"Cred ca intrebarea pe care o formulez este mai mult pentru a-mi confirma alegerea, a-mi da siguranta. Am 35 de ani, sunt in pragul unui divort, nu am copii si m-am indragostit de o femeie de 45 de ani. Nu m-am indragostit orbeste, deodata, ci pe parcurs, descoperindu-i caracterul puternic si pornind de la admiratia pe care mi-o starnea de cate ori imi povestea cate ceva din viata sa, din modul in care actiona in situatiile cotidiene. O admir mult ca este o femeie puternica si a dovedit asta pe deplin, reusind sa isi cresca singura 2 copii fara sa depinda de cineva.
In plus iti dai seama dupa inflexiunile vocii sale, dupa realismul cu care vede viata ca stie ce vrea si asta imi place mult la ea. Ea spune despre mine ca stiu sa o respect si sa o iubesc cu adevarat si pentru asta ma respecta si ma iubeste si ea.
Ma gandesc: eu fiind in pragul divortului, as putea in realitate sa fiu afectat si atunci sa ma agat de o relatie, iar ea sa aiba ceea ce se cheama "criza varstei de mijloc"?
Eu simt ca am gasit ceea ce imi doream, ca imi aduce echilibru interior, o doza de maturitate si ca as putea-o iubi pana la sfarsitul vietii. Gresesc? Mai mult, in permanenta am cautat sa ma cunosc mai bine, m-am tot autoevaluat, sunt si student la psihologie, deci zic eu ca stiu cate ceva si cu toate astea: as putea cumva gresi? Imi place ca e deschisa si ea la nou, urmeaza cursuri, se va inscrie la facultate anul asta, vrea sa invete engleza mai bine, sa dea examenul pentru permisul de conducere, o perfectionez in utilizarea calculatorului, deci e foarte activa si imi place asta. Imi place ca nu ne pierdem week-end-urile in fata televizorului, ci evadam in natura, plecam undeva, iesim la o terasa. Sunt multe care imi plac sa le fac cu ea ... Ce spuneti?" (de la Woodyregit)
Raspunsul psihoterapeutului
Modul in care descrieti relatia pe care o aveti conduce cu gandul la o frumoasa poveste de dragoste, creand acea atmosfera aproape perfecta care poate fi regasita in starea de indragostire. Alegerea aceasta, facuta in contextul unei situatii tensionante din existenta dvs, probabil ca nu este intamplatoare: disconfortul divortului, dezamagirea avuta in casnicie, tensiunea data de separare, toate acestea sunt stimuli care v-au indreptat atentia sufleteasca spre o relatie in care sa puteti gasi "motivatia de a merge inainte".
Divortul este un eveniment la fel de important ca si casatoria, nasterea unui copil sau moartea. Situatia de separare declanseaza interior trairi puternice, temeri, nesiguranta. Pentru ca toate aceastea sa poata fi gestionate adecvat, iar presiunea interioara pentru a putea fi suportata la un nivel "acceptabil", de cele mai multe ori, este ameliorata prin intrarea intr-o noua relatie aducatoare de confort, echilibru si speranta.
Totodata, probabil ca nu este intamplatoare alegerea unei partenere cu 10 ani mai mare decat dvs. Oare de ce aceasta alegere? Stabilitatea, siguranta, capacitatea de apropiere si caldura acesteia sa fie cateva din motivele pentru care v-ati simtit atras si v-ati indragostit?
Alegerea partenerelor cu varste mai mari decat varsta partenerului, poate avea semnificatii multiple. Spre exemplu, in contexte de viata ca acesta (divort, separare, despartire), nevoia pregnanta este de a gasi linistea si confortul in bratele unei persoane suficient de mature care sa poata satisface aceasta nevoie.
Daca este o alegere potrivita? Important este cum simtiti dvs. Pentru aceasta perioada, se pare ca este. Relevant este tocmai raspunsul la intrebarea: ce semnifica aceasta alegere si aceasta persoana in existenta dvs? Cine este ea, acum, pentru dvs.?