O tema frecvent intalnita in sedintele de psihoterapie de cuplu sau cele individuale este problema gestionarii starilor emotionale in momentul in care se produce o despartire sau o pierdere a unei persoane apropiate.
Este vorba fie despre despartirea de partener, fie de divort sau de moartea unei persoane dragi. In mod implicit, se intra intr-o stare emotionala similara unui travaliu de pierdere. Acest travaliu nu urmareste sa redea viata unei persoane pierdute sau sa aduca cuplul inapoi. Scopul travaliului este de a marca pierderea unei dimensiuni importante din viata unei persoane.
In disparitia unei persoane, practic se pierde acea persoana cu tot ceea ce inseamna ea, cu sentimentele, cu trairile sale si cu suferinta sa. Este in toate o stare aparte pe care persoana o suporta intr-un mod sau altul.
Despartirea de o persoana este o stare pe care oamenii o resimt intr-un mod divers, intr-un mod aparte si la care reactioneaza aparte, prin modul in care se comporta.
In primul rand este nivelul de decizie. Separarile sunt de diferite tipuri si modalitati. Uneori oamenii se gandesc la separare dar in fapt ei nu fac sa trasmita mesaje de atentionare. Evident ei sunt convinsi ca intentioneaza sa se desparta. Uneori chiar o fac. Alteori chiar pleaca. Pe masura ce sunt plecati, resimt vinovatie, remuscari sau eliberare. Alteori se intorc dintr-un motiv sau altul.
Separarea este o stare emotionala foarte intensa. De multe ori se asociaza cu starea de abandon pe care o poti simti in diferite momente din viata, in special in copilarie. Starea de a fi abandonat este o tema frecventa in sedintele de terapie si, implicit, in viata de zi cu zi.
Abandonul sau mai bine zis starea de abandon determina multe persoane sa simta nevoia de a fi agatat de celalalt. Teama de a-l pierde ia diferite forme. Partenera devine de multe ori acrosata si cauta sa nu-l lase pe celalalt sa se manifeste, sa fie singur, sa fie autonom, pentru ca altfel se simte abandonata.
Starea de acrosaj emotional conduce la trairi paroxismatice in momentul despartirii sau pierderii persoanei apropiate care presupun de multe ori interventii psihlogice sau chiar psihiatrice. In starea de acrosaj, momentul pierderii persoanei investite conduce la o predispozitie pentru manifestari clinice. Aceste manifestari clinice sunt ca actualizari ale fondului psihologic al unei persoane prin care inconstientul cauta sa transmita mesajele sale.
O relatie este o stare complexa dar momentele de separare sunt foarte frecvente in viata oricarei persoane. In fond exista pierderi ale persoanelor apropiate. Este o stare care tine de realitatea curenta, de viata. Se intampla sa pierzi animalul de casa pe care l-am iubit din copilarie iar el nu se va transforma intr-un print ca in basme.
Vine o varsta la care parintii vor deceda. Sunt pierderi care tin de inerentul vietii. Practic momentul pierderii animalului de companie poate avea semnificatia descopererii traumei pierderii sau a mortii. Decesul parintilor este ca un ritual de trecere de la starea de copil la starea de om matur. "Desi nu am avut o relatie prea buna cu ei, atat timp cat ii stiam acolo capatam un sentiment de siguranta".
O viata presupune existenta mai multor persoane, activitati sau preocupari. Este firesc ca aceasta varietate a situatiilor si persoanelor sa existe intr-o viata a unei persoane. O femeie poate sa fie mama, colega de serviciu, poate sa fie amanta, sa detina o masina, diverse obiecte sau orice altceva.
Toate acestea au semnificatii diferite din punct de vedere afectiv, unele sunt mai importante, au o investitie afectiva ridicata, altele o investitie minima sau deloc. Investitiile ridicate pot sa joace un rol important in viata sa in momentul pierderii a ceva.
Daca iti pierzi partenerul dintr-un motiv sau altul, el nu poate fi sters cu buretele din viata ta in contextul in care ai simtit ceva pentru el. Ca urmare suferinta este o stare fireasca. Aceste persoane din viata ta au un rol in a te ajuta sa pastrezi contactul cu realitatea, de a situa propria ta suferinta fara a pierde contactul cu realitatea.