Cand am auzit prima oara povestea Crinei, mi-a venit sa plang, dar nu ma satur niciodata sa o aud din nou, si din nou, si din nou... Inceputul nu este prea fericit, in schimb, finalul este minunat si extraordinar este ca aceasta poveste continua si sunt sigura ca va continua mult timp de acum inainte: "Totul a inceput acum vreo 3 ani, cand l-am cunoscut pe John. Parca a fost ieri... Ne-am cunoscut la munte, el fiind intr-o excursie pe Ceahlau, venit tocmai din Finlanda. Eu incheiasem o serie de relatii care nu imi facusera decat rau si nu voiam decat sa ma relaxez.John era indragostit de Romania, fiind la a patra vizita. Manata de nebunie, am calatorit impreuna vreo patru zile, iar la despartire am schimbat numere de telefon si adrese de e-mail. Simteam ca intre noi se petrece un lucru frumos si pur, dar nu m-am gandit o clipa ca vom ajunge unde suntem acum. Au urmat cateva saptamani in care nu am vorbit deloc si deja imi luasem gandul ca as mai vorbi vreodata cu el, dar dupa ceva timp am primit un mail de la el...
In tot acest timp nu imi scrisese pentru ca simtea ca nu isi gaseste cuvintele potrivite sa imi spuna cat de dor ii era de mine. Am continuat sa comunicam pe mail si la telefon si am simtit cum distanta chiar face inima sa bata mai tare. Ne-am indragostit unul de celalalt, doar conversand, fara sa ne vedem sau sa ne simtim fizic. Dupa 1 an, ne-am reintalnit, tot pe Ceahlau, si am convenit sa fugim impreuna in lume si am ajuns, in cele din urma, in Finlanda. Alaturi de John am invatat ca iubirea este atemporala, sterge amintirile oricarui inceput si inlatura teama oricarui sfarsit".
Crina spune ca se indragosteste de el in fiecare zi, desi isi jurase sa nu isi va mai lasa sufletul prada iubirii pentru ca ii era frica sa nu plateasca un tribut, cel al suferintei. "De data asta, simt ca acest barbat merita orice suferinta si toata dragostea din lume", spune Crina.
Mioara nu iti va spune povestea ei de dragoste, "pentru ca este una banala", dupa cum o descrie, dar vrea sa impartaseasca "povestea sentimentelor" de acum, dupa 5 ani de cand este cu Eusebiu: "Cand se intampla, in sfarsit, sa iti gasesti perechea, e ca si cum ai ajuns la capatul cautarilor. Ai acel sentiment minunat ca ai gasit pe cel de-acasa, la care te intorci sa stai de vorba, care te intelege, te cunoaste si stie prin ce treci in fiecare minunt. Daca ai ajuns aici, totul este perfect, nimic nu mai conteaza!".
Imi amintesc de o legenda greceasca in care se spunea ca la inceputuri, oamenii erau uniti cate doi, in sfere perfect rotunde, rotindu-se fericiti pe campii, dar atunci cand au incercat sa urce pe Olimp, Zeus a taiat sferele in doua si, astfel, pentru restul veacurilor, oamenii isi cauta jumatatile pierdute.
Pana la urma, fiecare femeie, saraca, bogata, buna sau rea isi va gasi sufletul pereche. Important este sa nu te dai batuta, sa iti continui povestea, sa o traiesti cu sufletul si sa crezi cu tarie ca iti vei gasi perechea.
"Iubirea s-a nascut din placerea de a ne privi, se hraneste cu nevoia de a ne privi si consta in imposibilitatea de a nu ne mai privi", spunea Jose Marti, scriitor si erou al Americii Latine.
Dragostea voastra poate fi basm sau poveste de razboi, voi doi sunteti cei care hotarati... Important este sa va traiti iubirea cum simtiti!
Posteaza comentariu