Mai intai ai incercat sa-ti explici de ce nu va armonizati, iar apoi te-ai straduit sa repari ceea ce tu sau cel de langa tine stricase. Dar indiferent ce ai face, ceva nu merge. Ce este de facut? Daca despartirea este singura solutie, pune capat relatiei intr-un mod civilizat si cat mai putin dureros. Iti dam sase sfaturi care te vor ajuta sa depasesti aceasta situatie neplacuta.
Desi este foarte greu, trebuie sa ai puterea sa recunosti atunci cand o relatie nu mai merge si, daca nimic nu reuseste sa o puna pe picioare, sa iei o decizie. Alegi sa ramai si sa lupti sau sa pui punct relatiei actuale si sa cauti fericirea in alta parte? Urmeaza drumul pe care ti-l indica sentimentele si constiinta, dar nu neglija faptul ca, indiferent cat vei lupta, ai mari sanse sa ajungi tot la despartire.
1.Analizeaza si decide-te
Chiar daca esti aproape convinsa ca relatia voastra nu mai merge, este indicat sa-i faci o ultima evaluare. Acest lucru se impune mai ales in cazul in care sunteti casatoriti. Aminteste-ti de trecut si priveste-ti partenerul exact asa cum era cand v-ati cunoscut. Incearca sa iti dai seama ce l-a schimbat, ce a intervenit in relatia voastra si cand au inceput sa apara problemele. Inventariaza calitatile pe care le-a pierdut si defecte-le pe care nu i le poti tolera.
Gandeste-te bine ce te nemultumeste in prezent, ce te facea fericita odinioara si mai ales de ce consideri ca nu merita sa mai fiti impreuna. Procedeaza ca in oricare din situatiile limita si trece pe o foaie de haritie, pe doua coloane, punctele slabe si cele forte ale relatiei voastre. Cand faci acest lucru, ai in vedere ce va uneste, ce calitati si preocupari comune aveti, ce nu puteti tolera unul la celalat si situatiile in care v-ati demonstrat unul celuilalt dragostea sau, din potriva, lipsa acesteia. Cu siguranta aceasta privire de ansamblu aspura intregii voastre relatii te va ajuta sa iei o decizie.
2.Comunica-i hotararea ta
Momentul in care ii faci cunoscuta decizia ta poate fi unul dificil dar nu si in cazul in care vei avea o discutie sincera cu el despre relatia voastra si il vei determina sa isi exprime punctul de vedere. Cu siguranta nu este prima discutie pe aceasta tema asa ca aminteste-i acest lucru. Explica-i de ce consideri ca aceasta relatie nu va face fericiti si de ce ar fi mai bine sa-i puneti capat.
3.Accepta realitatea
Trebuie sa fii constienta ca, odata cu despartirea, incepi o noua etapa din viata. Accepta realitatea in care traiesti si nu fi ezitanta, nu amana sa pui capat relatiei doar de dragul de a avea pe cineva langa tine in situatiile dificile. Asuma-ti golul care se va instala in casa si inima ta in momentul in care el va pleca si fii pregatita sa rezolvi singura problemele. Odata relatia incheiata, aminteste-ti ca a-ti stabilit de comun acord acest lucru din motive temeinice.
4.Scapa de dependenta
Acum cand totul s-a terminat, fii sincera si recunoaste ca poti trai si singura mult mai bine. Desi te-ai obisnuit sa il suni si nu-i poti uita peste noapte adresa sau numarul de telefon, incearca sa ignori aceste detalii care acum nu mai au nicio importanta pentru tine. Evita-l si nu-l mai suna pentru a-i reaminti ca ai iar probleme cu masina de spalat. Acest lucru nu-l mai intereseaza acum sau cel putin nu mai este datoria lui ca totul sa functioneze in casa.
Nu-l mai cauta pentru ca ai gasit inca un lucru ce ii apartine si vrei sa i-l restitui imediat ci aduna-le pe toate si stabiliti o zi in care si-le va recupera. Situatia este insa mult mai dificila in cazul in care aveti copii deoarece esti nevoita sa tii legatura cu el si sa va vedeti. Cand faci acest lucru, gandeste-te ca se intampla de dragul micutilor si evita sa vezi in aceste intalniri o sansa de impacare.
5.Uita trecutul
Sau cel putin nu iti mai aminti atat de des de el. Nu face comparatii intre atunci si acum sau fa-le doar daca sunt in favoarea momentului actual. Strange fotografiile si toate cadourile de la el care te induioseaza atunci cand le privesti, cum ar fi inimioarele si jucariile de plus. Depoziteaza toate aceste obiecte si albumele cu fotografii intr-o cutie pe care o vei aseza in coltul garajului sau pe ultimul raft din debara pentru a nu da tot timpul cu ochii de ele. Daca relatia voastra a fost mult mai avansata, resemneaza-te si obisnuieste-te cu ideea ca lucrurile voastre sunt acum ale tale. Este mai bine sa traiesti cu acest gand decat sa strangi bani pentru a-ti cumpara alta masina de spalat sau un televizor nou.
6.Fii disponibila
Constientizeaza faptul ca despartirea este sinonima cu libertatea si ca acum esti singura si prin urmare disponibila. Desi nu te gandesti acum la un nou partener, nu iti refuza nicio sansa de a cunoaste oameni noi pentru ca iubirea poate veni atunci cand te astepti mai putin. Anuntat-i prietenii ca relatia cu el s-a terminat, iesi cu ei in oras, mergi la evenimente si nu refuza o invitatie la teatru facuta de un coleg de la un departament nou infiintat.
© Copyright:
Invata sa pui capat unei relatii
Mai intai ai incercat sa-ti explici de ce nu va armonizati, iar apoi te-ai straduit sa repari ceea ce tu sau cel de langa tine stricase. Dar indiferent ce ai face, ceva nu merge.
Comentarii (39)
casatoria femeii moderne incepe cand femeia simte ca iubeste pe barbat. casatoria femeii moderne se termina cand femeia simte ca nu il mai iubeste. barbatul nu are nici o putere de decizie, controulul e 100% in mana femeii experienta personala, ne-am iubit 2 ani de zile a zis ca ma iubeste si ca sa ne casatorim ca vrea copil, dupa alti 3 ani jumate ani desi nu o bat, desi nu o jignesc, desi am intretinut-o pe chetuiala proprie in paris in casa de 3 camere, cu gradinita aproape, zice ca nu ma iubeste si vrea divort pe motiv ca nu ii mai place cum ma port cu ea acum si ca m-am schimbat oare chiar nu mai stie femeia moderna sa mai faca nici un compromis, de ce nu o invata massmedia pe femeie cum sa ierte, de ce numai modelele de femei scoprii sunt la putere sunt un tip care vede casatoria in mod traditional asta e casatoria femeii moderne, e fara compromosiuri, totul sau nimic iar tu barbatul traditional ramai in mizerie, femeia va trateza ca un gunoi desi in interiorul vostru voi o iubiti ca la inceput domnilor, nu ma va mai casatoritii o sa va para rau dupa cativa ani cand femeia moderna o sa zica, nu te mai iubesc(din cele mai stupide motive), deci dau divort, isi ia bagajele si pleaca cu copilul vostru
Buna dragele mele, Sigur am citit articolul si cu inima amara sunt de acord cu cele scrise.Am citit si povestile voastre triste (din nefericire si a mea). Ma intreb cum oare iubesc barbatii? Sau e o enigma? Relatia mea de 4 ani m-a trezit la realitate,ciudat este ca totul incepe frumos,romantic,iesiri in oras,peste hotare,ma invita sa locuiesc cu el si tatal lui ....apoi totul treptat se schimba.Daca nu sunt pe deplin de acord cu tatal lui si conceptele lui de viata( are 84 de ani si este italian venit din sud) daca nu calc si am grija de casa tatalui lui la care oricum nu am niciun drept,nu sunt buna. Tatal lui ne-a adus nenumarate discutii ,in lipsa partenerului meu tatal lui ma trata ca pe un nimic,educatia si cei sapte ani de acasa nu m-a lasat sa-i dau replici spirtoase,dar fiul lui s-a saturat sa ma asculte cand era vorba de tatal lui! Pana intr-o buna zi,dragele mele,cand iarasi am fost insultata de tatal lui si asa din intamplare iubitul meu ma suna,eram in soc,tremuram toata si plangeam fara sa-mi dau seama ca nu voi fii inteleasa in convorbirea telefonica avuta...mai tarziu m-am dus sa-l iau de la statie si in drum spre casa i-am povestit cele intamplate,sigur nu m-a crezut ce vorbe grele tatal lui mi-a zis si apoi raspunsul lui a fost''si ce sa-i fac? sa-l omor?'' Ok i-am zis ca nu mai vreau sa locuiesc cu tatal lui si el in aceeasi casa ,in doi ani am tras destule,in plus veneam de la munca direct la cratita ,spalat ,calcat .curat etc.Am fost epuizata fizic si nu cred ca meritam un asemenea tratament. A doua zi dimineata,noi eram jos in sufragerie,a coborat si batranul si a inceput sa faca iar galagie,iubitul meu a zis: gata ne mutam! Zis si facut,am reusit sa cumparam o casa in rate dar e a noastra! A trecut cca un an de atunci,am crezut ca toate se vor termina discutiile contradictorii si comentariile,dar am gresit! Iata-ma dupa 4 ani in pragul despartirii,mereu discutiile cauzate erau legate de cei a lui si din cauza ca el nu ma mai face fericita,Pe deasupra ma acuza ca muncesc prea multe ore desi in casa nu-i lipseste nimic .ma implic in cheltuielile casei desi el afirma ca nu , am ajutat si am muncit ca un barbat in decorarea casei etc. I-am zis de multe ori ca nu mai suport niciun fel de cearta pricinuita nu din cauza ca as fi facut ceva rau relatiei noastre ci din cauza ca el cauta lupta in orice ,in felul meu de a gandi,de credinta mea in Dumnezeu,de faptul ca ma calific ptr un post mai bun,in orice fac exista o greseala sau ceea ce zic el are de adaugat ceva,el cel plin de cunoastere! Sigur azi e duminica ,ziua mea libera ,ca si ieri ,dar cel putin am fost la tatal lui unde am gatit si mancat impreuna,el dupa discutia avuta azi a iesit pe usa si doar m-a vazut ca mi-am facut bagajele! Sigur asta vrea si doare. Azi i-am zis ca nu are rost sa ne certam mereu din nimicuri iar el a inceput prin tacere si apoi comentarii si jigniri.Am ajuns la limita si sigur voi pleca caci nu sunt dorita aici.O singura triste am in suflet : Ma intreb unde este cel de care m-am indragostit ani in urma? nici macar umbra lui nu mai exista langa mine.E doar atunci cand vrea ceva in felul lui egoist! Rusine lor fetelor si Doamne ajuta noua!
Dupa tot ce am citit aici...imi dau seama ca nu am de ce sa mai plang:)am iesit dintr-o rel de 1 an si desi imi e greu,ma gandesc doar la faptul ca sunt tanara.Daca de acum imi plang de mila la 30 de ani ce o sa fac?nu am fost maritata,nu am copii...viata e grea,singuratea o face si mai grea,dar asta este...decat sa ai langa tine un barbat care te faca sa suferi,sa te amageasca,sa te minta,sa te insele mai bine stai singura
Am avut curajul sa ii spun in fata ca voi divorta dupa Anul Nou. Consider ca nu se poate trai cu o persoana cate ma jugneste continuu cum ii vine la gura. Am incercat sa ii fac cunoscute nemultumirile mele: vreau sa ies in mai multe locuri, vreau sa vad lumea asta , nu cred ca iti trebuie chiar asa de multi bani sa pleci macar o data pe luna intr-un loc nou, m-am saturat sa ma duc tot in aceleasi locuri , sa nu ies din orasul asta , ma simt ca intr-o cusca- chiar asa de multe cer? De cand ne-am casatorit,de 4 ani, am iesit de 2 ori in locuri mai indepartate si anume dupa casatorie imediat 3 zile, apoi 2 zile cu nasii alt loc. Nu mi-a placut in ambele. In primul a fost frig si nu era apa calda s faci un dush cum trebuie si i-am spus sa cautam alta locatie dar el a fsot multumit si asa, a doua oara ne-am certat, nu mai stiu din ce motiv. Certurile la ordinea zilei nu ne intelegem doar daca unul tace si altul vorbeste. Preocupari comune nu avem: eu m-am retras in lumea virtuala, el cu prietenii. M-a trimis la psihiatru nu o data ci de mai multe ori, din cauza ca i-am spus ceea ce imi doresc. Nu vreau sa ajung la 60 de ani sa realizez ca am stat doar in orasul asta si nu am ce povesti despre ce am vazut. Chiar asa de mult cer?
Vreau sa vb cu tine in particular !!care e id-ul de mess sau cum pot face ?
Am 24 de ani si stau cu un baiat de 1 an, aveam planuri de a ne muta impreuna pt ca ne iubim enorm numai ca de la inceput mama lui nu ma vrut pt ca era geloasa, ca aveam un caracter prea puternic pt baiatul ei si credea ca tine mai mult la mine decat la ea (tipica mama geloasa de singurul baiat). Am fost in vacanta si acum 2 sapt m-am certat cu ea(relativ la treburile casei) , dupa care ne-am cerut scuze pt ca am gresit amandoua. Acum l-am dezamagit pe el pt cuvintele spusei mamei, si ea la pus sa aleaga intre mine si ea si normal ca fiind singura persoana din familia lui pt ca parintii sunt despartiti cu lacrimi in ochi a decis sa ne lasam si sa stea cu ea. La cateva zile ne auzim zicand ca poate ar trebui sa mai incercam pt ca ma iubeste numai ca eu trebuia sa o accept pe maicasa, asta zis si facut, dar el sa racit, nu imi mai scrie, suna tot mai rar si cand l-am intrebat ce se intampla a zis ca nu mai tine la mine(chiar daca avea lacrimi in ochi) si chiar daca suferim amandoi e mai bine sa ne lasam pt ca ii este frica ca sa nu se termine mai tarziu. De ce daca iubesti iti este frica sa nu se termine mai tarziu si sa suferi?are rost sa lupt in continuare pt ai recastiga increderea si dragostea?acum ca am facut pace cu maica-sa numai de noi 2 depinde situatia. Ce sa fac?
Vreau sa divortez,el este inchis,avem un copil impreuna,el imi spune ca pot sa fac ce vreau,sa plec knd vreau,dar fara copil.Copilul sa ramana la mama lui...desi abia mai are grija de ea soacra mea,nu mai e in stare sa aiba grija si de copilul meu...si nu-mi doresc asta,el merge pe ideea k e numai copilul lui,decide numai el pentru copil....daca divortez a zis k niciodata nu o sa-mi dea copilul...sau o semnatura pentru el...de vreun an jumate sunt singura de cand l-au arestat....si l-am ajutat,cu tot ceea ce a tinut de mine si ce am putut eu sa fac,si nu a apreciat acest lucru,Acum a devenit gelos,imi vb in termeni de puscarie,merge tot inspre rau...oare mai are vreo sansa sa se schimbe?????
Sotul meu lucreaza in Franta. In luna mai m-a chemat aici pe mine si fiica noastra de 22 ani sa ramanem cu el. Dupa 5 zile ne-a parasit fara sa spuna nimic. Urmatoarea zi aveam sa aflu ca avea o amanta, aceasta are o fiica, etc. A stat 2 saptamani cu ele dupa care a venit iar la noi 1 luna, apoi a plecat fara nici un cuvant, nici o explicatie. Nu imi revin din ,,soc,, - pentru ce ne-a chemat aici? Putea sa ne spuna la telefon totul si era mai bine poate. Sufar enorm din data de 19 mai 2012, nu mananc mai nimic, nu pot dormi, nu imi gasesc linistea.
buna tuturor ,fosta mea relatie implinea anul asta in august 2 ani si eu am hotarat sa il parasesc luna asta pe 18 deci am 8 zile decand nu im gasesc linistea pentru ca stiu ca el ma iubit si ma iubeste mult dar eu am inceput aceasta relatie cu stangul de la inceput mi_a fost rusine cu ce sunt si cu ce am si am preferat sa il mint asa ca de curand am observat ca imi vor iesi la iveala ascunzisurile asa ca am preferat sa plec fara sa il anunt si cand a aflata fost distrus psihic si este si imi cere in continuare sa tinem legatura macar sa stie ce fac cum sunt etc intrebarea este cum sa il fac fara sa mai sufere sa ma uite si sa isi revina mai repede psihic va rog orice sfat este bine venit !va multumesc
ce sa faci. daca atunci cand te casatoresti gandesti cu inima si nu cu capul.sunt casatorita de 10 ani,am un copil de 8 ani si suntem in faza in care mai tot timpul ne certam, uneori chiar de fata cu copilul, ceea ce mi se pare absurd.stau si ma gandesc daca din cei 10 ani de casatorie cati au fost fericiti si cati dintre ei umbriti de lacrimi.in momentul de fata cred ca doar 10% din cei 10 ani au fost fericiti, restul.... e doar poveste.ma gandesc cu groaza la ziua in care va trebui sa-i spun copilului : stii trebuie sa plecam din casa noastra, sa ne mutam la bunicii, deoarece mama si cu tata s-au despartit, in masura in care acest copil nu concepe sa creasca fara mami si tati in aceeasi casa ca o familie fericita.
Am 29 de ani, si sunt casatorita de 4 ani. pe sotul meu l-am cunoscut acum 5 ani si jumatate, ne-am casatorit cam repede, zic eu acum analizand situatia. cand mi-am cunoscut sotul tocmai terminasem o relatie de 4 ani, cu un tip care ma iubea si care a suferit enorm din cauza mea. L-am parasit in gluma, ca o joaca, nu am stiut ce insemna, si nu am stiut ca era marea mea iubire, nu am crezut ca nu il voi putea uita niciodata!!! Sotul meu cand l-am cunoscut era total diferit de cum este acum. a trecut timpul si mi-am dat seama ca cel cu care m-am casatorit nu exista, m-am casatorit cu un alt barbat, un barbat pe care nu l-am cunoscut decat dupa casatorie!!!! Total schimbat, si in schimbare!!! Nu-l cunosc si sunt convinsa ca voi mai avea mult de descoperit!!! Cu cat imi dau seama ca e altcineva decat cel pe care l-am cunoscut, realizez ca a jucat un rol, doar ca sa ma castoresc cu el si nu inteleg de ce!!! De ce sa ma casatoresc cu el? Suntem total diferiti cu conceptii de viata total opuse !!! si cel mai groaznic e faptul ca e un tip extrem de inchis, de ascuns, nu spune ce vrea, nu stii ce intentii are!! Nu stiu exact ce urmeaza sa faca si nu recunoaste niciodata asta!!! Traiesc langa un om care ma minte, ma amageste si nu recunoaste! Cand imi dau seama ca tot ce face este pt a-si atinge el scopul, ca promite ceva, avand defapt alte intentii iar cand imi dau seama imi spune ca nu se poate ca a incercat dar nu a reusit!!!! E groaznic sa traiesti langa un om in care nu poti avea incredere ca ce ti-a promis chiar e o promisiune si nu o amagire!! si ma intreb uneori daca sa pun punct sau nu? Ma intreb de ce m-am casatorit, de ce nu am continuat relatia pe care o aveam, de ce am renuntat la marea mea iubire( nu am realizat la acel moment ca el este marea mea iubire, am crezut in cel cu care m-am casatorit, dar el m-a amagit si ma face sa sufar). Si acum, cand marea mea iubire nu mai exista cand imi dau seama ce am pierdut, ca cel mai mult conteza sa iubesti si sa fii iubit, ca traiesc sperand sa mai traiesc o alta viata in care sa raman alaturi de iubirea mea, cand totul este un fiasco ce e de facut? Nu am puterea sa divortez, imi plang doar de mila imi pare rau ca doar o viata am si mi-o irosesc in felul asta !!! Plina de complexe ca nu as fi o sotie buna, cu doi parinti care au facut sacrificii, astept sa-mi treaca viata asta sperand ca el se va schimba si icerc sa ma bucur de lucruri marunte si sa nu dau importanta durerii din sufletul meu, sa merg inainte ca si cum as fi pedepsita pt ca am ranit un om, un om care m-a iubit enorm si pt care eram totul, pe care nu stiam cat de mult il iubesc si pe care nu l-am putut aprecia decat dupa ce n-a mai fost cu adevarat!!
Da mi-a placut informatia!!!!intr-advar e ceva foarte important si util,
E FOARTE GREU SA IEI O DECIZIE DAR CITEODATA NECESARA EU TREC PRINTRO DESPARTIRE DUPA O CASNICIE DE 10 ANI IN CARE A REZULTAT UN COPIL E SUPER GREU NU STIU CE SA FAC SUNT INTRO TARA STRAINA NU CRED CA POT CONTINUA FARA EL DAR IN ACELASI TIMP CRED CA O SA IMI FIE MAI BINE
Eu cred ca pe prea multe site-uri se vorbeste despre despartire(e trendy, cred)si prea putin despre impacari, concesii, terapii de cuplu salvarea unei familii etc.Toti ne invata sa ne despartim, sa divortam sa crestem copii tarati.Eu cred ca sunt doua feluri de cupluri:cele care stiu sa faca compromisuri si cele care se despart.Exceptam violenta conjugala unde despartirea se intelege de la sine.Poate si infidelitatea.In rest ar fi de dorit mult mai multe eforturi pentru salvarea cuplurilor si cu atat mai mult a familiilor.
atunci cand simti ca totul s-a terminat,reprosurile nu se mai opresc,jignirile sunt la ordinea zilei si totul se stinge cu luat in brate si te iubesc desi comportamentul releva contrariul,cum sa mergi mai departe?in ce directie,si oare chiar si cele mai frumoase relatii au in cele din urma un final trist? am crezut atata in relatia asta,in casnicia asta si acum simt ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu stiu ce decizie sa iau desi sotul ma roaga sa divortez si spune ca va pleca,nu stiu cum sa supravietuiesc,cum sa uit...am nevoie de o balanta,sa cantaresc,sa judec,sa decid si cel mai greu...sa aplic!
atunci cand simti ca totul s-a terminat,reprosurile nu se mai opresc,jignirile sunt la ordinea zilei si totul se stinge cu luat in brate si te iubesc desi comportamentul releva contrariul,cum sa mergi mai departe?in ce directie,si oare chiar si cele mai frumoase relatii au in cele din urma un final trist? am crezut atata in relatia asta,in casnicia asta si acum simt ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu stiu ce decizie sa iau desi sotul ma roaga sa divortez si spune ca va pleca,nu stiu cum sa supravietuiesc,cum sa uit...am nevoie de o balanta,sa cantaresc,sa judec,sa decid si cel mai greu...sa aplic!
AM 25 DE ANI.ACUM 7 ANI AM CUNOSCUT UN TIP CARE ITI INTRA LA SUFLET FOARTE REPEDE.ERA CALM,BLAND,DULCE,SI TOTUSI AM REFUZAT SA MA INDRAGOSTESC DE EL PT CA ERA UN BARBAT INSURAT,L AM EVITAT O JUMATATE DE AN DUPA CARE AM CEDAT.USOR,USOR AM INCEPUT SA AVEM O RELATIE,STIAM CA NU E BINE ERA INSURAT SI AVEA SI UN COPIL,DA DEJA SUFLETUL MEU SI TOATA FIINTA MEA APARTINEA ACEST UI BARBAT AM ZIS DE MULTE ORI GAT SI NU A FOST GATA,EL MI A PROMIS FEL SI FEL DE LUCRURI DA CAT DE MULT M AR FI IUBIT PE MINE TOT COPILUL LUI ERA MAI IMPORTANT,TOATA LUMEA STIA DE RELATIA NOASTRA INCLUSIV FAMILIA LUI DAR ERA FOARTE GREA RUPTURA DIN LOCUL UNDE ERA COPILUL LUI,PANA INTR O ZI CAND M A VAZUT CU ALTCINEVA PE STRADA SPECIFIC CA ERA DOAR UN AMIC.SI A SIMTIT CA ATUNCI MA POATE PIERDE.A INCHIRIAT O GARSONIERA,A BAGAT DIVORTUL SI S A MUTAT SINGUR.A PRIMIT UN TERMEN FOARTE LUNG PT DIVORT,6 LUNI,TIMP IN CARE EU M AM IMPARTIT INTRE GARSONIERA LUI SI CASA UNDE LOCUIESC EU CU PARINTII MEI,NU A VRUT SA MA MUT CU EL,NU A VRUT SA VORBEASCA CU PARINTII MEI CARE SUNT CONTRA RELATIEI NOASTRE,NU A VRUT NIMIV,IAR EU NU MAI SUPORT IN FELUL ACESTA VREAU SA MI IMPART VIATA CU EL,VREAU SA MA CUL SI SA MA TREZESC LANG EL,M AM SATURAT SA MI IAU GEANTA SI SA PLEC INTR UN ALT PAT UNDE NU L GASESC PE EL.MAREA PARTE A CHELTUIELILOR LE TIN EU SI I AM SPUS CA NU MAI POT IN FELUL ACESTA SA MA IMPART IN DOUA LOCURI,I AM SPUS CA NU MAI PUTEM IN FELUL ACESTA SA NE DESCURCAM CU CHELTUIELILE,EU AM RENUNTAT LA TOATE PLACERILE SI EL ISI FACE TOATE POFTELE,NU MAI SIMT IUBIRE SIMT DOAR CA MA FOLOSESTE.NE CERTAM TOT MAI DES,NU MAI SUPORT SA VAD CA NU I PASA DE CE MI DORESC SI EU DE CE MA DERANJEAZA SI PE MINE,AM OBOSIT SA DUC IN SPATE RELATIA ASTA,DUPA ATATIA ANI DE ASTEPTARE PRIMESC ACUM ORICE NUMAI RESPECT,APRECIERE SI DRAGOSTE NU.EL CONSIDERA CA DACA IN PAT NE INTELEGEM BINE TREBUIE SA FIM MULTUMITI DA PROBLEMA ESTE CA E SINGURUL LUCRU DIN RELATIA NOASTRA CARE MAI MERGE BINE.A S VREA SA PUN CAPAT SI SA O IAU DE LA CAPAT DA PARCA ANII PETRECUTI IMPREUNA MA TINE PE LOC CU TOATE CA DACA EL NU SSE SCHIMBA NU O SA FIU NICIODATA FERICITA,AM NEVOIE SA FIU SI EU PROTEJATA NUN SA SIMT CA DACA EU NU POT SA MA DESCURC TOTUL SE PRABUSESTE.
dupa 5 de trait impreuna si inca vreo 7 de casnicie deosebita, sa imi spuneti si mie cum trec peste golul ramas, dupa o "palma" din senin, atata timp cat nici el nu e convins ca ne-am instrainat de tot, atata timp cat baga divort de mine dar nu se prezinta caci nu poate, nu simte asta, cand orgoliul lui e mai puternic decat orice, cand exista o alta femeie in viata lui, de o insistenta rar intalnita, cand inca ne sunam zilnic doar sa ne auzim, spuneti-mi eu ce fac? eu cum o rezolv?
dupa 19 ani de iubire cu nabadai a plecat acuzandu-ma tot pe mine de despartire, cu lasitate, desi el a plecat din dragoste pentru alta. Ce ar mai fi de zis, decat duca-se! Va fi greu, poate raman singura de acum, insa incetul cu incetul se va atenua suferinta si macar linistita voi fi. Ce spuneti? Am vreo sansa?
desi e greu trebuie acceptat,singuratatea desi ne sperie la inceput este chiar necesar.si eu sunt la inceputul unei despartiri avand in urma o relatie de 5 ani.orice sfarsit de drum are la baza inceputul altuia nou
daca esti hotarata sa divortezi uita tot si divorteaza astfel te macini sufleteste singura Asa mi s-a intamplat si mie pana cand am decis.....nu se mai poate trebuie sa rup odata "pisica" Si iata ca au trecut 30 zile,am multe amintiri dar imi impun sa uit totul
am o problema ...caci nu sunt sigura in ceea daca doresc sa pun capat relatziilor...imi schimb repede parea shi cum spun ca" gata e deajuns pin aici am ajuns...'deodata revin la ideea ca e mai bine sa mai ashtept un pik..poate se va schimba ceva....mie greu...sunt tare atashata de el..insa kind vad ce comportament are...ma da peste cap....nu shtiu ce sa fac..((((
eu sunt intr-o relatie de 2 ani jumate,ne-am cam certat inca de la inceput din cauza altora care vroiau sa ne desparta.acum pur si simplu s-a instalat monotonia si de f multe ori stau si ma gandesc dk nu cumva imi pierd timpul si tineretea...mi-e frica sa nu ma trezesc prea tarziu(acum am 19 ani).el ma iubeste fff mult dar de fiecare data knd ne-am certat si am zis k vreau sa ne despartim a reactionat violent...
eu sunt intr-o situatie de genul asta.la inceput erea totul bine.dar de la un timp are un comportament foarte ciudat,imi vorbeste foarte urat,imi incchide telefonul in nas si altele.ssunt momente in care vreau sa ne despartim.dar stiu k voi suferi pt k il iubesc inca.datimi un sfat va rog.suntem impreuna de 3 ani si imi este foarte greu
Am colege care au divortat de ani buni 10,7 si sunt singure,ba chiar regreta ca nu au dat o sansa casniciei,in timp ce ei barbatii bine mersi si-au vazut de viata lor.S-au recasatorit,ba au si copii,iae ele femeile sufera si sunt singure dar LIBERE. Divortul e doar o obtiune.
Divortul Oao, cum se aude "DIVORT ..." sa-i spunem sinonim la " casatorie" Din cate imi aduc eu aminte este si o melodie "cand dragoste nu e nimic nu este. Eu cred ca o relatie care incepe cu o casatorie se poate termina si cu un divort . De ce sa ne sperie , important este ceea ce simnti, daca vrei sa nu mai suferi te hotarasti si iei atitudine, daca nu incepi sa cauti scuze. Nimic nu este usor, in viata trebuie sa lupti , sa lupti si pentru tine , nu numai pentru cei din jurul tau, sa traiesti gandindu-te ca daca i-ai multumit esti si tu fericita si multumita. Viata este scurta, toti avem responsabilitati pe care TREBUIE SA LE RESPECTAM pentru ca noi le-am creat ,...dar si noi avem dreptul la fericire . Nu conteaza sa ai palate,bani, lux etc., conteaza sa simnti ca esti o femeie iubita si respectata de cel cu care imparti cei cativa mp de apartament. Hotarirea se ia greu dar se poate lua, fara sa-ti trebuiasca sa treaca ani de zile. Nimeni nu ne poate condamna pentru aceste hotarari, cum nimeni nu ne poate obliga sa facem lucruri pe care le nu vrem . Tineti minte totul este trecator, raman doar amintirile- frumoase sau mai putin frumoase.
pt.speranta draga Speranta, imi pare rau sa citesc ca o femeie in mod sigur cu credinta in EL, si cu o varsta onorabila si experienta de viata, nu reuseste sa se gandeasca si la ea isusi.Nu uita ca D-Zeu nu ne lasa sa suferim si sa traim pt. altii, ca sunt copii nostri, sotii sau parintii.Fiecare avem dreptul la viata in aceeasi masura, nici unul mai mult sau mai putin,de ce sa fie altfel???Savureaza fiecare clipa parca ar fi ultima si incepe prin a lua o decizie si spun asta din experienta mea proprie.Am 2copii mici si minunati, traiesc de 18ani printre straini si nu am pe nimeni din familie sa ma ajute cu copii sau altfel, dar stiu ca ma voi descurca si copiii mei nu ma vor condamna pt.ca nu au dreptul sa isi judece parintii nici unul din noi.Doar daca fata de ei nu suntem cu adevarat parinti ,dar sa suferim magariile altora...asta garantat ca nu o vor face nici copii tai.Iti doresc mult succes si cat mai multa fericire.
Cred ca ar trebui sa te gandesti f bine daca vrei sa-ti mai imparti ce ti-a mai ramas de trait cu persoana in cauza cu care ai trait.Daca dupa atatia ani nu ati reusit sa va cunoasteti f bine ,sau sa-ti dai seama ce v-a putut indeparta atat de tare incearca sa vb cu el si daca nu ajungi la nici o concluzie as zice eu :e timpul sa iti vezi de drumul tau si in nici un caz sa nu iei deciziile in fctie de sentimentele copiilor .Ei banuiesc ca sant destul de majori sa inteleaga realitatea si sa-ti respecte pctul tau de vedere.Pot sa zic ca si mama mea a fost in aceeasi situatie si a ajuns tot in jurul varstei de 50 de ani sa divorteze deoarece nu mai putea continua astfel cu el.Acum pot sa spun ca este f fericita si i-a parut rau ca nu a luat aceasta decizie mult mai repede.Deci varsta nu cred ca este f importanta in momentul cand tu iti dai seama ca nu mai este ceea ce iti doresti.Mult succes in luarea unei decizii cu care tu sa te simti ok.
am 58 de ani si de 20 de ani sant foarte singura.n-as dori la nimeni aceste lucru.copii s-au casatorit si chiar am ramas cea mai singura femeie din lume.ce sa fac?nici nu pot sa ma despart ca i-as face de ras pe copii si ar avea necazuri si reprosuri din cauza mea.sant ca o scalva numai muncesc si iar muncesc. n-am concediu nu am nimic.grea cruce mai am de dus.
am fost impreuna 1 an si 2 luni,totul a fost frumos,dar apoi a plecat fara nici o explicatie.cum sa trec peste asta mai ales ca nu a existat nici o discutie de incheiere a relatiei.sincer e greu
In primul rand cred k ar trebui sa te gandeshti foarte bine dak despartzirea a fost ceea ce tzi-ai dorit cu adevarat. Sa te intrebi ce anume te-a determinat sa faci asta-dak spui k totul era perfect. mult succes!
am fost impreuna 4 ani, si totul e perfect, dar eu am rupt relatia noastra, acum sufar tare, nu ma mai inteleg, de ce sufar daca eu am rupt relatia? ce sa fac sa-mi fie mai usor? ajutati-ma va rog
eu vreau sa ma despart de sotul meu dar nu stiu cum.e foarte usor sa citesti un articol dar sa pui in practica...am mai fost despartiti odata dar ne-am impacat dupa 6 luni...e foarte greu ca inca mai sunt sentimente din partea mea cat dintr-a lui mi-e greu sa ma afirm...
Nu cred ca o despartire se compara cu alta, ca situatia este aceeasi, ca lucrurile evolueaza cum iti doresti tu...Eu am trecut printr-o despartire destul de dureroasa in urma cu aproximativ un an si pot sa spun ca au ramas unele sechele in ceea ce priveste viata mea dupa...Nu este usor sa o iei de la capat cand te vedeai aproape asezata la casa ta, te gandeai la copii si apoi esti si trecuta de 30 ani si nu mai atat de mult timp sa " copilaresti ". Desi el a vrut sa ne despartim, tot el a fost cel care m-a cautat dupa, nu stia exact de vrea...si inca mai are scapari, trimitand cate un sms la ora total nepotrivita, desi este cu tipa pentru care m-a parasit. Eu m-am hotarat de mult sa nu am nici un fel de legatura cu el, nu mai exista in adresa de mail sau mess, nu mai exista in agenda telefonului, nu i-am raspuns nici macar cand m-a sunat de ziua mea, mai bine spus i-am respins apelul ca sa inteleaga ca nu ma joc cu viata mea. Trebuia sa inteleaga ca nu accept comportamentul lui pueril si nu am nevoie de atentiile lui. Cam asta e despartirea...diferita mereu...
in cazul in care sunt copii e foarte foarte greu...... eu unu nu m-as desparti dc as avea copii... totul se rezolva dc vorbiti si incercati sa ajungeti cat de cat la anumite puncte comune!
eu nu vad decat dependenta in situatia descrisa, nu te lasa pt k e dependent de tine, se raporteaza la tine si te stie ca esti mereu acasa langa el. cand vrei sa pleci, nu mai are cine sa-l astepte acasa, sa-i faca de mancare, sa il binedispuna si atunci te opreste sa pleci. cat timp esti acasa, te sfideaza pentru ca are ce-si doreste dar isi doreste si afectiune pt care vad ca nu vrea sa o impartaseasca cu tine. unul dintre voi trebuie sa fie mai ferm
sincer nu cred ca toate lucrurile acestea sunt atat de usor de facut pe cat sunt de citit dintr-un articol,eu de 2 luni ma chinui sa trec peste despartiere,o desp care a intervenit dupa 4 ani,sincer e greu!!!
Ma intreb si yo cateodata de ce este aqsa de greu sa iti pui capat relatiei tale daca il iubesti atat de mult.Eu sei8ncer asi suferi prea mult pentru el,....ce asi putea fadce sa nu mai sufar atat de mult
De acord! Si ce sa fac atunci cand am luat decizia- si el la fel..., si totusi nu vrea sa ma lase, atunci cand vreau sa dispar din viata lui?!( sunt si copii-2!)
Posteaza comentariu