Variantele sunt diferite, dar de regula urmeaza aceeasi directie. Bunaoara, sa presupunem ca voi doi v-ati cunoscut in parc, in timp ce fiecare scosese cainele la plimbare. Clasic, poate putin cliseistic dar, cu siguranta, perfect posibil. De la fraze de tipul "Ce simpatic este catelusul tau!" sau "Ce sampon folositi pentru toaleta lui, de-i straluceste atat de frumos blana?" si pana la discutii avand caracter mai personal, respectiv prima intalnire, s-ar putea sa nu fie decat cativa pasi. Iar acesta este numai un exemplu. Dupa aceea, cum se spune, totul este istorie...
Oare chiar asa sa fie? Intr-un cuplu, existenta unuia sau mai multor animale de companie poate crea multiple probleme, oricat de bine s-ar intelege cei doi parteneri si oricat de mult ar fi dispusi sa lase unul de la altul. De obicei, lucrurile se complica atunci cand partenerii se muta impreuna. Nu inseamna ca nu exista rezolvare, dar nici nu este usor si fiecare trebuie sa dea dovada de rabdare si sa faca si compromisuri. Sa vedem care ar fi cele mai intalnite situatii...
Unul din voi are caine sau pisica
Daca partenerul celalalt nu a mai avut niciodata vreun animal de companie, este posibil sa-i fie greu sa se adapteze. Cu atat mai mult daca urmeaza sa locuiti in apartamentul sau. De fapt, aceasta din urma nu este o idee prea buna. Cel mai bine ar fi sa locuiti la acela dintre voi caruia ii apartine cainele sau pisica. Pentru animal, faptul ca va locui impreuna cu inca o persoana este oricum un stres; dar daca la acesta se adauga si schimbarea locuintei, s-ar putea sa aiba reactii nedorite, chiar sa devina violent.
Amandoi aveti caine
In cazul de fata, trebuie luate in calcul urmatoarele aspecte: ce rasa este fiecare (este cam greu de crezut ca un ciobanesc german si un bichon maltez pot convietui fara incidente), ce sex au (doua femele se iau adesea la harta, dupa cum intre un mascul si o femela pot aparea alt gen de probleme, cu atat mai nedorite cu cat cainii sunt de talie diferita) si, deloc in ultimul rand, cat spatiu aveti la dispozitie. Daca stati la casa, va puteti considera norocosi. Daca nu, este de dorit un apartament mai spatios.
In principiu, nu este imposibil ca doi caini sa locuiasca sub acelasi acoperis. Dar trebuie sa li se lase si lor timp sa se adapteze; se joaca in parc, apoi se fac vizite tot mai frecvente in casa unde se va locui (depinde cine se muta la cine; daca ati hotarat sa inchiriati un apartament in care sa va incepeti traiul in doi, problema se complica). Cu timpul, cainii vor fi pregatiti sa convietuiasca. Ideal ar fi daca ar avea varsta mica, astfel incat sa creasca impreuna, dar nu este obligatoriu.
Unul are caine, celalalt - pisica
Ei bine, da! Suna ca un scenariu clasic de comedie. Numai ca actorii principali s-ar putea sa nu fie foarte amuzati. Ca idee, se merge pe aceeasi "strategie" ca si in situatia anterioara. Cu cat petrec mai mult (si mai des) timp impreuna, cu atat le va fi mai usor sa se adapteze la traiul in comun. Ar fi bine ca amandoi sa fie pui, sau macar pisica - aceasta intrucat cainele are un instinct protector mai puternic si isi va asuma rolul de a avea grija de ea.
In tot cazul, trebuie sa le acordati amandurora aceeasi atentie si sa fiti foarte atenti la reactiile lor. Castronelele cu mancare ar trebui sa fie in incaperi separate, pentru a preveni incidentele in timpul mesei. Acest lucru este valabil si pentru jucarii, si este bine ca macar in prima faza sa nu-i lasati nesupravegheati.
Pe parcursul zilei, cand mergeti la serviciu, ar trebui inchisi in camere separate si bine aerisite, lasandu-li-se apa si mancare. Cand veniti acasa, lasati-i prin toata casa si urmariti-i cum se comporta. Se prea poate ca in curand sa se obisnuiasca in noile conditii.
Comentarii (2)
Am o relatie de sase ani de zile, iar dupa primii trei ani mi-am luat un caine iar motivul este ca ma simteam destul de singura si ca avem nevoia sa am grija de cineva si poate asa sa ne mai apropiam facand urmatorul pas, cel putin el asa sustinea ca ne vom muta impreuna.Vreau sa spun ca nici acum nu stam impreuna iar motivul este binenteles cainele. Din cate se pare il deranjeza foarte tare cand dormim la el, in sensul ca daca visez cateaua vine sa vada cum ma simt.Propunerea lui de a ne muta impreuna este in felul urmator: ziua din cand in cand mai poate sa vina la el iar noapte sa o las singura acasa la mine.Binenteles ca nu sunt de acord, iar dupa spusele lui eu am pus-o pe ea pe primul plan. De renuntat nu mai pot sa renunt pentru ca am renuntat la multe si chiar am uitat de mine numai sa-i fie bine si sa nu-l ranesc dar la ea pe care am ingrijit-o atata timp si mi-am asumat raspunderea si am invatat-o sa fie sociabila cu toata lumea si iubeste enorm copiii :nu mai pot.Ea este responsabilitatea mea si o iubesc pt. ca m-a ajutat prin felul ei sa trec peste atacurile de panica si depresia care se instalase in viata mea. El nu a facut decat sa-mi spuna ca nu vrea caine in apartament, ca nu-si ingradeste libertatea pt.un caine, el care a facut atatea promisiuni dar care le-a incalcat, el care sustine sus si tare ca ma iubeste si ca vrea sa intemeieze o familie cu mine nu poate pt. mine sa accepte. Imi dau seama ca daca un caine ii deranjeaza somnul in nici un caz nu poate fi vorba de un copil pe care mi l-am dorit inainte sa-mi iau caine. Acum imi dau seama cat de mult este dispus sa faca compromisuri pt. iubirea noastra.As dori un sfat daca se poate oricum problema este doar o particica dintr-un mare pahar cu apa.
la viitorul meu sot nu ii plac caini eu i-am zis ca imi voi cumpara unul de lup sau sa il duc pe al meu cand ma voi casatori cu el.dar el nu vrea.ce pot sa fac?
Posteaza comentariu