Fiecare isi doreste o relatie in care se poate baza pe cel de care este indragostit, si invers. Cand acest sentiment este comun si reciproc, poate constitui baza unei relatii implinite. Echilibrul si armonia fac parte dintr-o astfel de relatie.
A fi intr-o oarecare masura dependent de persoana iubita este un lucru bun, dar a fi exagerat de dependent este o adevarata problema. Exista o diferenta semnificativa intre un nivel normal de dependenta si unul care ar putea sa creeze probleme.
Intr-o relatie sanatoasa, te poti baza pe partenerul tau, iar acesta se poate baza pe tine. Cu toate acestea, amandoi stiti ca puteti fi suficient de independeti astfel incat sa aveti propriile preocupari, care nu il implica pe celalalt, pasiuni diferite, prieteni diferiti.
Cum recunosti o relatie dependenta?
Gelozia extrema este principalul semnal de alarma. Intr-o relatie dependenta, partenerul dependent va da dovada de o gelozie extrema si, cel mai important, total nejustificata. Simpla prezenta a unei persoane care ar putea fi "competitor" declanseaza crizele de gelozie.
Tot timpul impreuna
Evident, asa cum o persoana dependenta de droguri are nevoie de doza zilnica, la fel partenerul dependent va face orice pentru a tine cat mai aproape persoana iubita.
Daca la inceput tehnicile folosite pot parea inofensive, pe masura ce relatia avanseaza, acestea vor fi tot mai daunatoare. Santajul emotional este o tehnica des intalnita in astfel de cazuri, iar acel "nu pot trai fara tine" se poate transforma cu usurinta in amenintare...
Sentimentul de vinovatie
Daca esti intr-o astfel de relatie si partenerul tau de viata si-a creat o dependenta puternica fata de tine, vei recunoaste foarte usor senzatia de vinovatie pe care reuseste sa o induca.
"De un an, de cand am o relatie cu Elena, cred ca am iesit in oras cu prietenii doar de doua ori. Inainte, lucrul acesta se intampla aproape in fiecare weekend si chiar mai des. Am inteles ca o deranjeaza faptul ca ramane singura acasa, dar ea isi alege sa ramana acasa, cand ar putea face atatea lucruri. Pentru ca nu am vrut sa o fac sa sufere, am rarit intalnirele cu prietenii. Dar chiar daca sunt tot mai rare, este in continuare deranjata. O deranjeaza orice activitate care nu o implica si pe ea. Reuseste sa ma faca sa ma simt vinovat de fiecare data cand ma simt bine si nu este si ea implicata. O iubesc, dar uneori simt ca ma sufoc si nu mai suport crizele pe care le face", spune Lucian.
Depresie
Partenerul dependent are intotdeauna nevoie de atentia celuilalt, iar cand acesta nu i-o poate oferi sau nu este prezent, depresia se instaleaza cu rapiditate. Este foarte usor de observat pentru familie sau grupul de prietenii lipsa de interes fata de orice activitate care nu-l implica si pe celalalt. In lipsa "drogului", acesta intra intr-o stare letargica, depresiva.
"Multi sufera de aceasta 'boala', putini recunosc si la fel de putini se trateaza. Daca si tu prezinti simptomele de mai sus, nu pregeta in a visa, dar nu la celalalt, ci la viata ta. Vei vedea ca nimeni nu iti poate aduce fericirea mult visata daca tu nu te simti implinit singur. Nu te arunca in valtoarea unei relatii pasionale, ci lasa lucrurile sa curga lin, dar sigur. Nu-ti schimba stilul de viata, programul sau visurile pentru celalalt. Te va accepta cu defecte si calitati pentru ca in asta consta de fapt dragostea adevarata", spune Stefy, una dintre prietenele Eva.ro de pe Facebook.
Comentarii (12)
Sunt impreuna cu el de 2 ani de zile, dar in acelasi timp suntem si despartiti. El pleaca mereu in strainatate si ne vedem 2 saptamani o data la 6 luni. Nu stiu ce sa fac, eu sunt foarte indragostita de el, nu ca nu pot sa stau fara el, dar am nevoie de el. El imi arata cand vine in tara prin lucrurile pe care le cumpara de acolo, ca tine la mine. Dar nu am nevoie de asa ceva, am nevoie de iubirea lui. Am nevoie sa mai aud si un te iubesc din partea lui, unul neasteptat, dar nu se intampla, doar daca ii zic eu, raspunde si el, si uneori inainte de culcare, spunem te iubesc si atat. Nu stiu ce sa fac, imi spune ca il sufoc daca ii arat multa afectiune, dar asa sunt eu. El niciodata nu e gelos, pot sa fac orice, sa ma duc si cu nu stiu cine undeva si el nu e gelos, el zice ca ma iubeste, dar simt ca o fac mai mult eu, viata mea si a lui trece pe langa noi fiind unul departe de altul. Nu stiu ce sa fac, plang noaptea si ma gandesc sa ma iubeasca si el macar pe jumatate cat o fac eu...
Exista perioade intr-o relatie, fie ca este vorba de un barbat sau de o femeie, cand ne intrebam cat de mult trebuie sa mergem cu aceasta... Cat de multa libertate* trebuie sa acordam celuilaltk sau cat demult putem sa '''il acaparam' :) Cred ca sunt intrebari firesti. Extremele nu vor face bine nimanui, logic! :D
Cand m-am cuplat cu actualul meu prieten el era cel care ma suna foarte des,imi trimitea mesaje garla,nu pot sa neg,foarte dragute si romantice,el mi-a spus primul " te iubesc".Pe de o parte imi placea ca-mi acorda atata atentie,dar pe de alta parte ma simteam stresata,nu eram obisnuita sa fiu atat de cautata.Acum avem 4 luni impreuna si pot sa zic ca s-a intors roata cam dupa 2 luni de relatie.M-am indragostit de el,il iubesc foarte mult si-i spun mai des lucrul asta decat el,il caut mai des...el nu mai da mesaje k inainte si daca le da,nu mai sunt atat dragastoase ca inainte..Stiu ca mereu la inceput e frumos,dar mi-e foarte dor de perioada aia!Mi-a spus aseara ca vrea mai multa libertate,spune ca se simte sufocat,ca trebuie sa dea mereu raportul unde este desi eu niciodata nu l-am controlat,nu i-am cerut sa spuna unde si cu cine e...Si vrea sa o rarim putin pt k este mai bine asa,k altfel se va plictisi!M-au durut foarte mult vorbele astea,i-am spus ca atunci cand iubesti o persoana nu te plictisesti de ea!A spus k nici prea des nu e bine...ca vrea sa iasa cu prietenii la o bere fara sa fie nevoie sa dea raportul!I-am dat mai multa libertate decat as fi crezut k pot,pt ca eu ma atasez foarte repede de cineva,simt nevoia sa stau langa el mereu si simt un gol in stomac cand nu-mi raspunde la telefon.Dar am lasat foarte mult de la mine,toate fostele lui prietene il cicaleau,il sunau non stop,il controlau,el imi spusese k ii place ca ii dau libertatea lui,k nu-l stresez...dar de la un timp se simte sufocat..nu stiu de ce.Dar respect ce a hotarat,desi ma doare...Il iubesc foarte mult,de asta vreau sa-i fie bine.Stiu ca si el ma iubeste,se vede in fapte si comportament,dar imi si spune.Pot sa spun ca este prima mea relatie serioasa.O sa incerc sa-i dau mai multa libertate decat de obicei(desi nu stiu daca s-ar putea mai mult decat de obicei),nu exista vorba de despartire,nici unul nu vrea asta,dar adevarul este ca rarutz e mai dragutz!desi mi-e dor....sa adorm cu el in brate sau in bratele lui des ca inainte..Il iubesc si accept orice l-ar face fericit.Sunt tare dezamagita ca odata cu trecerea timpului nu mai exista acea sclipire de la inceputul relatiei...desi din partea mea este...sincer..as da orice sa mai fie ca la inceput.
eu sunt de cinci ani impreuna cu el,in primii doi eram inebunita,de cate ori nu ne vedeam,sau se intampla sa vreau sa ma intalnesc cu el nu conta la ce ora din zi si el imi spunea ca nu poate ca este ocupat cu diferite probleme,dac ii trimiteam e-mail si nu nu imi raspundea imediat la el,inebuneam,o luam razna,plangeam,il stresam cu telefoane,mesaje cu crize de gelozie,desi a amenintat de cateva ori ca daca nu ma potolesc va pune punct relatiei,totusi a continuat-o,m-a iertat de n ori,cu timpul mi-am dat singura seama de ceea ce fac si am cautat diferite metode de a reusi sa imi controlez reactiile de gelozie,in final am reusit,au trecut cinci ani,si desi ne vedem rar si comunicam mai mult la telefon sau email,ne iubim la fel de mult ca in prima zi,cand ma apuca dorul de el ma afund in munca,pana in momentul in care da el un semn de viata,am inteles ca barbatul are nevoie de putina libertate si daca il lasi pe el sa te caute fara sa il stresezi,te va cauta mai mult si mai des decat ti-ai dori
Orice ai face, ai grija sa nu intrii in extreme. @JustAdreamer: citeste o carte sau o revista, apuca-te de cantat, desenat, confectionat bijuterii din margele, facut poze, editat poze pe calculator... ce vrei tu, numai sa fie propriul tau Hobby ce nu il implica si pe el. Cand iti vine sa plangi, sa urli ca ti-e dor de el... ia o hartie (sau deschide un document) si scrie tot ce-ti trece prin cap. Dupa aceea citeste ce ai scris, si gandeste-te cum ar reactiona el daca ar citi acele randuri. Gandeste-te cum ai reactiona tu, daca ai primi un astfel de mesaj. Si gandeste-te ca o sa-i fie dor de tine daca e departe, si timpul petrecut impreuna o sa fie mai fain. Aduna-ti acele foi/fisiere si pastreazale undeva FARA SA LE ARATI LUI! Dupa un timp o sa vezi ca tot aceleasi ganduri iti revin, si tot la fel se rezolva cand apare el. Si o sa-ti dai seama ca nu-i capat de lume daca nu va vedeti tot timpu'. Citind sentimentele tale de pe hartie ai o alta perspectiva si... parca nici nu mai par asa de grave. Incearca, pe bune. @strugurel20 - orice "tactica" ai adopta, daca e doar un show, o reteta sau formula magica pentru a-l pastra, n-are efect doar temporar. Esti indiferenta -> se apropie de tine -> devii dragastoasa -> se distanteaza si incepe ciclul din nou. NU e o metoda pentru o relatie fericita, e doar un joc de putere intre cei doi. Intr-adevar ai tu demnitatea aia de femeie de care tot zici dar sincer... te tine de cald seara? @dana1489 Cel mai bine e sa nu "joci" niciun joc foarte mult ca se prinde si el si cand esti pe bune indiferenta, nu te va lua in serios. Mai bine stai jos, te gandesti cum vezi relatia ideala, cum vezi una in care ai fi acceptabil de fericita si una care nu iti convine in niciun fel (in sensul de: decat asa, mai bine fara el!). Dupa aceea intreaba-l si pe el, cum vede cat de des ar fi ideal, acceptabil etc. pt el sa va intalniti si incercati sa gasiti un punct comun impreuna, civilizat, fara certuri si santaj emotional. Ca doar si tu vrei sa fie el fericit, nu? Gandeste te la cat timp petrecut impreuna poti renunta ca sa se simta si el in largul lui. Si nici nu te gandi ca asta inseamna ca nu te iubeste! N-are absolut nici o legatura, pur si simplu unii oameni au nevoie de mai mult timp liber decat altii.
am tot citit si recitit com tale si de fiecare data imi promit k o sa pot sa fiu si eu indiferenta...stii cat ma tine? pana il vad din nou, pana imi aduc aminte de tot ce a fost si culmea, mai tot timpul imi vin in minte amintirile frumoase, desi a stiut atat de 'frumos' sa ma raneasca.. cand iubesti e greu sa fii indiferent..
Este foarte adevarat ce spune.Mai ales la faza cu gelozia!
am mers pe principiul....poti tu,pai pot si eu.doar suntem amandoi din carne si oase.si sa stii ca functionneaza,,,,,,,,sunt barbati care sunt obisnuiti cu biciul....le place biciul....cum nu il mai simt...le este frica sa nu il piarda.
indiferenta e arma cea mai de pret.de te-ai tara ca o rama pe jos de dorul lui..trateaza-l cu indiferenta..din fapte si din vorbe..atentie la tonul vocii..tonul vocii reda indiferenta cel mai mult.ai numai de castigat....ori vine el singur la tine....ori daca el nu te mai iubeste...cel putin i-ai aratat ca nici tu nu esti asa moarta dupa el..cel putin iti castigi demnitatea de femeie.
Nu suport sa stau fara iubitul meu.......si acum nu am vb de 8 ore cu el si ma apuca nervii........am o stare foarte ciudata(nu am cum sa i-au legatura cu el acum) :( Sunt asa .....depresiva.......ba chiar i-am trimis si un msg in care i-am vb destul de urat :( Sunt geloasa pe toata lumea din jurul lui :( chiar daca stiu nu sunt decat rude.Stiu ca il tin in casa si nu e ok,dar relatia noastra e la distanta si nu pot sa ma duc cu el unde vrea sa mearga
rupe-te de el cumva...agatate de copil daca ai,agatate de servici...fii indiferenta...asa am facut si eu.el te iubeste si chiar de nu recunoaste ii convine ca te vede suferind...numai cand va simti ca indiferenta ta deja nu mai este o gluma,va incepe sa ia atitudine..daca nu ia atitudine,atunci vei sti ca nu te mai iubeste si ca persoana ta e cea mai importanta si nu el.
Inainte sa fim impreuna....el era dependent de mine....adica dadea dovezi de gelozie, chiar daca nu eram impreuna, stiam ca ma placea....si eu la fel.... si uneori stateam cu prietenii si cu el nu vorbeam asa mult, iar el se supara foarte tare si nu stiam ce sa ma fac cu el....dar de la un timp.... parca eu am devenit dependenta...si nu zic ca e din vina ca ne-am cuplat....atunci totul a mers foarte bine o perioada mare de timp....dar...nu stiu ce s-a intamplat cu mine.... vreau mereu sa stau cu el, sa ne vedem, sa vorbim si ma simt prost cand el le da atentie mai mult prietenilor lui.... ieri chiar m-a chemat sa stau cu ei....da, n-a fost prea interesant.... pentru ca ei sunt baietzi si....e altceva.... dar ma cam deranjeaza....el le cere parerea mai mult lor.... chiar mi-a zis ca vrea sa stea mai mult cu baietzii.... iar eu nu vreau sa il opresc.... dar tocmai asta fac!!! prin comportamentul meu arat ca sunt suparata.... cum scrie si mai sus "intru in depresie"... si nu stiu ce sa fac sa nu se mai intample asta..... sa incerc sa nu mai fiu asa insistenta.... dar cum sa fac asta???? va rog, ajutat-ma!!
Posteaza comentariu