Problemele care apar si destabilizeaza o relatie sunt diverse: locuitul cu parintii, nasterea copilului, programul aglomerat, anii care trec, uneori si casatoria sau lipsa banilor va indeparteaza unul de celalalt. Vom dezbate pe larg fiecare aspect si vom incerca sa gasim o rezolvare fiecaruia dintre ele.
De ce si-a pierdut interesul pentru mine: Locuim cu parintii
Inainte sa va casatoriti, erati liberi sa faceti ce vreti. Plecati impreuna, erati singuri, lucrurile functionau de minune. Acum situatia este alta. Diferenta de mentalitate, vorbe aruncate fara sens, certuri, toate acestea intervin atunci cand impartiti caminul cu parintii. Imagineaza-ti o situatie in care voi doi va certati din diverse motive. Evident, acest conflict ajunge la urechile celorlalti si de aici incep problemele.
Ei intervin, voi incercati sa impacati si "capra si varza" si ajungeti sa nu va mai vorbiti. Discutia ia o amploare nedorita si singurii afectati sunteti voi. De aceea, cel mai bine este sa va gasiti un cuibusor al vostru in care sa va duceti viata de zi cu zi. Conform proverbului: "Noi ne certam, noi ne impacam, nu stie nimeni ce este in casa noastra".
Avem un nou membru, bebelusul
Motiv de bucurie pentru fiecare dintre noi, sosirea unui bebelus in familia voastra va face sa va simtiti impliniti. Numai ca timpul pe care il petreceati doar voi doi, acum trebuie impartit la trei. Mai mult decat atat, este imperios necesar ca cel mic sa beneficieze de cat mai mult. Sotul tau s-ar putea sa se simta neglijat sau poate avea impresia ca l-ai uitat. Insa tu trebuie sa-l faci sa inteleaga ca lucrurile nu stau asa. Nu trebuie sa fie gelos pe noul venit, dragostea ta pentru el nu poate fi comparata cu ce simti pentru cel mic. Pentru a evita astfel de discutii, este bine sa-ti faci un plan inca dinainte de a naste.
Pune patutul bebelusului in camera voastra, astfel nu vei fi nevoita sa-ti muti dormitorul;Daca cel mic nu are probleme si, mai ales cand este putin mai mare, este bine sa-l lasi cu bunicii si sa pleci cu sotul tau undeva departe, unde sa fiti doar voi doi;Implica-ti sotul in cresterea copilului, invata-l sa-i schimbe scutecul, sa-i dea sa manance, lasa-l sa se joace cu el, astfel va intelege, cu adevarat, ce se intampla.De ce si-a pierdut interesul pentru mine: Lucratul peste program
Pe vremea parintilor nostri, lucrurile erau mai simple. Programul lor la serviciu era de la 7 la 15 si, rareori, se intampla sa se prelungeasca. Acum, in era vitezei, stii cand pleci de acasa, dar nu sti cand te vei intoarce. Este oarecum normal sa va distantati putin daca va intalniti asa de rar. Tu la serviciu, el la fel, ati devenit, mai degraba, colegi de apartament.
Trebuie sa iei atitudine. Planuieste o iesire in oras in week-end sau chiar un concediu scurt, undeva departe de casa. Daca aceste lucruri nu sunt posibile, pregateste o cina romantica sau petreceti sfarsitul de saptamana numai voi doi.
Casatoria
V-ati casatorit, dragostea nu mai este aceeasi. De foarte multe ori, dupa casatorie, femeile sesizeaza o schimbare in relatia cu partenerul. Obisnuinta a luat locul pasiunii, lucrurile au intrat intr-o rutina, care nu face altceva decat sa altereze relatia. Daca observi ca legatura voastra este afectata de astfel de aspecte, stai de vorba cu partenerul tau si gasiti impreuna solutiile. Daca nu reusiti, este bine sa apelati la terapia de cuplu. Nu este o rusine sa ceri un sfat avizat.
De ce si-a pierdut interesul pentru mine: Ai grija cum arati
Un aspect care nu trebuie neglijat absolut deloc este conditia ta fizica. O greseala foarte des intalnita in randul femeilor este delasarea. "M-am casatorit, nu mai conteaza cum arat!". Total eronat. Da, te-ai casatorit, dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa te neglijezi.
Nu ai bani suficienti sa mergi la sala sau la un nutritionist? Nu-i nicio problema. Fa exercitii fizice acasa, sunt vestite deja sticlutele pline cu nisip care se folosesc pe post de gantere. Fa-ti un regim strict de dieta, daca ai cateva kilograme in plus. Foloseste creme de intretinere, cumpara-ti un parfum bun, nu sta toata ziua cu sortul la brau si fa-te frumoasa pentru sotul tau.
Indiferent de problemele care apar intre voi, cel mai bine ar fi sa le discutati. Nimeni din afara nu va putea sa va dea sfaturi pentru ca, pur si simplu, nu stie ce este intre voi. Rezolvarea sta in mainele voastre, trebuie numai sa vreti.
Comentariile 1-50 din 52
Bunà seara de ce nu spuneti si adevàrul asa cum trebuie ? Sunt femei si sotii care aratà superbe si sotii lor sau bàrbati le neglijeazà !!!!!!!!!!!!! Cunosc astfel de cazuri de ce nu sunteti sinceri? Pàcat cà nu spuneti si adevàruri asa cum trebuie !!!!!!!!!
iubesc o fata enorm de mult
am o iubita de cateva luni,ea a stat in italia si eu in romania,ne-am intalnit ,ne-am placut.....dragoste la prima vedere.ea a trebuit sa revina in italia la munca si am hotarat sa vin si eu ceea ce am si facut in scurt timp....toate au fost bune si frumoase,tandri,iubitoi,pupacisi,vorbeam ore in sir unul in bratele altuia,,,,,,dar de un timp iubita mea nu mai este asa interesata de mine,ma refuza cand vreau sa facem dragoste,facem numai cand are ea chef,nu ma mai baga prea mult in seama,nu isi mai gaseste timp pt noi intr-un cuvant este rece care ar fi motivul?
felicitari mimi. putina lume reuseshte sa faca asemenea gesturi pentru persoana iubita. e mai mult de apreciat faptul ca ai facut lucrul asta pentru el si nu ca un compromis pentru relatia voastra sau copil (care are 18 ani si ar fi inteles un eventual divortz). te felicit inca o data si sper ca sotul tau sa aprecieze gestul tau. mi'as fi dorit si eu un asemenea gest.
Pentru Catalin, dragostea nu e totul dragul meu, daca simte ceva pentru tine traieste clipa dar atat,diferenta de varsta isi va spune cuvantul mai devreme sau mai tarziu. Nu o spun in necunostiinta de cauza. Am 15 ani de casatorie cu cineva mai mic ca mine cu 7 ani si acum imi rteproseaza ca nu si-a trait viata.Avem 4 copii impreuna dar deja m-a inselat si inca ma mai inseala:(
Pentru Catalin, dragostea nu e totul dragul meu, daca simte ceva pentru tine traieste clipa dar atat,diferenta de varsta isi va spune cuvantul mai devreme sau mai tarziu. Nu o spun in necunostiinta de cauza. Am 15 ani de casatorie cu cineva mai mic ca mine cu 7 ani si acum imi rteproseaza ca nu si-a trait viata.Avem 4 copii impreuna dar deja m-a inselat si inca ma mai inseala:(
Eu am cunoscut pe cineva de 37 de ani eu am 18 ani la inceput totu a fost bine pentru ea a fost ca o aventura dar eu am insistat ea ma iubeste dar nu asa cum ar trebui intr-o relatie ea ma iubeste mai mult vca eu nu am o situatie materiala prea buna si vrea sa ma ajute sa fac ceva cu viata mea dar mie greu sa ma gand numai la asta si la scoala mie greu sa mai invat nici nu mai vb ca nuprea mai pot invata ca ma gand la ea o iubesc foarte mult a fost o dragoste la prima vedere pentru mine ,ea mai are o problema se gand este la fosta ei iubire are poze si dextopul calc nu la uitat cum trebuie si nu imi vine bine cand vad poza altuia mereu decand ii tot zic sa am si eu o poza cu ea o da in diverse al;te chestii ..si nu inteleg dece nu imi asculta punctul de vedere va rog dati-mi un sfat ce sa fac ca sa fie ...bine astept raspunsul dumneavoastra doamnelor si domnisoarelor
M-am regasit in 3 din aspectele de mai sus:locuim cu parinti,ai mei,serviciul lui si statul peste program,deocamdata sunt studenta dar si eu ma duc la facultate,invat,si mai am multe lucruri de invatat desi mai am doar 1 an ,imi voi cauta un serviciu cat mai urgent,si chestia cu neglijatul aspectului fizic. Anul acesta vom face 10 ani si 4 de comcubinaj. Suntem de varste apropiate,diferenta fiind de 1 an. Pentru mine casatoria este importanta si el nu cre ca si-o doreste.La inceput a fost lipsa banilor si parintii lui s-au bagat intre noi,cu sfaturi. As vrea stiu daca considerati ca bataia,in cuplu,poate fi justificata de ceva. Ce nu trebuie sa fac ca femeie?Dar el ca barbat? Ce responsabilitati avem unul fata de celalalt? El spune ca nu m-a inselat niciodata.Eu stiu ca fizic nici eu. A fost prima noastra relatie intima.E super serios in aceste momente si simt ca nu poate oferi decat cel mult placere fizica,ca si ceva mecanic. Ce inseamna pentru un barbat frumusetea fizica? Daca idealulul lui e alt tip de femeie ce sa fac?Mai ales fizic,dar in acelasi timp degeaba esti preocupata de chestii domestice,nu cred ca asta ar imbunatati situatia. Mama lui isi doreste sa fiu un sclav pentru el. La 28 de ani am muncit 2 ani si jumate efectiv,si am facut pana acum 6 ani facultate. Desi isi permite nu a facut pentru casa parintilor nici macar pentru camera unde locuim nimic. Ce sa fac?Astept sfaturi numai daca ati auzit sau ati trecut prin macar un lucru ca si mine.
draga mea tu ce statut porti?esti casatorita?
acum sunt in situatia ta,am descoperit ca sotul meu are o amnta de 4 ani,imi spune ca ma iubeste si nu renunta niciodata la mine,spune-mi cum ai luptat tu...am 19 ani de casnicie
ce sa zic...da este adevarata faza cu banii atat..celelalte sunt chestii normale..si yo am trecut prin chestii de astea si o singura concluzie am tras indiferent de ce iti face fata aia daca nu te iubeste din toata inima .......o sa vedeti voi mai tarziu....
am citit toate comentariile anterioare si prin prisma experientei personale pot spune cateva lucruri; am 40 de ani, casatorita de 19 ani, dar sunt impreuna cu sotul de la 15 ani; cel mai important in viata noastra este fiica noastra de 18 ani; in urma cu 14 pe cand eram in convalescenta dupa o interventie chirurgicala majora sotul meu intr-n moment de remuscare mi-a marturisit ca are o relatie de 3 ani cu alta femeie si nu poate renunta la nici una dintre noi; a fost socant, nu puteam crede ca mi se intampla mie asa ceva; dar am avut puterea sa trec peste orgoliul personal si sa lupt pentru barbatul iubit; mi-au trebuit vreo 10 luni dar nu am renuntat, nu-l puteam lasa asa usor fara lupta; era dragostea vietii mele, tatal copilului meu si-l doream inapoi; am strans din dinti si i-am demonstrat ca eu sunt femeia vietii lui; si am reusit ; daca nu as fi reusit ce era era, mergeam mai departe; au trecut 14 ani de atunci si nici macar nu am mai vorbit vreodata despre ce s-a intamplat atunci; nu regret ca l-am iertat, dar probabil nu mi-as fi iertat-o niciodata daca as fi renuntat la el fara lupta; de atunci nici o problema nu ramane nediscutata; comunicarea face minuni cat si dragostea; doamnelor nu disperati, fiti puternice daca doriti sa va pastrati partenerii!
Ce s-a intimplat cu noi?Nu stiu cum am ajuns aici.Nu stiu nici cu ce am gresit eu sau nu m-a iubit el.De ce nu pleaca?Ne-am cunoscut in 1998 la aproape doi ani de la moartea sotului meu.Ne-am placut,si la 6-7 luni s-a mutat la mine(locuia cu parintii)A mai fost casatorit dar nu a durat decat cateva luni ,nu prea vorbeste despre asta.Totul a fost perfect la inceput,eram indragostita si simteam ca si el ma iubeste.Apoi am inceput sa facem sex tot mai rar,se eschiva,ori il durea maseaua dar refuza sa ia ceva care sa il linisteasca,ori il durea piciorul ori era foarte obosit ori.............orice,se facea ca adoarme imediat.Eram din ce in ce mai intrigata,ce se intimpla?Acum 3 ani a aparut o femeie,colega,lucreaza la aceiasi firma de taximetrie,cu care eu am banuit ca are o relatie dar el a negat vehement.In timpul ala ma rugam de el ii dadeam de inteles ca sunt dornica sa facem sex,dar el se eschiva mereu ,evita sa ramanem singuri acasa si treceau 2-3 saptamani pina ajungea sa facem sex.Dar in cateva nopti l-am surprins ca se satisface singur.Cand am abordat subiectul ne-am certat groaznic dar el mi-a spus MORTACIUNE.De atunci,a trecut aproape doi ani, de aproape sase luni nu mai facem sex si de ceva timp ma bate gandul sa ne despartim.El se poarta de parca am fi doi indragostiti, nimeni nu banuieste ca suntem doi straini.Cuvantul acela imi vine mereu in minte,nu o sa pot sa-l uit. CE SA FAC?
A! referitor la articol. Eu cred ca problemele apar in primul rand din cauza lipesei comunicarii si a intelegerii partenerului (banii, socrii, copilul...le poti trece peste toate). Si apoi....meditati bine la vorba asta din popor "unde-i dragoste putina, lesne-i a gasi pricina" eu asa cred...unde nu e dragoste....apar si probleme, nesatisfactii.
Pfff...nu zic ca barbatii sunt niste monstrii, poate am avut eu ghinion, si tu noroc! Em am fost "faultata"...dar nu vorbesc numai din experienta mea sau ale altor femei! Din cauza firii mele baietoase, am fost intotdeauna bine primita in gasca baietilor. Sa te fereasca Dumnezeu! sunt multi "excroci" pe lumea asta! Nu pareau sa aiba nici o umbra de suflet in ei, crede-ma! Isi urmareau interesul, apoi distrugeau inimile femeilor fara nici macar sa aiba o imitatie de regret! O fi si femeia vinovata, uneori, dar majoritatea barbatilor...ce...nici nu mai am cuvinte! Nu vreau sa sperii fetele, femeile. La ora actuala sunt cu un tip "misto", pare o exceptie. Sunt sigura ca mai sunt si alte "exceptii". Vreau doar sa va asigurati ca nu sunteti luate de fraiere. Nu va incredeti orbeste...macar nu din prima....
Va multumesc mult prt sfat,chiar aveam nevoie.Promit sa incep sa ma gandesc bine...
Am citit toate sfaturile si povestea fiecarei persoane si as vrea sa adaug si eu ceva.Sunt casatorita de 8 ani si sincer vorbind totul e ok,la inceput a fost cat de cat mai greu,pana neam invatat cu naravurile fiecaruia dintre noi dar acum e bine.Normal k trebuie sa trecem cu vederea peste unele iesiri ale lor,dak vrem sa ne crestem copii impreuna,nu?Nu e deajuns k viata e grea oricum ,nu are rost sa neo complicam singuri nu?
am 21 de ani...nu sunt casatorita si nici macar nu locuiesc cu iubitul meu si poate ca experienta de viata nu imi da dreptul sa vb dar cu toate astea...Andrei nu cred ca e vorba de dependenta!!de ce??pentru ca noi femeile pentru a fi alaturi de EL...renuntam la multe...unele la cariera,altele la prieteni...si de ce nu ..refuzam propunerile unor barbati mai inteligenti ,mai bobgati si de multe ori mult mai frumosi pentru cel care se presupune ca ne va fi alaturi o viata!nu ,nici intr-un caz nu e dependenta....e FURIE...furia ca desii ai avut atatea ocazii sa fi fericita alaturi de altcineva...tu l-ai ales pe EL...el...care nici nu te vrea dar care nici nu te lasa sa pleci...
Am impresia ca esti un egoist care nu stie ce este ADEVARATA DRAGOSTE!Nu teama de singuratate e problema,ci sentimentul in sine.Iubirea si dorinta de a imparti totul cu persoana iubita.Cind ai sa te indragostesti vei vedea cate poti face pentru IUBIRE.Mult succes!
Am citit majoritatea povestioarelor postate de voi. Am ajuns la o concluzie: toti suferiti de o "afectiune"; este vorba despre dependenta fatza de partener. De teama de a nu ramane singuri, atzi preferat sa continuatzi o relatie nociva, toxica.
cine e vinovat sunt cu el de cand aveam 17 ani jumate acum am 19 ani si ceva sunt cu el de 2 ani el are 29 de ani dar..nu arata de atat pare de 25,26.in fine!inca de la inceput era innebunit de mine..dar meseria lui de taximetrist ma face sa cred ca ma inseala..si eu ii spun si i am spus mereu mai in gluma mai in serios ca se f*** cu altele ..el imi zicea termina ca nu e adevarat..si ca sa nu il acuz fara dovezi...i am spus faptele tale sunt cele mai bune dovezi..si tot asa sa dus cu alta am aflat si mi a zis ca facut o din ambitie si sa termin cu femeile ca nu are treaba..deci e curvar sau nu?.....ce sfat imi dati:>?
sunt casatorita de 1 an si cateva luni,ne cunoastem de 7ani si traim impreuna de 5.Nu cred in casatorie ca act,o hartie n-are importanta.Ne iubim,traim in strainatate,doar noi doi,fara familie,e greu...dar muncim mult si luptam mult...e normal,cred ca dupa multi ani impreuna sa nu mai fie totil ca in prima luna...important e sa existe multa dragoste si respect...daca asta nu mai exista din partea unuia dintre parteneri ,cred ca relatia nu mai are rost.Un lucru stiu sigur...trebuie sa faci multe sacrificii intr-o relatie,sa comunici absolut tot cu partenerul,sa incerci sa fii fericit cu ce ai...e adevarat ca femeile sunt mai sentimentale,au un spirit de sacrificiu mai mare,iar barbatii sunt mai egoisti prin natura lor...important este cat acceptam si pana unde mergem.nu iertati lipsa de respect,infidelitatea si lipsa de atentie si ajutor...eu stiu ca daca intr-o zi voi avea parte de asa ceva n-am sa o fac.Noi,femeile suntem suficient de puternice sa ne purtam si singure de grija si sa oferim dragoste cui merita!Va pup pe toate si luptati!
Cred ca esti o pustoaica care inca nu are principii bine definite in viata.Traieste-ti clipele,dar frumos.
pentru fluturas: sa stii ca nu iti dau dreptate in totalitate, dar vad ca esti foarte sigura pe ce vrei sa spui. Si inainte aveam de la lenjerii frumoase si sexy, la diversitate in dormitor. Acum dupa ce el a fost la amanta, nu-l mai intereseaza nici o lenjerie sexy sau noua de a mea si nici prea multa diversitate in asternuturi. Nu stiu nici de ce si nici ce are in cap. si nici nu cred ca fost cu vreo baba care purta acei tetra ai bunicutei mele. si tin mult la imaginea mea, mai ales ca in sarcina am pus 14 kilograme, iar acum am exact atatea kilograme cat aveam si inainte de sarcina (la 1.62 am 57.5 - 58 kg)chiar nu stiu cu ce l-a atras alta si nici cum a gasit-o asa dispusa sa fie cu el sau disperata?
am citit comentariile la articol, iar printre femeile dezamagite sunt si eu. Cat despre casatorit devreme, ce sa zixc, nimic, dar absolut nimic si nimeni nu garanteaza fericirea si barbatul de langa tine. Eu m-am casatorit la 22 de ani, sunt casatorita de 9 ani si am fost cu sotul meu de 11 ani. Am locuit impreuna inainte 1 an si ne cunosteam de 13. Am facut copilul dupa 8 ani de casatorie pentru ca el a simtit ca trebuie sa fim o familie in adevaratul sens al cuvantului si a insistat si m-a convins. Dupa o luna , dupa ce am nascut am descoperit ca el avea o relatie cu alta femeie de cand ramasesem eu gravida. Problema a fost foarte mare, iar eu cred ca noi nu am depasit-o inca, desi s-a mai diminuat.Nu am inteles si nu inteleg de ce a mai vrut familia completa si implinita, daca de fapt el facea contrariul. Acum daca ar fi sa aleg nu m-as mai casatori si as mai astepta 10 ani sa fac copilul, adica pe la vreo 40. cred ca facut o acea criza in care se crede adolescent, desi nu l-am neglijat niciodata si nici pe mine. Nu locuim cu parintii, am facut concedii impreuna, avem - AVEAM o viata normala. Am facut amandoi facultati, aveam amandoi serviciu, avem bunuri impreuna si rate pe masura, am cumparat in rate pe zeci de ani o casuta....ai nostri nu ne ajuta cu absolut nimic, nici macar cu un sfat.Nu stiu de ce el s-a hotarat sa o strice, fiindca nimic nu a a mai fost ca si inainte si nici nu cred ca va mai fi. M-am maturizat brusc, in 6-7 luni, cat nu m-am maturizat in viata de pana in prezent. imi pare rau sa vad ca majoritatea barbatilor sunt ca niste animale, ca daca nu merg cu altele, atunci bea sau fumeaza sau au alte nu mai stiu eu ce vicii...Greu, suferim cel mai mult noi femeile si DEZAMAGITOR pentru ca, nu ca stam intr-un barbat, ci avem incredere in el si-i acordam toata loialitatea noastra.
Oare aici scriu doar persoane nefericite????de cand viata unei femei depinde doar de un barbat de cand el este cel care te implineste???.....fetelor mai renuntati la asteptari si o sa va fie mai bine...iar despre casatorie......fiecare cum isi asterne asa doarme....ca omul nu devine alcoolic daca e inteles si se intelege ....ca barbatul nu devine indiferent decat daca e provocat ...cum credeti ca atrag amantele barbatii?!.....prin diversitate....si mai e ceva de are de mers merge daca nu si nu..asta e... dar dc. vrei bate-ti capul si ai sa gasesti solutia....da ce vreti o viata in care sa muriti de plictiseala???
...da,... aproape 99% dintre barbati sunt ...nishte "monstrii";....mai devreme sau mao tarziu,...se va plictisi...va pleca dupa alte fuste,...se crede "un printz"...si sta la tv sau prefera sa plece cu prietenii...la baut decat sa stea cu familia...crede ca totul se cuvine./...; mai bine traiti-va viata ...la maxim,...(dar nu cu tipi insurati);
sunt cu el de cand aveam 17 ani jumate acum am 19 ani si ceva sunt cu el de 2 ani el are 29 de ani dar..nu arata de atat pare de 25,26.in fine!inca de la inceput era innebunit de mine..dar meseria lui de taximetrist ma face sa cred ca ma inseala..si eu ii spun si i am spus mereu mai in gluma mai in serios ca se f*** cu altele ..el imi zicea termina ca nu e adevarat..si ca sa nu il acuz fara dovezi...i am spus faptele tale sunt cele mai bune dovezi..si tot asa sa dus cu alta am aflat si mi a zis ca facut o din ambitie si sa termin cu femeile ca nu are treaba..deci e curvar sau nu?
Nu vreau sa ingrozesc pe nimeni, vreau doar sa va spun ca astfel de lucruri se intampla si se pot intampla oricui. Ceasul biologic al fiecareia dintre noi ne va suna si ne va spune cand sa ne casatorim (cu acte). Fecare are dreptul la propria experienta, cred asta cu tarie. Cat despre barbati - eu ii stimez si stiu cum sunt barbatii, credeti-ma. Daca am un sot cum v-am spus, nu inseamna ca stau toata ziua si-mi plang de mila... In nici un caz, nu eu! Sunt o femeie impacata cu soarta si fata de sotul meu imi fac DATORIA - il spal, il calc, ii gatesc, in ochii lumii ii ascund meteahna (cat pot!) si... cam atat. Fata de copil - la fel, imi fac DATORIA de MAMA! Fata de parintii mei - DATORIA de FIICA! Iar VIATA MEA... e altceva. Viata mea de FEMEIE ma priveste numai pe mine. Aceasta e solutia pe care am gasist-o eu. Altele, treaba lor.
E simplu; pana sa ne casatorim nu era asa. Il cunosc de cand eram copii, am fost colegi de scoala, a fost primul meu prieten la 13 ani si in toti anii ce au urmat, cu niste pauze. Nici la inceputul casniciei nu era asa. A devenit alcoolic pentru ca n-a mai rezistat psihic presiunilor de la serviciu, pentru ca a luat niste decizii de capul lui care s-au dovedit gresite si sentimentul de vinovatie ca ne-a atras in astea si pe noi (eu si copilul) l-au macinat incet. Sa nu crezi ca n-am incercat sa-l sprijin si sa-l incurajez. Ba, dimpotriva. Dar eu eram, in mintea lui, dusmanul. De mine se ferea si cauta sprijin in alte locuri, cu alti oameni, pentru ca se simtea vinovat si coplesit. Eu sunt mai puternica decat el iar el e mai orgolios decat oricine. Nu te grabi sa ma judeci.
Trebuie sa ai curajul de a deschide ochii, sa discuti cu partenerul tau problemele care intervin, sa-i spui ce nu-ti place...iar daca nu se schimba..sa incepi o alta viata fara el (valabil si pt. femei si pt. barbati). Multe femei fac marea greseala de a inchide ochii unor frustrari crezand ca daca fac marele pas, casatoria totul se va schimba dar din pacate nu este asa.Din frica de singuratate sau obisnuinta femeile se complac in relatii care mai devreme sau mai tarziu se termina dezastruos...Femeile cred eu gandesc mai mult cu sufletul nu cu capul, aici e problema. Dragele mele odata ce vedeti ca persista aceeasi problema nu mai stati pe ganduri, nu mai asteptati caci el nu se va schimba niciodata( de ex. barbatul violent si alcoolicul) De ce credeti ca va dati seama de greseala care ati facut-o doar dupa cativa ani?Pt. ca timpul trece ca si rabdarea d-voastra.MULT CURAJ VA DORESC
scumpik, te rog, nu face acest lucru! iti spun asta ptr. ca eu am facut la fel m-am casatorit repede la 21 de ani si am divortat dupa 13 ani.... am o fetita de 15 ani... nu imi pare rau insa.... anii cei mai frumosi din viata mea s-au dus atunci.... te rog mai amana pe cat poti de mult momentul.... nu este suficient ca stati de 1 an impreuna! crede-ma... uneori nu ajunge o viata ca sa cunosti un om... daca nu ai unde sa locuiesti... apeleaza la prieteni... la rude.... insa nu face acest pas important doar pentru ca acum crezi ca-l iubesti....
Nu sunt nici tanara si nici batrana. Am o viata frumoasa, am un prieten iubitor si cred eu ca suntem un cuplu frumos. Nu suntem casatoriti si, e drept, nici nu locuim impreuna, dar ne dorim acest lucru pentru viitor. Acum insa, date fiind mesajele postate aici, incep sa cred ca barbatii sunt asa ... niste monstrii insuportabili, niste creaturi de neacceptat in viata noastra "pur feminina"!!! Coincidenta face sa lucrez intr-un domeniu in care oamenii se despart si-si arunca in fata toate necazurile prin care ar fi trebuit sa treaca impreuna!Doamnelor si domnisoarelor aruncati cu noroi in barbati fara sa va ganditi ca problemele sunt totdeauna comune si pornesc intotdeauna din doua parti, urmand sa se intalneasca la jumatate si sa explodeze!!! Nu m-am gasit eu sa dau sfaturi celor casatorite de ani si ani de zile si care constata ca acum nu sunt fericite, dar ma gandesc ca si acestea au partea lor de vina in pierderea unei relatii si destramarea ei. Poate ar fi bine sa va ganditi si ... promit ca o voi face si eu, pentru ca ... cred ca e bine sa am in vedere experientele dvs. Cu stima, G.
greu de comentat un numar de ani de casnicie...aveam 17,cind din anumite motive ne-am despartit...cu reveniri si plecari..dar,s-a terminat...barbatii,uita,uneori, sa-si sprijine partenerele,la greu,sa nu zic ca intineresc subit in jur de 40 de ani;dar un om care isi neglijeaza nevasta-eufemistic spus-fiindca are o problema de sanatate,nu poate fi numit om....cred ca nu gresesc prea mult
Interesanta parerea ARDELEANULU, insa cum cu o floare nu se face primavara....astept si alte pareri. Insa nu stiu daca barbatii "isi pierd timpul citind articole de acest gen".
cred ca dupa 15 ani de casatorie,sau mai repede apare un moment de criza,la noi a fost criza de 40 de ani.La sotul meu s-a manifestat urit de tot,vroia sa dea timpul inapoi sa fie tinar,iar eu simteam ca prea putine din visele adolescentine s-au implinit.Chiar m-am separat virtual de sotul meu incercind sa-mi traiesc CLIPA! In timp comunicind,ne-am regasit unul pe celalalt,desi nu credeam ca e posibil.Solutia este sa vreti amindoi.DRAGOSTE si COMUNICARE! Mult succes.
Lucrurile in viata evolueaza diferit de cum ne imaginam. Poate gresala noastra este ca nu vrem sa credem ca lucrurile sunt in schimbare. Si noi, femeile ne schimbam, devenim mai egoiste, mai distante, avem alte prioritati- copiii(mi se pare normal), serviciul, treburile in gospodarie care ne iau mult timp, schimbarea fizica, vrem ca totul sa fie perfect in casa si in afara casei si suntem permanent nemultumite, dar ,desi perfectiunea nu exista, o cautam si uitam sa mai traim. De aici raceala, distantarea si poate despartirea.
ASA CUM SA CERUT MAI SUS UNDEVA INTR-UN mesaj de mai sus si o parere de barbat .Iar acesta mica sau mare pare din partea mea asa ca si un BARBAT.ACELA care face asa ceva nu se mai poate numi barbat ca sa isi uit iubita undeva intr-un colt a casei acela nu mai se poate numi barbat se poate numi O TUFA sau un nesimtit care uita de asa ceva si eu sunt casatorit nu din interes nu ca aveam ceva pe linga casa ci numai din dragoste.SUNTEM fericiti impreuna cu tot ca venim tirziu acasa suntem tot aceiasi cu tot ca mai lucram si peste program dar cind sosim acasa primul lucru este copulul si apoi noi cu tot ca suntem obositi dupa o zi de stres de munca dar acel lucru nu se vede ci se simte pe noi dar asa ca daca ai dragoste de famile nu se simte nici oboseala sau bani sau timpul se simtem numai si numai famila asa ca dragi nostri cine fcae asa ceava inseamna ca este o famile acre sau luat numai ac sunt bani sau ca cine stie ce LA NOI CONTEAZA FAMILEA CEL MAI MULT SI NU ALTE LUCRURI CA RESTUL VIN DE LA SINE ASA CUN SE SPUNE DACA NU STI SA LE FACI PE TOATE LA RINDUL LOR NU ARE ROST SA FACI CEVA
NU TE GRABI LA MARITIS! - si eu m-am maritat la 20 de ani, in graba, nu l-am cunoscut suficient, si vremurile erau de asa natura ca nu am indraznit sa divortez. atunci !!! dar mi-am luat inima in dinti si am facut acest lucru dupa 29 de ani! vor spune unii "mai bine mai tarziu decat niciodata". dar daca nu ma grabeam atunci, poate gaseam omul potrivit. poate vor spune altii : "de ce ai statatat cu el daca nu era potrivit?". raspunsul este simplu: pt. copil, si asa mi-a trecut toata tineretea. acum la 50 de ani incerc sa iau viata de la capat. dar nu este la fel. cat despre parinti, ei nu m-au impiedicat sa ma marit la 20 de ani pt, a nu le reprosa ulterior ca au intervenit in viata mea. mi-au lasat liberul arbitru dar totusi nu a fost bine. tine cont ca am stat "o viata" langa un om care s-a dovedit un om rau, chiar daca nu bea (in exces), dar nici munca nu-i placea. langa omul nepotrivit viata devine din ce in ce mai trista. ajungi sa traiesti numai pt. copii fara nici o bucurie pt. tine insati, ca FEMEIE. GANDESTE-TE BINE INAINTE SA MERGI LA ALTAR - SAU LA SFAT, cum preferi. MULT NOROC, ORICE AI FACE!
nasha...am tot citit pe-aici si m-am cam speriat...anul acesta implinesc 21 de ani si am fost ceruta de sotie de catre iubitul meu dupa un an de relatie.asta m-a bucurat mult pt ca il iub mult,cred ca iubirea asta numai la 20 de ani o intalnesti.de 7 luni stam impreuna,la ai lui si deja lucrurile s-au cam asezat in sensul ca stiu acum cu cine stau de vb,faza e ca mai are unele scapari care pe mine ma deranjeaza(uita de ziua naotra sau mai stiu eu...)Stie ca sunt mai sensibila si ma tem ca nu cumva pasul cel mare,casatoria,sa fie vreo greseala.mama ma sustine si nu prea.desi nu il cunoaste ft bine spune ca o sa vad eu ca nu tot ce zboara se mananca...eu stiu sigur ca nu conteaza decat sa ne intelegem si daca acest lucru are loc,nu ma mai intereseaza altul.dar ce sa fac cu scaparile lui de acum??as vrea cateva sfaturi din partea voastra.
De ce puiproblema astfel......"DACA VREI SA OMORI O POVESTE DE DRAGOSTE, DU-O LA ALTAR!"? Sincer pt mine casatoria inseamna doar o hartie, un inel pe deget, un nou nume, si ......acum sunt Doamna, dar in rest...........totul este mai la fel. Avem aceleasi probleme si bucuri, avem aceleasi idealuri..... Nu inteleg de ce va lasati orbiti de o hartie? Greseala mare pe care eu am intalnit-o in toate cuplurile casatorite este ca au considerat ca aceea hartie le ofera siguranta ca partenerul/partenera va fi mereu langa ea. GRESIT, DRAGOSTEA, CASNICIA, FRUMUISETEA se mentin, nu se gastiga, si nici nu sunt pe veci, ci se intretin.
Poate se intelege ca nu mai cred in casnicie si nu e asa - suntem casatoriti si acum, vom implini 9 ani in aceasta primavara, dar emotia si bucuria de a-l intalni, placerea de a-l saruta (cand miroase permanent a alcool si de multe ori adoarme imbracat si nespalat) si de a purta o discutie agreabila (cand el nu e niciodata limpede la cap) nu mai exista si nu mai au cum sa mai existe... Nu mai exista nici lucruri facute impreuna - fie ca e vorba de treburile casei sau distractie - pentru ca nu e niciodata...apt. Despre "Cum sa traiesti cu un alcoolic" as putea scrie un tratat, desi nu sunt nici psiholog si nici medic. Sunt o FEMEIE (Scorpion)!
Scuze dar tre sa teintreb: ce varsta ai? O casatorie dupa doar 2 saptamani de cand va cunoasteti, pt mine este ffff ciudat, si ma face sa ma gandesc ca ori esti grabit pt casatorie, ori crezi ca tot ce zboara se mananca, ori............ De unde stii in 2 saptamani ca ea e femeia vietii tale? De unde stii ca ea este ceea langa care tu vrei sa imbatranesti? De unde stii daca sentimentele ei sunt sincere si la fel cu ale tale? Uite urmarea, ea a plecat....... Ce treaba are ca ea este scorpion? Si eu sunt scorpion, si sincer daca m-ar fi cerut cineva dupa 2 saptamani, l-as fi expediat intr-o clipa. Incearca sa cunosti mai mult persoana de langa tine, mai ales ca poti sta o viata intreaga langa o persoana si sa nu o cunosti in totalitate, deoarece fff putine persoane se cunosc pe sine insasi.
Ma regasesc in comentariul legat de alcoolism... Stiu cum e sa traiesti cu un alcoolic incurabil, pe care l-am iubit dincolo de orice pe lume... Povestea noastra e frumoasa si lunga dar a sfarsit lamentabil. Si acum zic - DACA VREI SA OMORI O POVESTE DE DRAGOSTE, DU-O LA ALTAR!
M-am casatorit de foarte tanara , amandoi aveam 20 de ani si am luat greutatile vietii in piept. Am stat la parinti 2 ani si a fost un calvar , ne-am luptat sa ne facem o casa si a fost foarte greu dar mai avem putin si o terminam. Dupa 7 ani de caznicie a venit ingerasul meu Silviu. A fost greu l-am crescut singuri fara ajutorul nimanui cu datorii si greutati , dar acum pot spune ca e mare la cei 3 anisori . Suntem mandri de el si chear daca l-am dat la gradinita de la 3 ani ia prins foarte bine.Au trecut 10 ani de casnicie si sper sa mai treaca multi cu bune si rele dar am luptat din rasputeri pentru casnicia si familia mea si am incercat sa imi fac o cariera. Am pus mai presus de toate familia, nu m-am neglijat desi dupa nastere aveam un surplus de 35 KG cu multa ambitie am reusit sa imi revin. Nu pot spune ca sunt perfecta dar cred ca in orice casnicie sunt urcusuri si coborasuri , si cel mai important sa ii iubesti pe cei de langa tine mai mult decat propria-ti persoana si totodata sa fi si putin egoist. Pe mine ma caracterizeaza ambitia si totul trce daca participa amndoi nu numai unul.
de ce nu mai ma baga in seama si zice ca pleaca alt undeva si cand vine cu flori zice ca nu sunt pt.mine???????????A mai am ceva de intrebat de ce nu mai sa ruta niciodat????
Sunt timid,f.tandru,mult respect pt femei,mult bun simt; am inceput o rel cu o fata timp de 2 sapt in care credeam ca chiar merge totul f bine;numai ca dupa 2 vizite le ea,cand ne-am intalnit m-a rugat s-o uit deodata;eu unul as fi vrut chiar s-o cer de sotie; tb neap sa fac sex cu fata(scorpion)-asta sa fie motivul ?
Sa tineti minte, fetelor: NIMIC nu e mai diabolic pe lume ca SUPRADOZA! SUPRADOZA de alcool este "cea mai crunta si mizerabila !" Cand tipul "se simte bine in bratele ei", o viata de om nu-ti ajunge sa-l dezalcoolizezi ! Sa nu credeti nici in barbatii care nu beau DELOC ! Dar, sa nu fie "cazuri patologice" ! Cum il depistati? Fiind atente daca simte nevoia sa aiba , mereu, langa el, un pahar cu ceva anume, indiferent ce! De asemenea, daca simte nevoia sa mearga in gasca, la bar, ca alcoolicului tanar, mai ales, ii place sa si "tainuie"( adica sa discute) la bautaura ! Dupa felul cum inghite! Dupa faptul daca prefera TARIE, in mod special ! S.a.m.d. Sa va fereasca Domnul de ETILISTI, de ALCOOLICI cefalopati !
As fi vrut sa citesc si parerea unui barbat.Ar fi interesant sa aflam cum privesc ei problema. Uneori si noi, femeile, gresim. Uitam sa mai traim pt noi.Traim pt .copii, sot, casa...Sa fie lipsa comunicarii cauza? Eu astept parerea lor.
Am 16 ani de casnicie si ma gandeam ca nu stiu sa spun daca cei fericiti au fost mai multi sau cei nefericiti. Important este ca am realizat cele mai frumoase minuni.....cele doua fetite. Acum, sunt mai mari una de 13 ani iar cealalta de 6 ani. Stau mai mult singure dar pentru mine nu este greu sa-mi gasesc cateva ore sa vorbim. Si sa atac totusi subiectul........am ajuns sa cred ca relatia intre mine si sotul meu este de amicitie, relatie care mai rezista numai datorita obisnuintei. Mereu a considerat ca cel mai impotant este sa avem bani, mormane daca se poate, si aceasta sa fie telul vietii. De aici s-a ajuns la insiruiri de minute de tacere chiar daca ii suntem aproape........medidatii dedicate banilor........ Dar nu se merita sa-l schimb cu altul............. Pt ce? Oricum barbatii sunt o specie dubioasa..........
Posteaza comentariu