De ce el si nu altul?

Mentionam in articolul precedent trei axe posibile prin care un cuplu functioneaza din punct de vedere al sexualitatii: obiect intern - obiect extern; partener bun - partener rau; act manifest - act latent.

Ma voi referi la prima axa pentru a formula cateva repere in modul in care exista un impact asupra cuplului si, implicit, asupra vietii sexuale. Pentru a nu complica foarte mult terminologia utilizata, voi restrange termenul de "obiect intern" la modul in care receptam, in plan inconstient, figura tatalui si a mamei.

Modul in care se raporteaza la noi aceasta figura, ca si copii, determina anumite asteptari, anumite investitii, un anumit model care se structureaza ca forma interioara. Acest model devine un obiect intern care ne influenteaza modul in care receptam diferite situatii.

Prin partener real inteleg persoana celuilalt in sine, cu stilul sau, cu dificultatile sale, cu modul sau de a fi. In cuplu exista barbatul care te atrage prin ceva dar procesul de "iubire" este generat de obiectul intern.

Fantezia poate fi de multe ori forma prin care o persoana poate gasi o cale spre propria fiinta, insa aceasta fantezie nu se exprima la modul propriu ci printr-o imagine care poate fi tradusa intr-un anumit cod. Obiectul extern - imagine interioara este o axa la fel de importanta, pentru ca o persoana poate sa aiba acces spre propria persoana prin intermediul obiectului extern.

Partenerul de cuplu este important pentru ca este realizarea in plan practic a imaginii interioare. Partenerul reprezinta pentru fiecare o persoana reala care are propriile trairi si propriile sentimente, dar si cel care simte si functioneaza corespunzator imaginii noastre interne.

Este celelalt ceea ce ne-am dorit? Raspunsuri pe termen lung sunt ineficiente si aproape imposibile. Ceea ce este posibil este ca celalalt reprezinta o forma de utilizare a resurselor personale pentru ca acestea sa functioneze.

Se intampla ca actul sexual al cuplului sa devina nesatisfacator, ceea ce poate marca un moment de criza al cuplului. Aceasta insemana ca exista un impact asupra acestor trei axe care devin afectate intr-o dimensiune oarecare. In mod firesc aceasta trecere poate fi legata de un eveniment cu impact dat care modifica aceasta distributie a axelor existente pana atunci.

Obiectul intern poate fi modificat in relatia cu partenerul extern. Un partener perceput pana atunci intr-un anumit registru este receptat ca modificat in relatia cu persoana reala care exista. Desi partenerul ramane constant, fara sa se modifice, se intampla sa intre in contradictie cu alte obiecte interne.

Este cazul cuplurilor in care intervin alte persoane care au semnificatie pentru unul din parteneri sau pentru amandoi. Spre exemplu, acele cupluri in care dupa o perioada in care s-au ascuns de parinti, de prieteni sau de alte persoane ajung la un moment dat sa isi oficializeze relatia sau macar sa o anunte ca fiind existenta.

Implicit, momentul oficializarii este momentul in care se accepta ca acel cuplu exista ca o "unitate", ca un sistem sau fiinta noua. La el se vor raporta si alte persoane care vor lua o pozitie. Faptul ca exista persoane din viata celor doi care adopta o pozitie este de la sine inteles si in mod normal nu prezinta un impact foarte puternic. Mai repede sau mai tarziu acestia vor asimila intr-un fel sau altul cuplul. Situatia este oarecum similara celui in care intr-un birou apare o persoana noua, vor exista reactii, mai probabil de respingere a persoanei noi, dar, in timp, aceasta va fi asimilata iar biroul isi va continua activitatea.

Dar situatia devine cu adevarat problematica cand persoane investite care au obiecte interne in unul din parteneri vor functiona ca adversari ai acestui cuplu. A fi adversar al cuplului capata forma unei antipatii marcante pentru partenerul ei. Spre exemplu, parintii care investesc dominant in fiica, vor considera ca dintr-un motiv X, el nu este un partener "bun" pentru fiica lor.

Motivatia pare a fi foarte fireasca si extrem de logica - nu este prea tandru, provine dintr-o familie nedemna, are un loc de munca nesatisfacator, nu are studii, nu este sociabil, nu are suficienti bani si oricum se va gasi ceva care sa explice situatia.

In mod normal, fiica poate recepta aceste mesaje si sa continue viata in cuplu. Dar aceasta situatia o poate conduce in situatia ingrata de a avea senzatia ca are de ales intre parintii pe care ii iubeste si partenerul pentru care simte diferite emotii. Cu alte cuvinte, are de ales intre obiectele interne sau se creeaza o stare de confuzie de dezordine in lumea obiectelor sale interne.

Aceasta inseamna ca ea, prin investirea altor obiecte interne, creaza o stare de tensiune interioara intre aceste obiecte. Implicit descopera o lume interioara noua. Faptul ca ea accepta mesajele lor ca fiind semnificative si avand relevanta o fac sa caute noi mecanisme de aparare, noi forme de "supravietuire" a lumii interioare.

Practic viata ei nu se concretizeaza in ceva exterior, in lumea celorlalti, ci se intampla in totalitate ca un mecanism interior, in care exista tot felul de voci, de euri auxiliare care joaca rolul obiectelor interne si care transmit diferite mesaje. Investirea obiectelor reale este puternica iar mecanismul este important in aceste conditii.