Nu, acesta nu este un manifest public impotriva femeilor aflate intr-o astfel de situatie. Si nu reprezinta nici o incercare de a te pune la "stalpul infamiei". De fapt, poate ca ajungi la concluzia ca acest articol nu ti se adreseaza, din moment ce nu te regasesti in ipostaza respectiva. Dar ar fi bine sa citesti, totusi.
De ce? Pur si simplu pentru ca nu exista femeie careia sa nu i se fi facut macar propunerea de a fi "cealalta". Nu ne-am propus sa analizam motivele pe care le au barbatii; pe langa faptul ca variantele de raspuns sunt, in general, destul de previzibile, ideea este sa gasesti un subiect la care sa reflectezi.
Dupa cum spuneam, acesta nu este un tribunal. Cu siguranta nu iti este usor si, foarte probabil, nu aceasta a fost alegerea ta initiala. Poate ca simteai inca de atunci ca este o greseala; dar te-ai lasat dusa de val si nu ai anticipat in ce situatie dificila si dureroasa vei ajunge.
Da: am spus ca este o situatie dureroasa. Poate ca nu esti dispusa sa recunosti acest lucru nici macar fata de tine insati. Nu e deloc usor sa admiti ca te-ai inselat si ca ti-ai facut atat de mult rau singura. Dar trebuie sa fii sincera. Intr-adevar, la inceput a fost frumos, romantic, inedit... insa in prezent esti mai tot timpul suparata, confuza, ai mustrari de constiinta si relatia pe care o ai nu te mai satisface in nicio privinta. Toate acestea denota faptul ca a venit momentul sa-ti pui niste intrebari.
Inainte de a decide cum vei proceda in continuare, ar trebui sa te gandesti cum ai ajuns in aceasta situatie. Chiar este vorba numai si numai despre acest barbat? Chiar esti convinsa ca el este sufletul tau pereche? Simplul fapt ca apartine altei femei ar trebui sa te contrazica. Daca ai putea alege orice barbat din lume, tot pe el l-ai alege? Cum te-ai simti daca relatia voastra s-ar incheia chiar astazi? Ai fi distrusa ori ti-ai vedea cu naturalete de viata ta? Daca varianta corecta este cea de a doua, cum de ai ajuns in aceasta situatie, totusi?
Nu cumva e vorba despre tine insati? Multe femei care au relatii cu barbati insurati se confrunta, de fapt, cu o problema serioasa in ceea ce priveste stima de sine. Pur si simplu, ele simt ca nu merita mai mult si considera ca este normal sa se multumeasca a fi pe locul al doilea (sau al treilea, al patrulea... daca respectivul are si copii).
Ei bine, daca acesta este motivul, e o grava eroare. Genul acesta de relatie, clandestina si fara nicio perspectiva concreta, nu te va ajuta sa ai mai multa incredere in tine. Ba chiar dimpotriva: majoritatea covarsitoare a barbatilor care au relatii extraconjugale sfarsesc prin a se intoarce la sotiile lor. Cazurile cand divorteaza pentru a se recasatori cu "celelalte" sunt extrem de rare. Iti asumi riscul?
Pe de alta parte, are si el motivele lui pentru care face acest lucru si isi complica viata. Poate ca, intr-adevar, te iubeste - desi chestiunea este discutabila. Cand iubesti cu adevarat pe cineva, nu-i pretinzi sa se multumeasca sa fie pe planul secund. Dar sa admitem ca e posibil. Ai la dispozitie un mijloc de a te convinge cum stau lucrurile, dandu-i un ultimatum. Daca asa stau lucrurile, sa divorteze si sa te ia in casatorie. E un test cu marja de eroare zero. Iar daca il pica, sper ca stii ce ti-a ramas de facut.
In cazul in care incepe sa-ti spuna ca are o multitudine de probleme de rezolvat (copii, rate la banca, un eventual partaj cu probleme etc), ar trebui sa te intrebi nu numai daca te iubeste (pentru ca, pe moment, a devenit o chestiune secundara), ci daca acesta este omul alaturi de care vrei sa traiesti intreaga viata. Un om care nu e in stare sa-si rezolve problemele si prefera sa amane gasirea unei solutii concrete, preferand in schimb duplicitatea...
Un alt aspect de care e bine sa tii cont este urmatorul: a mai facut acest lucru si inainte de tine? Nu-ti va fi usor sa afli, dar nici imposibil. Putine lucruri pot ramane cu adevarat secrete. Iar daca descoperi ca nu este la prima sa relatie extraconjugala, ar trebui sa-ti dai seama ca... foarte probabil, nu este nici la ultima.
Nu spune nimeni ca e usor sa te desprinzi sau ca nu-l iubesti. Bineanteles ca ai sentimente pentru el, altfel de ce ai accepta asemenea compromis? Dar nu permite ca sentimentele sa predomine. Din fericire, dragostea nu se intalneste asa de rar cum ne fac sa credem filmele si romanele siropoase. Daca simti ca nu este ceea ce iti doresti, ai curajul de a te desprinde din relatie. Decat sa imparti ceea ce, oricum, nu este al tau, mai bine singura. Meriti mai mult si ai toate sansele sa primesti. Chiar daca nu de la barbatul respectiv.
© Copyright:
Esti "cealalta"?
Nu, acesta nu este un manifest public impotriva femeilor aflate intr-o astfel de situatie. Si nu reprezinta nici o incercare de a te pune la "stalpul infamiei". De fapt, poate ca ajungi...
De Greta Nita
Comentarii (40)
Si povestea mea seamana cu o telenovela, am avut o relatie cu un baiat pe vremea cand aveam 18 ani, am stat 2 ani impreuna, dupa care destinul ne-a despartit. El intre timp s-a casatorit si are si un copil, dar ne-am intalnit dupa sase ani si ne-am dat seama ca ne iubim la fel de mult ca in tinerete, acum el este dispus sa-si paraseasca familia pentru mine deoarece eu sunt sufletul lui pereche. Nu stiu ce sa fac sa accept sau nu, ma simt vinovata ca voi provoca atata suferinta familiei lui si a mea, dar in acelasi timp simt ca el este prima si marea mea iubire! Va rog dati-mi un sfat!
Intradevar ca nu este corect sa fii cealalta,tinand cont de faptul k in timp ce tu te intalnesti cu el sotia lui poate e constienta de lucrul asta si sufera..Dar v_ati pus si intrebarea asta: de ce majoritatea femeilor dupa cativa ani de casnicie nu le mai arata afectiune,pasiune,iubire.de ce considera k dak sunt casatoriti nu mai trebuie sa se chinuie sa il cucereasca.sau de ce nu mai au grija de ele sa fie frumoase.....sa se ingrijeasca.si de ce cand sotul vrea sa intretina relatii sexuale gasesc tot felul de motive...Majoritatea barbatilor care accepta in viata lor o ¨cealalta' o fac din motivele mentionate mai sus.... Si eu sunt cealalta si nu insinuez k e bn...nu e bn deloc.Dar asta e din anumite motive am ajuns in aceasta situatie,care ma invatat foarte multe lucruri.Spune_ti ca roata se intoarce..poate asa o fi. Dar cand o veni randul meu o sa incerc sa fac tot posibilul sa imi pastrez sotul si sa am grija de el.
Eu am fost nu de mult cealaltă, ar acum sunt ca şi soţia pentru că omul pe acre îl iubesc a divorţat. A fost este şi cred că va fi greu. Până la 24 de ani am fost virgină până l-am cunoscut pe el şi apoi relaţia noastră a continuat 10 ani . A fost greu atât de greu că acum sunt prea obosită să mă bucur. Aş sfătui pe oricine cât se poate să evite complicaţiile. E bine să ai prietenul tău iubitul tău fără complicaţii, fără copii din altă căsătorie, e greu să accepţi un copil al altcuiva mai ales dacă te condamnă sau tu nu ai un copil.Fetelor căutaţi băieţi singuri că oricât de mult v-ar iubi bărbatul care a divorţat pentru voi pentru orice suferinţă a copilului lui pe voi vă acuză. Eu nu am avut destulă încredere în mine , dar vă zic dacă puteţi căutaţi băieţi singuri sau mai bine staţi singure. Nu e bine să fiţi celalată că nu vă apreciază nimeni nici măcar cel care zice că vă iubeşte, el va fi primul care vă va condamna fie că vă va zice verbal sau nu. În momentul cănd eşti cealaltă găndeşti cu sufeltul, când ai o familie gândeşti cu capul pentru că există şi o parte de implicare materială.
astazi va fii ultima mea zii desii imi va fii extrem de greu. singurele vorbe care m au convins in tot acest timp de cateva luni au fost aici si va multumesc enorm. nu o sa o termin dintrodata ci in 2 3 zile il fac singur sa plece asta garantez 100% gata s a terminat.
e greu..trec print-o situatie dificila,sant sotie dar relatia mea cu sotul nu a mers niciodata bine am facut tot ce am putut sa fie multumit dar niciodata in 6 ani nu a fost multumit.nu lam inselat niciodata si cu toate astea nu am fost buna pt el.acum cateva luni am cunoscut un barbat pe net ne-am apropiatunul de celalalt,poate din cauza ca el ma inteles pe mine si situatia mea si mia ridicat moralul,dar si el este casatorit si e fericit alaturi de familia lui,el mia oferit prietenia lui iar eu am pus suflet pt el,nu vreau sa i stric familia niciodata pt ca se iubesc..i doresc tot binele dar ma macina sentimentele care nu ma lasa in pace...as fii multumita sa ma intalnesc cu el macar o data si totusi nu e posibil,oare ce pot face?cum voi rezista?sa ma mulumesc doar cu prietenia lui?imi pun atatea intrebari si nu le gasesc raspunsul...
eu sunt "Cealalta"..si e greu e foarte greu..intradevar suntem foarte judecate dar pana la urma nu stie nimeni ce este in sufletele noastre..eu l am cunoscut pe..el acum un an jumate ..il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta..nu as putea sa renunt la el desi stiu ca va trebui la un moment dat....simt ca ma iubeste..stiu ca ma iubeste..dar nush daca ar renunta la ea ..cu ea este de 10 ani...cu mine de un an jumate..e greu sa stai sa astepti mereu sa aibe un moment liber..sa nu poata sa te prezinte prietenilor sai..sa se ascunda mereu.. si eu la fel.. dar il iubesc...
...si eu am fost cealalta pana acum o luna, l-am cunoscut neansurat, stiam ca sa despartit de ea.dupa 6 luni de indoieli mi-a recunoscut ca se insoara dar ca ne iubeste pe amandoua.ipocrit veti spune. asa cred si eu acum,dar atunci...am continuat sperand ca nu se va insura, totusi a facut-o.am renuntat si dupa o luna destinul ne-a adus impreuna la acelasi job.din slabiciunea noastra cum spune el am reluat relatia.acum regret si ma doare asta.pe 1ecembrie inplinisem un an, dar am hotarat ca nu vreau sa fac sarbatorile cu cineva care nu-mi poate fi alaturi,as fi fost trista in ambele situatii.oricum a fost ingrozitor.ma lupt cu mine ca sa reusesc sa trec mai departe pt ca ma simt vinovata chiar daca nu este toata vina mea.daca cineva ma poate sfatui sau critica astept...va pup
Si eu la randul meu am fost "cealalta"... si cum era de asteptat, cand i-am dat un ultimatum a ales-o pe ea... si asta dupa o asa zisa relatie de un an si jumatate...un an si jumatate in care statea mai mult la mine si vorbeam despre absolut orice... a fost ok totul pana am pus piciorul in prag... a fost dureros... am simtit ca mi se rupe o parte din suflet... mai ales ca a fost si prima dragoste...insa a trebuit sa merg mai departe... si akum mai tin legatura cu el... mai mult de dragul prieteniei de odinioara... insa toata povestea numita "cealalta" ma bantuie chiar si acum... mai mult traiesc in trecut decat in prezent... tot ceea ce conteaza este ca sunt dispusa sa merg mai departe...si am stiut cand sa spun STOP! Curaj! stiu ca se poate!
eu am avut parte de ceva care m-a dat peste cap,totul a inceput de la un joc prostesc pe care il jucam amandoi pe net,acolo eram adversari,e jocul acela de cultura generala.el e din galati,eu vl,prima data nu am stiut nimic dar a fost sincer si mi-a spus,dar intre noi sa legat ceva frumos,ne spunem orice si am ajuns sa tinem f mult unul la altul,dar stiu ca daca o sa ma vad cu el mi-e teama ca lucrurile se vor complica si nu vreau sa sufere sotia lui,dar noi plangem zilnic ca viata uneori e cruda si te intalneste prea tarziu,eu nu vreau sa se desparta dar mi-e atat de dor de el...........
Eu una am avut sansa sa ma conving ca nu toti barbatii sunt cum a spus cineva mai sus "poligami". Cat despre replicile rautacioase, degeaba ne hazardam, ni se poate intampla tuturor, femei sau barbati si atunci, cam ajungi sa te intrebi, cine ramane cu resturile menajere in realitate??? Sotia sau "cealalta", toate ne dorim acelasi lucru si facem concesii pentru a ne bucura de cateva momente de fericire, sau mai bine zis de aparenta fericirii in cuplu. Daca unul dintre parteneri nu este cu totul implicat in relatie si din cand in cand mai calca si pe alaturi, mai devreme sau mai tarziu tot vor aparea consecintele.
Dragostea nu se programeaza, dar exista constiinta, frica de Dumnezeu, omenie. Nu inteleg cum credeti ca sunteti iubite, odata ce sotii prefera sa petreaca sarbatorile cu sotiile lor? Pentru mine, ca sotie, sarbatoarea e simbol al dragostei, al uniunii sufletesti. Sarbatorile ne amintesc de inceputurile iubirii noastre si ne redescoperim si ne intarim iubirea cu prilejul Craciunului, Pastelui etc. S-ar putea sa existe si in viata sotului meu o cealalta, dar sunt convinsa ca n-ar fi decat pentru diversificare, pentru picanteria vietii sexuale, pentru a se ecilibra psihologic(e cam gelos). Sigur ca nu stiu daca l-as ierta. Dar stiu sigur ca ma iubeste, deoarece de sarbatori suntem amandoi mai plini de frenezie afectiva ca niciodata. Cealalta sa se multumeasca cu resturi menajere!
Am fost sotie timp de 8 ani de zile,la inceput lam iubit foarte mult dar el de a doua zi dupa casatorie a venit acasa beat inpreuna cu prietini lui,eu lucram foarte mult dimineata la serviciu si dupa ameaza la munca la tara singuri bani care ii facea el erau ca se ducea cu masina in alt sat portind tineri la discoteca acolo a cunoscut o alta fata am suferit enorm de mult si am plecat in strainatate lam adus de 2 ori la mine si mereu ma inselat,acum am 4 ani decind am divorsat si am intilnit un alt barbat care la rindul lui e casatorit si are si 2 copii noi ne iubim enorm de mult,am incercat de foarte multe ori sa ma despart de el dar nu am reusit sunt cu el de 3 ani sper ca intr-o buna zi sa reusesc.am fst si sotie si sunt si amanta este foarte greu amindoua in special e foarte dureros sa fi cealalalta sa petreci sarbatorile singura de dragul sa nu faci pe nimeni sa sufere.Dar la voi vati gindit?va rog sa incercati sa nu va incurcati cu cineva insurat ca veti avea doar se suferit.Cum se stie destul de bine dragostea nu se programeaza.Aveti grija de voi
Mandi, inteleg cata durere ai in suflet! Dar nu e bine sa interiorizezi totul. Trebuie sa ai o discutie cu el. Nu te teme ca vei auzi ca o iubeste si ca vrea sa divorteze. Daca sotul tau e ata de discret, cred ca nu vrea sa faca publica relatia, vrea s-o consume pur si simplu in secret. Asta nu e mare iubire. Cat despre vorbele acelea, ii spunea ce le place femeilor sa auda. Nu il dezvinovatesc. Dar cred ca e bine sa te detasezi, sa alegi un moment ...grav, sa-l inviti undeva si sa aveti o discutie. Intai aduna-ti probele! Spune-i ca stii totul si ca ii lasi timp de gandire o saptamana. Nimic mai mult. Ii spui ca veti discuta atunci. Deci sa ai probe. Trebuie sa fii curajoasa, chiar daca il iubesti. Doar daca in joc nu sunt probleme de ordin material...
Tu spui ca nu afectezi cu nimic casnicia iubitului. Te inseli amarnic. Si o simpla declaratie pe care i-o faci lui la telefon afecteaza celalalt cuplu. Un telefon, o intalnire pe ascuns, simplul fapt de a sti ca are si alta varianta , toate il vor face sa ia distanta fata de sotie, oricum vor zadarnici incercarile celeilalte de a se apropia de sot.. Nu procedezi bine, te situezi singura in categoria japitelor si viata iti va plati pe masura.
fraza aceasta in articol...."Poate ca, intr-adevar, te iubeste - desi chestiunea este discutabila. Cand iubesti cu adevarat pe cineva, nu-i pretinzi sa se multumeasca sa fie pe planul secund. Dar sa admitem ca e posibil. Ai la dispozitie un mijloc de a te convinge cum stau lucrurile, dandu-i un ultimatum. Daca asa stau lucrurile, sa divorteze si sa te ia in casatorie. E un test cu marja de eroare zero. Iar daca il pica, sper ca stii ce ti-a ramas de facut."........cand intri intr-o asemenea relatie trebuie sa fi costienta de locul pe care il ocupi in viata acelui barbat..........de aceea spuneam de inteligenta, demnitate, respect.........
voi chiar nu realizati ca toti sunt poligami, materialul genetic e de vina..... si nu uitati, casnicia e un lung sir de compromisuri......traim in 2008, sa lasam la o parte conservatorismul si epoca in care am fost educate......demnitatea ne-o putem pastra daca suntem suficient de inteligente sa stim cum........o femeie independenta si puternica nu-i va cere niciodata amantului sa divorteze pt. ea.......din contra.........
dragele mele am 30 de ani si de la 17 ani iubesc un singur barbat.viata ne-a despatit o perioada si fiecare s-a casatorit cu altcineva,ne-am reintalnit si de 13 ani suntem asa .....eu cu fam mea ,el cu fam lui si NOI impreuna ......nu putem sa renuntam nici unul ,ne iubim ?!sau ce e?!azi incerc sa ii dau un ultimatum or ea ori eu.............il iubesc enorm si vreau sa fie doar al meu..........pt totdeauna.........
Sunt casatorita de 3 ani cu un barbat minunat ,il iubesc si ma iubeste, pt mine casatoria e sacra,niciodata n-am crezut ca voi ajunge sa simt ceva pt alt barbat. Locuim in alta tara si anul trecut fiind in vizita la parinti am cunoscut pe altcinava...un barbat cu 20 de ani mai in varsta ca mine,manierat, inteligent cu un simt al umorului care te umple te viata si... insurat.M-am simtit atrasa de el ca de un magnet si viceversa.Ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul ca a refuzat sa avem o relatie extraconjugala ca sa nu sufar , si ii multumesc ca n-a permis ca o ratacire de moment sa-mi distruga viata. Ma simt vinovata fata de sotul meu ,dar in viata unele lucruri se intampla oricat ne-am ferii de ele, important e sa stim cand sa ne oprim si sa nu persistam intr-o situatie care ne face mai mult rau decat bine
stiu totul despre el, stiu ce fel de persoana este...dar asta nu ma impiedica sa-mi doresc sa fiu cu el. fiecare are cate o relatie: el e insurat, eu sunt intr-o relatie stabila, dar amandoi vrem altceva, vrem sa fim impreuna. inca nu s-a ajuns la dorinta de a fi numai a lui sau invers, dar ne face placere sa fim impreuna. avem limite peste care nu trecem(ca sa nu "deranjam" partenerii) si asta ne ajuta sa continuam fara probleme. suntem realisti si ne place riscul. deocamdata e placut(inca mai cred k oricand pot sa-i pun punct), mai tarziu....las timpul sa hotarasca.
Am aflat si eu din greseala de cealalta sau celelalte, nici nu mai conteaza daca e una sau mai multe. Cel mai bine e sa nu sti nimic, dar daca se da singur de gol, nu mai ai ce face.....si te intrebi de ce dupa 24 de ani mai poti fi tradata in felul asta.Dintr-odata ti se naruieste tot ce ai construit si nu mai ai nici o siguranta, nici o certitudine.....Te regasesti singura si totusi cu familie....dar atat de SINGURA.
A fost extrem de greu sa spun stop dupa un an de iubire nebuna si durere si mai nebuna. Am preferat sa ii spun ca nu-l mai iubesc, ca nu il mai vreau in viata mea, desi ma durea crunt. A insistat infinit pana a reusit sa-mi smulga promisiunea ca, atunci cand va fi un om liber, un om nou, nu o sa-i intorc spatele. I-am promis tocmai pentru ca il cunosc atat de bine si stiu ca, indiferent cat de mult ma iubeste, nu va fi in stare sa renunte niciodata la fetita lui.
Nu doresc sa-mi face-ti public comentariul pt. ca nici nu e ,vreau doar sa va felicit pt. realizarea lui! Numai bine!Oricum e greu sa fii si de o parte si de alta.
e urat cand intervine cealalata, mai ales cand eshti copilul care vede ce se intampla cu parintii :( - apar certuri , discutii, divort - si asta doar pentru ca cealalata s-a ambitionat sa distruga o casnicie shi sa se instaleze cu copilul ei intr-o noua casa , afirmand ca il iubeshte mai mult decat era iubit :(( Oare cateva luni de concubinaj le sterge mintea barbatilor incat sa renunte la 25 de ani de casnicie ?
si eu ma-m indragostit de un barbat insurat fac 2 ani de cind duc aceeasta lupta cu mine vreau sa-l las dar nu pot nu imi vad viata fara el stiu ca nu este bine si ca el nu o sa-si lase nevasta dar totusi mai sper nu suport gindul ca sunt pe locu doi dar totusi accept
Am fost si eu cealalta...si credeam, inca cred ca e barbatul pe care l-am iubit cel mai mult, ca el e adevarata mea dragoste, ca celelalte au fost copilarii...Mi-a "rapit" mintile din prima zi, imi spunea tot ce mi-am dorit vreodata sa aud, a fost cea mai frumoasa perioada din viatza mea. Am banuit ca are o relatie a doua zi dupa ce l-am intalnit pentru ca in weekend a fost indisponibil dar atunci nu m-am putut opri desi stiam ca va veni o zi cand voi spune stop.El mi-a confirmat ca e cu altcineva.Dar la inceput nu ceri prea mult pentru ca iti ofera el, mai tarziu nu mai e de ajuns si am ajuns dupa cateva luni sa spun stop..nu m-a lasat...am spus iar cu toata greutatea, erau zile in sir in care ma gandeam la el, am plans, mi se lungeau okii asteptand sa il vad...l-am scos din tel,din messenger, din mail, nu ii mai raspundeam la tel, am cerut sa nu imi mai spuna nimeni nimic de el....cand nu-l vezi un timp te mai obisnuiesti...si chiar daca mai suna uneori si spune vorbe frumoase daca nu il vad e mai usor de rezistat...Inca mi-e greu dar vreau sa fiu eu pe primul loc pentru ca de fapt asta asteptam toate...
sunt "cealalta"...nu-i asha rau cum credeam,partea rea e ca el e gelos...chiar daca nu imi zice nimic,se vede pe el...
toate discutiile par sa culpabilizeze barbatul, dar se uita ca sunt barbati in pozitia de a fi "celalalt". pe acesti barbati cum i tratam? si ei sufera si ei poate asteapta o rezolvare candva, ofera si ei foarte mult si poate nu primesc nimic in loc. va invit sa comentam pe acest subiect!
Doamnelor a fi "cealalta "nu este nici bine nici rau, depinde de context dar sa va spun cum am ajuns la aceasta concluzie: In urma cu 15 ani barbatul meu s-a indragostit de o frumoasa domnisoara cu 14 ani mai tanara decat sotul meu. Am crezut sa mi-a picat cerul, la propriu, in cap cand am dat peste ei. Am facut depresie si eu si copilul meu care avea 5 ani atunci. Explicatie a fost: ai imbatranit. nu mai esti femeie pt. mine am gasit pe altcineva. Am suferit enorm dar au trecut toate, astazi dupa atatia ani, plictisita sa mai astept barbatul compatibil, am devenit "cealalta".Nu este relatia pe care mi-am dorit-o dar am deja o varsta si nu cred ca merita sa-mi refuz placerea unei relatii cu un barbat pe care il iubesc. Trebuie sa va spun ca acum mi-am dat seama ca barbatul meu a avut motive sa-si gaseasca pe altcineva numai ca nu a stiut sa ma faca sa inteleg acest lucru. In relatia actuala nu ma simt vinovata, nu cer nimic, am multa dragoste, rabdare si intelegerept, iubitul meu, deocamdata daruiesc. Pacat ca a trebuit sa sufar atat ca sa inteleg ca asta-i atitudinea cea mai buna de abordat. Va doresc sa fiti iubite si sa puteti iubi.
Cateodata imi doresc sa fi fost eu cealalta, pentru ca in postura de sotie ma simt folosita ca si bucatareasa, menajera si bona pentru copil. Chiar daca stiu cine este persoana "cealalta" cateodata imi spun ca era mai bine sa nu fi stiut ca exista. Pentru ca astfel nu ar trebui sa ma intreb mereu cand el e plecat in delegatie daca e la ea sau intr-adevar are treaba, si ce rost are atata efort ca sa-mi ascunda aceasta relatie. Barbatul pe care il iubesc de 14 ani imi spune acum ca sunt nebuna, ca totul e in capul meu, ca nu are nici o alta relatie. Dar el nu stie ca am descoperit ca si-a luat o alta cartela pt mobil ca s-o poata suna pe ea din strainatate cand a fost plecat in interes de serviciu, el nu stie ca l-am auzit vorbind cu ea la telefon din baie- credea ca adorm copilul(el ii spunea ei: vreau sa aud ma mai iubesti?). Asa ca ce-mi ramane de facut? Daca vreau sa-mi spuna cuvinte frumoase trebuie sa ma prefac ca n-am auzit nimic, ca nu stiu nimic, altfel eu sunt nebuna. Dar daca eu nu sunt nebuna, el ce este?
da...intr-un cuvant a fi cealalta se pare ca e cea mai ingrata pozitie? hai sa fim serioase...stiti ce explicatie am primit de la sus-numitul care se cheama sot: cand a aflat ca sunt insurat era deja prea tarziu. Si cu explicatia asta am ramas...toate suntem la fel, indiferent ca suntem sotiile inselate sau celelalte. Le acordam prea multa intelegere si ne complacem in situatii care ne distrug si picatura de respect care o mai avem fata de nooi insine. A fi cealalta e alegerea fiecareia...cu consecinte si riscuri. A fi sotia unui barbat care este incurcat in asemenea ite e alegerea a doi oameni...mai exact sa ti se impuna in mod tacit ca asta e situatia: iti convine bine , nu poti sa pleci. Dar nu te mai uiti inapoi oricat de greu iti va fi. Pentru ca intr-adevar dc a facut-o o data o va repeta...cu aceleasi minciuni si prefacatorii....Iar tu te autodistrugi asteptand sa se intample o minune... Iar dc cealalta face ce face din rabunare pentru ca ea la randul ei a trecut printr-o situatie asemanatoare...e crima curata... Deci feriti-va de cealalta si de ... tredatori.
Super articolul,l am citit pe nerasuflate si la fel si comentariile celorlalte fete care sunt in postura de ...cealalta.Nu este deloc placut sa fii cealalta..eu incerc sa ma rup de asta de ceva vreme..Ma simt umilita,ma simt vinovata..nu e deloc ceea ce imi doresc.De multe ori am plans din cauze neputintei de a renunta definitiv la el..el nici nu ma lasa sa renunt..are un fel de a fi de a ma intoarce de fiecare data.Cel mai bine e sa zici din start stop..ca pe urma nu mai ai puterea necesara.Eu acum sunt in faza de..convalescenta...din nou am incercat o ruptura si chiar imi doresc si sper sa reusesc sa merg pana la capat si nu mai cedez.Daca este vreo fata care a reusit ..o rog sa ma invete cum sa fac.Sunt sigura ca mi va fi mai bine cand imi voi capata respectul de sine,,care acum e la ..minim.Multumesc frumos...
Trebuie sa recunosc ca nu am fost pusa in situatia asta sau cel putin nu am aflat si chiar daca ar fi asa nu as vrea sa stiu credeti-ma,,suntem casatoriti de mai mult timp si in aceasta ipostaza si eu pot fi cealalta ,,,, nu credeti,,dar ce pot face ..Eu am fost pusa intr o situatie de a fi cealalta el fiind,,bineinteles casatorit,,si stabilind limitele relatiei ca sa zic asa ,,familia este pe primul loc samd,,ma inebunea cu atatea cuvinte ca sunt frumoasa si sotia lui nu este ca mine,,,dar cu cat il ascultam mai mult cu atat imi era si mila de el dar si sila intre noi nu sa consumat nimic absolut nimic,,,dar ganditiva cat era de obsedat de mine daca dupa cateva conversatii,, deja devenise gelos,,iar pe sotul meu il privea ca pe un inamic Nu am putut sa fac asa ceva nici familiei mele si nici sotiei lui si a copilului,,Dar mi am invatat lectia iar acum pot sa deosebesc cu usurinta un prieten de o posibila amenintare.Sunt persoane versate care stiu sa spuna exact ce vrei sa auzi la momentul potrivit,,te suceste in asa fel incat daca ai cazut in plasa lui nu te mai poti elibera,,,iar tu esti devina pt orice,,asa ca mai ganditiva inainte sa deveniti victime ale unor degenerati,,,care spune ,,sti familia este pe primul loc,,,dar ei deja nici nu mai tin numarul a cator femei iau trecut prin pat...
Cand se ajunge la cealalta...inseamna ca nu mai exista respect in casnicie si nici dragoste...exista doar obligatii si multe minciuni....
Eu sunt o persoana mai traditionalista. Consider ca exista o diferenta intre concubinaj si casatorie. Casatoria inseamna creerea unei familii cu responsabilitati si obligatii. Dc o casnicie nu functioneaza este vina celor 2 nu numai a femei cum considera intotdeauna "cealalta". Si dc isi paraseste sotia sunt mari sanse sa se repete situatia cu noua sotie. Eu cosider ca este o problema de lipsa de moralitate (si deasemenea necrestinesc) sa poftesti la sotul alteia. Orice relatie ar trebui sa inceapa dp divort si nu sa distruga o familie la care barbatul inainte de aparitia "celeilalte" nu renunta. Iar barbatul care are o relatie (sta in concubinaj) si incepe o alta in acelasi tp, inseamna ca este in cautare de ceva mai bun. Si va cauta pana va gasi in final persoana potrivita pt a intemeia o familie.
Mie mi s-a parut un subiect foarte interesant. Totusi nu m-as hazarda sa acuz pe nimeni. Este extrem de usor sa faci afirmatii si sunt intru totul de acord ca mai devreme sau mai tarziu platim, probabil in aceeasi maniera. Dar se poate intampla sa ne trezim deja mult prea implicate in relatie ca sa ma putem sa ii punem punct, asa, cat ai bate din palme. Va voi da 2 exemple: Primul, am avut o relatie cu un barbat necasatorit. Relatie de care am tinut cu dintii, in timp ce el isi facea de cap te miri cu cine. Dar chiar si asa nu reuseam sa o finalizez. A trebuit sa treaca ceva timp, sa ajung la un grad de saturatie care m-a dus la disperare si am renuntat. Cazul 2. La 3 luni dupa ce s-a terminat relatia cu individul despre care spuneam mai sus, din greseala, intr-o seara cu prietenele, am cunoscut pe cineva. Si, am hotarat sa am o aventura, sa uit toate arogantele indurate. Parea varianta ideala, nu era roman, pleca a doua zi, asa ca, mam gandit, ce am de pierdut? Si am crezut ca va ramane o singura noapte. Dar s-a intors dupa mai bine de 2 luni, desi intre timp nu avusesem nici un fel de contact. Si aventura s-a repetat. Numai ca a doua oara, a continuat cu telefoane, mesaje si tot tacamul. In 2 luni m-am trezit indragostita pana peste cap. Numai ca el avea remuscari. Era insurat de 14 ani iar casnicia lui nu mai mergea de mult; parea doar un alt nemernic care cauta motive sa rupa o relatie clandestina. Asa ca idila a luat sfarsit. Pentru 3 luni. Dupa 3 luni am aflat de la o prietena a mea, colaboratoare a lui, ca divortase. Si la 2 zile dupa ce am aflat m-a sunat. Asa ca m-a invitat la el in tara. M-am dus. Si am inceput cea mai frumoasa relatie pe care mi-o puteam imagina. Care dureaza de un an si jumatate. Iar la finalul acestui an urmeaza sa plec din tara si sa ne mutam impreuna. Nu spun ca nu au fost probleme cu fosta lui sotie, au fost, dar cand exista bunavointa se poate trece peste ele. Nu trebuie sa fie neaparat rau sa fii cealalta. Dar depinde extrem de mult de ceea ce isi doreste el si de motivele care l-au determinat la o relatie extraconjugala. Multa bafta tuturor!
Nu pot sa nu subscriu la cele spuse de nasticel23. Pacat ca nimic din ceea ce ai spus nu va intra in mintea "celorlalte". Ma gandesc uneori ca a fi cealalta vine tot dintr-un complex, din neputinta de a te "lupta" cu o persoana de pe aceeasi pozitie. E mai lesne sa castigi "lupta" cand te "bati" cu o vechitura decat cu o alta prospatura. Nu stiu de ce totusi nu invata din luptele altora ca cel mai adesea lupta abia dupa victorie incepe.
Si totusi nu va intrebati dragilor niciodata, ce se va intampla cand roata vietii se va intoarce. Si se va intoarce impotriva voastra? Ce veti face cand veti deveni sotii si barbatul cu care impartiti absolut totul va inseala, are pe altcineva? Sunt sigura ca atunci situatia nu o sa va placa deloc, ba chiar o sa deveniti depresive si folosite. "Norocul" vostru e ca, stiind cum e sa fii amanta cuiva, va va ruina pana la sfarsit relatia si nu numai. Duplicitatea cu care joaca barbatii, si deopotriva femeile este una de scurta durata, si cu finaluri fericite foarte putine. Va multumiti sa furati ceea ce apartine unei altei femei? Oare fair-play-ul si solidaritatea dintre femei unde a disparut? Dar ce va pasa voua de solidaritatea intre femei daca pe moment va simtiti in stare de euforie si iubire, ce va pasa ca undeva acasa o sotie isi asteapta sotul cu mancarea calda si cu patul cald? Sirul intrebarilor e nesfarsit, iar partea urata a lucrurilor e ca, amantele de fiecare data au distrus o casnicie!
Eu sunt cealalta de un an si jumatate. El nu e insurat, dar are o relatie de 5 ani cu alta persoana. Mie-mi convine situatia asta. Nu ma stresez, nu ma complic, am chef sa il vad il vad, am chef sa ma vad cu altcineva ma vad cu altcineva, nu dau explicatii. Eu stiu de ea (multe fete habar n-au ca sunt celelalte). E putin greu de sarbatori dar reuseste sa petreaca timp si cu mine si daca ai prieteni chiar nu simti diferenta. Cel mai bun lucru este ca relatia asta imi da ocazia sa ma concentrez pe mine, pe dezvoltarea personala si profesionala. Mie imi place sa fiu cealalta. Macar asa am convingerea ca atunci cand este cu mine este cu mine pentru ca isi doreste, nu pentru ca este obligat sau constrans de o relatie. Plus ca suntem mult mai sinceri unul cu celalalt, chiar cand vine vorba de barbatii din viata mea sau de femeile din a lui. Sinceritate, Incredere, Dragoste. O relatie perfecta..si daca nu perfecta, atunci exact ce am nevoie in momentul de fata.
Sunt si eu in aceiasisituatie..Si este cam greu sa te desparti de el..incerc si eu de ceva timp sa rausesc,sa am puterea necesara sa renunt dar inca nuam reusit..sper sa nu mai treaca mult timp pana sa ma trezesc,cu toate ca acesti2 ani au fost cei mai frumosi ani din viata mea,in care am simtit cum e sa iubesti si sa fi fericit,si am descopeit fericirea care nu credeam ca poate exista,,
Si eu sunt in situatia descrisa in acest articol si imi este foarte greu. Ce pacat ca ascultam de inima si nu gandim rational cand ne indragostim de cine nu trebuie!
Posteaza comentariu