Permanenta concentrare pe o solutie pe care o persoana sa o poata aplica parea ceva ideal pentru mine, ceva imposibil. In timp am ajuns sa ma obisnuiesc si sa accept aceasta presiune asupra unei chestiuni care din punct de vedere psihologic pare ceva foarte ciudat.
In fapt unde este dificultatea. Ai o problema, ea are o solutie, aflam solutia si gata. Problema este urmatoarea: "solutia" presupune in mintea persoanelor respective urmatoarele continuturi:
sa fie ceva rapid; sa fie ceva concret; sa fie ceva care se poate face; sa prezinte garantii; sa se raporteze strict la problema mentionata, excluzand alte continuturi personale; sa fie o persoana care le detine.Solutia este foarte indicata pentru scoaterea anumitor pete � repede, este material, poate sa fie cumparat si urmate instructiunile de folosire de pe ambalaj, este garantata de campania de publicitate si se raporteaza strict la pete � adica nu intra in relatie cu alte lucruri, cum ar fi de unde ai luat pata sau ce inseamna ea.
Sa vedem acum in psihologie cum ar suna aceste percepte ale solutiei:
Sa fie ceva rapid - Rapid inseamna in putin timp, ceea ce presupune ca ceva care s-a strans intr-un interval lung de timp sa aiba o solutie rezonabil de rapida. Este ca si cum ai 30 de ani pentru a alege o varsta rotunda, ai trait pana acum 30 de ani si incerci sa rezolvi cei 30 de ani in 45 minute. La acesti ani ai tai se adauga cei ai partenerului, daca vorbim de cuplu si este necesar sa se rezolve acum. Sa fie concret � desi continuturile par sa fie foarte vagi iar problema suficient de neclara, solutia poate sa fie clara? Continuturile psihologice nu par ceva foarte concret la prima vedere, nu prea putem sa punem mana pe ceea ce se numeste simtire sau gandire si nici pe actiunea in sine nu putem sa o consideram ca fiind concreta. Lucrurile concrete par sa fie intr-o lume reala care este in afara noastra. Sa fie ceva de facut. O interpretare destul de frecventa desi mai curand a persoanelor care nu au parcurs o experienta psihoterapeutica este acest: de facut. Este o forma de a intra in conexiune cu ceva de afara. Facutul este mereu in exterior, asupra lumii reale si nu asupra propriilor continuturi. De multe ori exista acest sentiment de facut adresat partenerului � este nevoie sa faci ceva � sa te schimbi, sa renunti, sa nu mai faci sau sa faci, de la caz la caz. Sa prezinte garantii. Garantia functioneaza ca un criteriu de acomodare cu lumea reala. Nu exista practic garantii intr-o relatie, dar poate sa existe disponibilitatea fiecaruia de a se centra pe relatia respectiva. Multe persoane care se centreaza pe o problema a cuplului, omit un element important desi lasandu-le discursul liber se pot vedea cu usurinta � nici o problema a cuplului nu este izolata de continuturile lor personale si ale cuplului. Ideal ar fi ca o persoana sa poata sa vina si sa fie autoarea solutiei. Oricine numai protagonistul nu. Nu este oare cea mai in masura persoana sa gaseasca aceste solutii, sa aiba capacitatea de a-si rezolva singur situatiile de viata atat interioare cat si exterioare? Celalat nu ar fi mai curand dispus sa il faca sa gaseasca aceste solutii?Evident problemele, situatiile, tensiunile resimtite la un anumit moment de o persoana sunt ceva concret, ele exista si se manifesta si sunt resimtite ca atare. Dar permanenta aducere in scena a acestor probleme, tendinta de a "pica" in ele nu sunt suficiente pentru a le rezolva. Solutiile sunt mereu interioare, rareori vin din afara si atunci cand vin din afara o fac pentru ca gasesc in interior o stare prielnica.
centrupsihologie@gmail.com
www.centrupsihologie.ro">
#/text
/b>
Posteaza comentariu