Il iubesti sau ai nevoie de el?

Plecarea partenerului este o tema frecventa in care manifestarile fiecaruia sunt importante. Aceste cotituri in relatia de cuplu sunt cele care scot la iveala multe din starile ascunse in sufletul fiecaruia. Pe de alta parte suntem obisnuiti sa vorbim despre aceste momente ca unele de suferinta, pierdere. Vorbim de ceva trist, de ceva nelalocul lui, de ceva absurd.

Cand un prieten iti povesteste ca s-a separat, ca partenerul sau a plecat, ceea ce simtiti este o stare de tristete. Este senzatia de "deces", senzatia ca ceva a murit, ca nu mai este. Decedatul este cuplul celuilalt. Suntem atat de obisnuiti sa vorbim despre separari ca despre niste lucruri triste si despre nunti ca prilej de veselie ca poate vi s-ar parea absurd ca aceste lucruri sa fie altfel numite.

Totusi practica terapeutica divedeste ca lucrurile nu stau astfel. Si in separarea unui cuplu exista stari complexe si, mai ales, diverse. Raportandu-ma la cazurile intalnite in practica mea pot spune ca: "Separarea este o consecinta a nevoilor ambilor parteneri. Ea are loc cand ambii parteneri sunt pregatiti la nivel emotional pentru ea.

Nu pot sa afirm ca este o regula valabila oriunde si oricand. Poate parea bizar, insa separarea este dorita si de partenerul care intra in depresie dupa producerea separarii si la cel care simte ca aceasta separare este "sfarsitul lumii".

De cele mai multe ori raspunsul se afla in istoria cuplului si in motivul pentru care acesta a ajuns sa existe ca si cuplu. De obicei, oamenii au motive serioase pentru a fi cu cineva cu care sa imparta existenta de zi cu zi. De regula, aceste motive sunt verbalizate sub forma sentimentului de iubire care constituie un ambalaj frumos al nevoilor, suferintei, temerilor, etc.

Nu neg ca este ca exista si o iubire transcendenta, pentru obiect in sine, pentru celalalt, dar in ansamblu este vorba despre altceva. Iubirea pura este de obicei distructiva, se termina prin anihilarea celui care simte asta. Este o stare prea puternica pentru caracterul uman al fiintei. Iubirea pura functioneaza ca un arhetip, ca o stare de dincolo care nu poate fi suportata intr-un plan psihic partial constient. Dar nu despre aceasta iubire vorbim, ci despre cea in care in spatele sentimentelor de iubire se ascund nevoi autentice.

Exista numeroase cupluri care apar din dorinta partenerilor de a nu fi singuri, din teama sau din cautarea a unui ceva trecut. Un om singur este acel om care poate sa se gestioneze, care poate sa obtina rezultate sociale pentru el, care poate intra in relatii cu numeroase alte persoane, care poate sa se separe de proprii parinti in plan simbolic, care poate sa accepte regulile sociale si care poate sa creeze la randul sau lucruri noi. Este o persoana care are propriile idei, care are o manifestare aparte a functionarii psihologice si psihice, care are dorinte, care are anumite obiceiuri. Este o persoana unica in sine si isi asuma aceasta unicitate pe care cauta sa o realizeze intr-un mod actional atat in social cat si in sufletul sau. Este o persoana autonoma care are nevoie de alte persoane.

Cand aceasta persoana stabileste o relatie de cuplu se manifesta complex si diferit. El are capacitatea de a accepta ca celalalt este similar siesi, prin urmare unic si, in consecinta este capabil sa simta ca persoana care exista langa el este un obiect total, complex, dinamic. In acest caz vorbim de un cuplu autentic care poate sa existe atat timp cat partenerii considera.

Dar aceasta persoana este suficient de rara. Ca urmare, motivele pentru care exista un cuplu sunt mult mai variate. Iata cateva cazuri:

Teama de a fi singur. Cand esti singur ceea ce simti este ca nu poti sa fii cu tine insati. Ceea ce este in tine te cam sperie si nu poti sa faci asta. Ai nevoie de el, ai nevoia permanenta ca el sa fie langa tine, sa te doreasca, sa se manifeste cu tine. In fapt atunci cand esti cu el, nu simti o stare de nemaipomenit de bine, uneori te simti chiar rau, insa ce stii sigur este ca atunci cand este plecat, starea este una de foarte rau. Simti ca suferi din plin si ca il iubesti foarte mult. Or, iubirea inseamna pentru tine: a fi cu persoana iubita in acelasi loc in acelasi timp. Daca nu-i asta atunci ce poate sa fie iubirea, pare sa fie rationamentul acestui caz.

Nevoia de a fi ingrijit. De mic copil ai simtit ca este bine pentru tine sa existe cineva care sa aiba grija de tine, care sa-ti ofere atentie, incredere, iubire. Simti mereu nevoia asta si atunci cand nu o primesti o resimti ca fiind o stare de indiferenta. In general atragi in jurul tau oamenii care simt o stare de admiratie pentru tine. Partenerul tau are anumite caracteristici dar din toate cea mai importanta este ca iti acorda o permanenta atentie. Pentru acest tip iubirea inseamna "a fi mereu atent cu tine".

Sa fii mama. Simti ca ai nevoie de un copil. Iti este teama sa fii singura, in fond sa fii mama este dificil cand nu ai experienta, cand esti la inceput. Vrei un copil, pana la urma stii ca nu esti pregatita pentru asta. Poate mai tarziu. Un copil are nevoie de o familie, de un mediu stabil, de o mama si de un tata.

 

Cam asa era si cand erai tu mica, cand te jucai cu tati. Avand un copil te vei simti mult mai completa, vei fi gravida. Ce dovada mai puternica de iubire poate sa fie sa primesti un copil de la un barbat pe care il iubesti? Exista una? Da, sa ai temeiul ca iubirea inseamna procreatie.