Chiar si in vremurile noastre eliberate de prejudecati, cu greu gasesti o femeie care sa preia initiativa si sa invite in oras un barbat de care se simte atrasa. Probabil ca de vina este cultura in care traim. Cele mai multe femei sunt invatate ca barbatilor nu le plac femeile "agresive", drept care ele prefera sa astepte sa fie invitate.
Avand in vedere rolul pasiv atribuit si astazi femeii in ritualul curtarii, este cu atat mai surprinzatoare concluzia cercetatorilor care au studiat comportamentele de apropiere intre parteneri si de curtare, si anume ca, de fapt, femeia "conduce" jocul.
Motivatia de ordin evolutiv a acestui fapt este usor de inteles: deciziile privitoare la imperechere au consecinte mai grave asupra femeilor, pentru ca ele sunt cele care poarta copiii, ii nasc si-i cresc pana la maturitate - un proces intreg, destul de indelungat la specia umana. Dat fiind faptul ca femeile au nevoie de atat de mult timp pentru a-l parcurge si nu-l pot repeta de prea multe ori in cursul unei vieti - spre deosebire de barbati care, daca li s-ar oferi ocazia, ar putea concepe nenumarati urmasi - este imperios necesar pentru ele sa faca alegerea corecta!
Femeile nu sunt, insa, chiar niste mimoze pudice. Prima abordare fatisa este facuta, in mod obisnuit, de barbat - dar numai dupa o serie de semnale mai mult sau mai putin subtile pe care le transmite femeia. De exemplu, un cercetator a descoperit ca - si in laborator, si intr-un bar - conversatia dintre un barbat si o femeie s-a legat numai dupa ce femeia a aruncat o privire inspre barbat; un altul a descoperit, in timpul unor studii de teren in barurile pentru celibatari, ca femeia era cea care initia curtarea, in aproape 70% dintre cazuri. Dar semnalele transmise de femei sunt de obicei atat de subtile, incat, la prima vedere, tuturor celor implicati li se pare ca barbatul este cel care face "prima miscare".
Care sunt semnalele transmise de femei barbatilor pentru a-i instiinta ca sunt interesate sau, dimpotriva, ca nu sunt?! Cercetatorii au elaborat un veritabil catalog de comportamente, intre care se numara privirile, tuguiatul buzelor, fluturatul parului, zambete, tachinatul si rasetele. Pozitia corpului isi are importanta ei, ca si frecventa cu care ne atingem partenerul de conversatie.
Desigur asemenea gesturi sunt considerate ca facand parte din recuzita flirtului, dar nici nu ne dam seama cat de puternice sunt; de fapt, rolul acestor manifestari nonverbale este atat de pregnant, incat un observator experimentat ar putea porni de la frecventa si intensitatea lor, pentru a determina modul in care va evolua un anumit proces de seductie.
© Copyright:
Posteaza comentariu