Impactul copilariei asupra puterii de seductie

O credinta universala este aceea ca strategiile de seductie rafinate se nasc pe masura ce creierul nostru se dezvolta, dobandind astfel capacitatea de a le concepe. Cu alte cuvinte, ca maturitatea ne ofera mai multe posibilitati de a-i întelege pe ceilalti si, prin urmare, de a fi mai seducatori. Dar acesta este un rationament specific adultilor. Si toti cei care gandim astfel am face mai bine sa ne întoarcem la groapa cu nisip ca sa vedem cum procedeaza intuitiv copiii nostri pentru a seduce. Într-adevar, s-a observat ca micutii cei mai inzestrati cunosc codurile seductiei si le folosesc fara viclenie, nedeliberat, într-un mod cu totul naiv si spontan.

Se seduc unii pe altii la fel cum se seduc adultii între ei. La varsta lor frageda stiu deja cum sa o faca, fara sa fie constienti de acest lucru. Este o constatare paradoxala si, trebuie sa recunoastem, incredibila la care ne conduce observarea modului în care interactioneaza, se joaca si isi exercita seductia.

Unii copii se arata de timpuriu mai seducatori decat cei de o varsta cu ei. Sunt mai iubiti si mai ascultati decât ceilalti. Participarea lor este mai solicitata în grupurile de joaca. Seducatorii sunt adesea alesi conducatori. Fiind dominanti înnascuti, se opun prin calmul si blandetea lor dominantilor agresivi, ce încearca sa se impuna prin forta. În plus, în grupurile din care fac parte acesti copii, tensiunile apar mai rar decat in altele.

Copiii considerati "seducatori" de tovarasii lor de joaca nu au avut timp sa constientizeze mecanismele subtile ale cuceririi. Nu sunt copii - minune care au absolvit universitati prestigioase; usor de reperat, în orice caz reperati de tovarasii lor de joaca, adesea nu au decât vreo doi ani si jumatate.


Informatii preluate din cartea "", de Philippe Turchet, Editura Polirom