In zilele noaste gelozia e considerata o traire absolut normala, chiar
o dovada de dragoste. Nu de putine ori am auzit replica: "daca nu ar fi
gelos, nu m-ar iubi!" Sa vedem daca asa stau lucrurile in realitate!
Cand te vede purtand o discutie nevinovata cu un coleg de serviciu si
face o criza de gelozie, acest lucru se petrece din dragoste? Mie mi se
pare ca aici isi face loc nesiguranta sau teama de abandon... Nu spun
ca nu te iubeste, dimpotriva! Dar gelozia nu are iubirea ca o cauza
directa. El nu este gelos pentru ca te iubeste, ci e gelos pentru ca se
simte amenintat de un potential rival si ii e frica sa nu te piarda.
Nu stiu daca tie ti se pare firesc sa fie gelos atunci cand discuti
cu un prieten din copilarie, dar mie cu siguranta nu. Gelozia este o
stare afectiva negativa, care nu implica relatii de proportionalitate
cu dragostea. Adica nu e adevarat enuntul ca esti cu atat mai inclinat
catre gelozie cu cat iubesti mai mult o persoana. Insa din pacate este
adevarata relatia dintre gradul de nesiguranta, gravitatea complexelor
de inferioritate si frecventa crizelor de gelozie. Cu cat partenerul tau
este mai nesigur pe calitatile sale, cu atat mai mult vei avea parte de
episoade de gelozie.
Sa atacam raul de la radacina! Cine sunt acele persoane "predispuse"
la manifestari de gelozie si ce se intampla in sufletul lor (sau
mai degraba ar fi trebuit sa spun mintea lor)? Este vorba despre
aceia care pe parcursul vietii - dar mai ales in copilarie - au avut
parte de nedreptati, au fost inselati sau abandonati.
Ei se asteapta in
continuate sa fie inselati sau parasiti, traind de aceea constant o stare
de suspiciune. Aceasta stare este dublata de o neincredere in fortele
proprii. Pentru ca numai printr-o devalorizare personala acesti oameni
au putut explica atitudinea nedreapta, partinitoare ori manipulativa a
parintilori sau a celor apropiati.
De exemplu, un copil abuzat de parinti isi poate da urmatoarea explicatie:
"Ma pedepseste atat de aspru pentru ca nu sunt destul de inteligent"
- lucru ce duce la formarea unui complex de inferioritate care sa-l
urmareasca toata viata. Acest copil ar putea avea o inteligenta peste
medie, dar atata vreme cat asteptarile parintilor depasesc chiar notiunea
de "exagerat", el se va simti in continuare "mai putin inteligent".
Dar parca vorbeam de gelozie? Credeti ca v-am sensibilizat cu posibilele
traume suferite de partenerii gelosi pentru a va intari tendinta de
a le accepta iesirile? Nici vorba! Incercam sa va ofer o explicatie
a comportamentului lor. Caci uneori chiar simti nevoia sa intelegi de
ce a mai iscat o scena, cand seful tau iti comunica la telefon sarcina
pentru a doua zi?!
Se poate intampla sa ajungi sa te invinovatesti pentru starile lor. Poate
n-ar fi trebuit sa discuti cu acel barbat la petrecere... Ori cu
colegii de serviciu... Sau cu orice barbat... Problema lui nu este
ceea ce faci tu, ci felul in care interpreteaza ceea ce faci. Si el
chiar asta asteapta, sa faci cea mai mica "greseala". Urmeaza, evident,
certuri sau scandaluri nesfarsite, epuizante, in care el acuza si tu te
dezvinovatesti.
Iar daca e destul de convingator (caci pe el semnele nu-l
inseala niciodata), te trezesti crezand ca intre un barbat si o femeie
nu pot exista decat relatii erotice, asa incat e bine sa te feresti de
orice prezenta masculina. Poate te-ai obisnuit si cu interogatoriul de
fiecare seara: "unde ai fost? ce ai facut la serviciu? de ce ai intarziat
doua minute?" etc.
Partenerul va incerca sa-ti controleze intreaga viata, in speranta de
a-si tine sub observatie potentialii rivali, adica pe toti aceia care ii
trezesc sentimete de inferioritate. Pe scurt, el evita sa mai traiasca
acele stari de nesiguranta, inadecvare si se foloseste de tine! Exista
mai multe nuante ale geloziei, insa eu ma voi opri la cea mai des
intalnita. Si anume la gelozia in sens de posesivitate.
O astfel de relatie este ca intre stapan si sclav sau intre proprietar
si bunul sau. Iubitul tau se va astepta sa faci tot ceea ce vrea el,
fara drept de apel. Iar atunci cand se va apropia cineva de tine, iti va
face crize de gelozie. Nu de putine ori va avea si manifestari violente,
pentru ca unui stapan nu-i pasa de sentimentele sclavului sau, ci vrea
doar sa-si potoleasca starea in care se afla.
Care este acea stare? Ce
vrea de fapt sa spuna prin cuvintele: "faci ce vreau eu, pentru ca imi
apartii?" In mod inconstient, el isi spune de fapt: "Eu sunt un nimic,
tu imi dai valoare si de aceea voi face tot posibilul sa te controlez,
deoarece mi-e teama ca ma vei parasi.", "iar atunci cand te jignesc
(lovesc), ma razbun pentru ca, preferandu-l pe altul, ai trezit in mine
sentimentele de inferioritate."
Incurcate sunt caile Domnului, veti spune, si va dau perfecta
dreptate! Insa ce faci cand stii ca ai dreptate, cand cunosti cum
stau lucrurile? Daca tii ca aceasta relatie sa dureze, dar gelozia s-a
cronicizat, te sfatuiesc sa-l trimiti (cu frumosul) la un psiholog spre
a-si rezolva complexele de inferioritate. Pana atunci tu da-i anumite
asigurari, in care sa accentuezi faptul ca este o persoana valoroasa,
plina de calitati, ca-l iubesti si accepti neconditionat. Nu-l asigura ca
nu-l vei insela, pentru ca nu asta e de fapt problema lui! Fa-l sa-ti
povesteasca despre neincrederea sa, de unde a plecat, incearca sa-l
intelegi, fara a-i tolera insa alte episoade.
Daca ai rabdat destul si nu da semen ca ar vrea (macar sa incerce)
sa se schimbe, te invit calduros sa pleci de langa el! Nu poate fi
vorba de dragoste atat timp cat libertatea unuia este fundamental
afectata... El isi va trai in continuare plenar problemele, iar tu vei
ajunge sa-l urasti. Si ai tot dreptul, fiindca tu nu esti responsabila
pentru starile lui. Fii insa responsabila pentru viitorul tau!