Dictionar de familie

Va propun in saptamanile viitoare un dictionar. Nu este un dictionar standard, nu este nici macar in ordine alfabetica, asa cum este codul oricarui proiect de acest fel. Nu este nici macar un dictionar care urmareste sa cuprinda un ansamblu de termeni si sa-i explice in conformitate cu un criteriu dat.

Evident ca are si ceva din toate lucrurile pe care declar ca nu le are, altfel nu m-as putea gandi la ele daca si ele nu ar fi cuprinse. Dar nu asta isi propune. Acest dictionar isi propune sa fie orientativ. Poate ca o denumirea corecta ar fi: Dictionarul psihologic orientativ al familiei.

Dar e un dictionar de familie, adica un dictionar apropiat tie. Poate ca vom reusi sa te implicam in aceasta organizare a dictionarului si referitor la un concept poate reusesti sa ne spui povestea ta, modul in care tu abordezi sau in care exista la tine acasa aceasta dimensiune. Nu iti promit ca se va intampla ceva cu materialele primite de la tine, dar pot promite ca vor fi citite si, in functie de ceea ce spun ele, se va intampla ceva cu ele. Te invit sa trimiti aceste materiale atunci cand iti vin idei pe centrupsihologie@yahoo.com

Probleme sociale

Atunci cand un cuplu devine o familie, apar tot felul de situatii. O familie este compusa din el, ea si copil / copii. Asa ar arata o familie standard. Evident ca exista tot felul de alte tipuri plecand de la acest model.

Aceasta familie se loveste de doua tipuri de probleme la care ne putem referi - cele referitoare la realitate. De aici putem face cu usurinta un inventar care este incomplet in esenta dar care ofera o imagine:

1. probleme de locuinta - unde sta, in ce conditii, cu cine.
2. probleme de timp - timpul alocat celuilalt, timpul alocat serviciului, timpul alocat altor activitati, etc.
3. probleme de serviciu - probleme financiare, dificultati cu serviciul, etc.
4. problema amenajarii interioare, etc.
5. probleme scolare sau de gradinita
6. probleme de aprovizionare cu alimente.
7. problema petrecerii ocncediului

La acestea probabil ca vei putea adauga multe si multe altele. Acestea tin de realitate si sunt probleme exterioare care necesita un consum cognitiv. Ele au nevoie de o solutie si presupun in mod automat o organizare reala a structurii familiei in modul de luare a unei decizii. Cat timp aceste probleme au o abordare cognitiva, se bazeaza pe ratiune ele au un impact minor asupra familiei si asupra relatiilor din cadrul sau. Ele pot deveni o problema atunci cand aceasta coordonata rationala se adauga o coordonata emotionala.

Exemplele sunt foarte numeroase si se bazeaza pe faptul ca, prin aparitia in plan real a acestor coordonate, se activeaza complexe, tipare, temeri mai vechi. Spre exemplu, un cuplu intra mereu in impas atunci cand discuta despre gradinita la care se va da copilul.

El sustine o gradinita, ea sustine o alta gradinita. Fiecare vrea in alta parte, deoarece este mai bine pentru copil. Copilul nu are o parere despre asta, intrucat nu stie despre ce este vorba si oricum nimeni nu-l intreaba.

El percepe ceva, dar nu prea poate integra ansamblul. In fapt, cei doi nu discuta despre argumente logice. Se produce un soi de infierbantare in aceasta discutie pe care o putem intelege ca o forma in care ratiunea este inundata de emotii suficient de puternice pentru a denatura si a asocia cu alte componente.

Fiecare explica, dar nimeni nu asculta cu adevarat ceea ce spune celalalt. Nu argumentele conteaza, ci impunerea propriului punct de vedere. De fapt, nici asta nu conteaza foarte tare, ci, in primul rand, conteaza ca celalalt sa accepte si sa recunoasca superioritatea proprie in logica enuntata. Cu toate acestea, cel mai derutant pentru oricare din ei ar fi ca celalalt sa accepte ca este mai bine cum zice partenerul.

Cei doi identifica decizia intr-o problema de realitate sociala cu puterea. De ce au acesti oameni nevoia de a fi puternici? Poate pentru ca se simt slabi, poate pentru ca simt tot felul de resentimente unul pentru celalalt sau pentru ca resimt agresivitatea celuilalt. Ce este cert este ca se folosesc de o problema simpla, reala pentru a reface imaginea unui conflict existent deja intre ei.

Copiii sunt deseori folositi in familii la acest gen de obiective - pentru a pune in act diferite conflicte, probleme psihologice, etc. Fiecare din cei doi nu este interesat de copil sau de ceea ce se intampla in plan social, ci sa se opuna partenerului. Coordonata inconstienta pare a fi mult mai puternica in acest caz decat latura rationala.

Relatiile din familie

Exista o serie de relatii in interiorul familiei. Sa luam ca model un cuplu format din el (M), ea (F) si copil (C). In acest caz, vorbim de trei relatii situate in plan autentic. Este vorba despre:

• relatia de cuplu (M) - (F)
• relatia de mama (F) - (C)
• relatia de tata (M) - (C)

Fiecare din relatiile mentionate pot fi functionale sau disfunctionale. Interventiile au sens atunci cand aceste relatii sunt disfunctionale. CPAP, spre exemplu, intervine in aceste relatii prin metode psihodramatice, urmarind modul de comunicare, scoaterea la lumina a dificultatilor reale pe care le are cuplul sau parintele cu copilul.

Cand relatiile nu functioneaza, exista un anumit simptom care se instaleaza pas cu pas si ajunge o componenta dominanta care aparent nu are legatura imediata cu relatia, dar care muta atentia tuturor asupra sa.

Spre exemplu, anorexia manifestata de adolescenta sau rezultatele foarte slabe la scoala pe care le are copilul de 9 ani sau disfunctiile sexuale care se manifesta.

Relatiile din cadrul familiei se caracterizeaza si prin reducerea foarte puternica a componentei rationale (a nu se intelege anularea sa) si afirmarea componentei emotionale. In mare parte, relatiile sunt functionale atunci cand comunicarea are loc in conformitate cu un temei pozitiv despre celalalt si cand se realizeaza punerea in cuvinte a sentimentelor si resentimentelor.

Pentru ca aceasta punere in cuvinte sa aiba loc, este necesar ca sentimentul sau resentimentul sa fie trait. Daca ar fi sa fiu mai exact cu cuvintele folosite, mi se pare mai aproape ca sentimentele sa fiinteze persoana pentru ca relatia sa se (in)fiinteze.

In afara acestei fiintari, punerea afectelor in cuvinte devine un altceva. Cand exista corelatia intre fiinta si persoana obiect (partener, copil, etc.) o persoana se afla in actiune iar relatia este un element activ, care satisface.

Relatiile sunt importante, pentru ca prin ele se defineste modul de existenta, tiparul familiei. Din acest punct de vedere putem spune ca avem doua tipuri de familii: familiile dinamice in care relatiile se modifica in permanenta in virtutea a ceea ce simt cei doi intr/o situatie data.

Cand sunt suparati exprima supararea, cand sunt bucurosi exprima bucuria. Problemele autentice apar atunci cand aceasta varietate afectiva este blocata si se produce intepenirea relatiei intr-un afect. Cand aceasta intepenire are loc, relatia nu mai este satisfacatoare pentru nici unul din cei doi.

In articolul urmator vom introduce o alta dimensiune care defineste mai bine relatia / rolul.