ca va fi un copil nervos.Deci asta ar fi motivul ,eu i-am zis sa nuii mai tot cumpere cola si sa ii puna la pachet.Fumeaza,bea cola si toata ziua la calculator.Are maine de prezentat un referat,dar trebuie sa ii suport tipetele de fiecare data sau eu ce sa fac atunci? Si eu ce sa fac ,cind tipa sa plec din casa sau sa fac ca catelusa mea sa ma ascund,poate.
Posteaza comentariu