In anumite privinte, este foarte simplu ca doi oameni sa se intalneasca si sa formeze un cuplu. Problemele incep, de cele mai multe ori, atunci cand trebuie cu adevarat sa ne intelegem intre noi: sa vorbim, sa ascultam, sa negociem si sa facem compromisuri.
Se pare ca nu exista diferenta mai mare intre femei si barbati (si nici o alta diferenta nu provoaca mai multe frictiuni), decat modul in care cele doua sexe comunica unul cu celalalt. Dificultatile noastre in a vorbi si a ne intelege unii cu altii au facut tema a nenumarate carti, dezbateri televizate, glume si discutii intre prieteni, si pe buna dreptate: asa cum au descoperit atatea cupluri, capacitatea de a comunica efectiv e singura care poate ajuta doi oameni sa depaseasca momentele proaste ale relatiei dintre ei; fara comunicare, nici macar nu exista relatie intre ei.
Indiferent daca este vorba de a face dragoste, de a creste copiii sau doar de a trai impreuna pana la adanci batranete, calitatea acestei interactiuni este guvernata de felul in care cei doi comunica pe marginea ei. Faptul de a sti sa vorbesti - si, poate chiar mai important, sa asculti - este cu siguranta esential.
Cum auzim
Barbatii si femeile se nasc avand anumite diferente la nivelul aparatului auditiv. Fetele nou-nascute sunt capabile sa analizeze si sa interpreteze sunetele mai bine decat baietii de aceeasi varsta. Acesta este motivul pentru care fetitele recunosc sunetele - cum ar fi, de pilda, vocea mamelor lor - mai devreme decat baietii.
Din cate se stie deocamdata, acest fapt nu conduce la o capacitate diferita de a auzi la barbatii si femeile de varsta adulta. Dar este interesant de observat ca exista o discrepanta intre unii si altii in materie de auz inca de la bun inceput, dupa cum difera si zonele din creier pe care le utilizeaza pentru a decodifica semnificatia vorbelor pe care le aud. (...)
Dificultati de comunicare au loc intre tati si fiice, intre frati si surori si chiar intre partenerii de pat pentru o noapte. Cert este ca la barbati capacitatea de a analiza limbajul si de a intelege ce li se spune incepe sa scada cam de pe la varsta de 35 de ani, in timp ce femeile si-o pastreaza pana dupa ce trec de menopauza.
In momentul respectiv, jocul se mai echilibreaza oarecum, suferind si o rasturnare ciudata. Un studiu publicat in "Revista de cercetare in domeniul vorbirii, limbajului si auzului" arata ca femeile aflate la menopauza isi pierd pentru o vreme capacitatea de a percepe nuantele din tonul vorbitorilor. Fenomenul tine de disonanta cognitiva determinata de scaderea brusca a nivelului de estrogen, raspunzatoare si de dificultatile pe care le intampina aceleasi femei in a-si aminti detalii si a lua decizii; pe langa aceste din urma deficiente, ne influenteaza negativ capacitatea de a ne conduce viata.
Tonul vocii adauga, desigur, informatii esentiale procesului comunicarii. El ne spune daca un comentariu este ironic, glumet sau pur si simplu crud. Daca dintr-o tonalitate iubitoare, jucausa, se elimina orice nuanta de gingasie, ceea ce ramane poate sa sune dur si jignitor.
Diferentele dintre cum ascultam si ce intelegem
In anumite privinte, este foarte simplu ca doi oameni sa se intalneasca si sa formeze un cuplu. Problemele incep, de cele mai multe ori, atunci cand trebuie cu adevarat sa ne intelegem...