De ce apare atractia fata de alt partener

Cuplul si gelozia - o combinatie cu care multe cupluri se confrunta. Gelozia este o relatie in trei, in care oricare doua persoane luate au o relatie complicata care se joaca pe cel putin doua planuri - unul real si unul imaginar.

In plan real, aceste doua persoane se intalnesc, au tot felul de actiuni, experiente pe care le parcurg impreuna. In plan imaginar fiecare isi construieste o anumita fantezie fata de celalalt, fata de ceea ce reprezinta acesta. Aici imaginea este mereu imbogatita cu tot felul de elemente proprii prin care o imagine mai veche capata consistenta.

Definitie aparenta

In sens restrans putem spune ca gelozia presupune ca o persoana sa considere ca intre partenerul sau si o terta persoana sa existe o relatie de atractie. Nu putem vorbi despre gelozie daca nu presupunem ca exista o anumita atractie intre o persoana si alta. Dar in ce plan se produce aceasta atractie?

Atractia reala

Daca exista o atractie in plan real atunci gelozia poate fi interpretata ca o reactie la ceea ce este in adevar. In acest caz putem vorbi de o justificare a geloziei prin pierderea interesului si atractiei partenerului fata de celalalt si reorientarea catre un tert. Dar in acest caz putem ajunge intr-un plan in care lucrurile stau similar. Asteptarea si aparitia unui copil modifica relatiile existente pana atunci in cuplu. Exista o atractie a mamei catre copil care face ca o parte din energia sa sa fie orientata catre acesta. Exista o simpatie (daca preferati un cuvant mai raspandit - iubire) prin care mama se imparte intre cei doi - partener si copil. Putem vorbi despre gelozia tatalui fata de copil? Dar de gelozia copilului fata de tata? Raspunsul vi-l veti da singuri.

Aparitia unei relatii cu o terta persoana are similaritati cu acest moment  este vorba despre o femeie sau barbat care isi imparte simpatia, atractia, dorinta intre doua persoane. Este o atractie reala pe care este necesar sa o gestioneze intrun fel sau altul. Nu este usor dar nici extrem de dificil. Ceea ce complica este incapacitatea de a accepta ca exista atractie.

Cazul despre care relatam intr-un articol precedent, in care ea este cea care intalneste o persoana si constata ca pana acum nu a trait cu adevarat, este exemplul adecvat acestui moment. Analizand cazurile pe care le-am intalnit si care se incadreaza in aceasta categorie - o atractie reala fata de o terta persoana - as putea spune ca ea are doua atribute majore. Una pe care o putem gandi cu usurinta: partenerul nu a corespuns niciodata cu persoana respectiva iar actul implicarii intr-o relatie cu alta persoana este o consecinta logica a asumarii acestei situatii. Cu alte cuvinte o persoana ajunge sa accepte ca simte ca nu corespunde cu acest partener.

Cealalta tine de o alta trasatura umana - dependenta. Exista o aparitie a dependentei intr-un sens sau altul in aceasta situatie. Desi nu am o statistica exacta pot spune ca majoritatea covarsitoare a cazurilor de acest gen marcheaza fie nevoia de iesire din dependenta si cautarea unei stari de dependenta, fie pun in evidenta dependenta partenerului care ajunge sa exagereze ceea ce simte, nevoia de celalalt, agatarea de celalalt. Mai exista un caz, mai rar, in care dependenta este fata de tert - "simt ca in absenta lui nu pot exista, nu ma pot manifesta si nu pot functiona, ma simt dependenta de el si nu pot trai altfel".

Povestile din aceasta categorie nu pleaca de la ideea ca exista un tert existent inaintea nevoii manifeste ci ca ea este abordata in momentul intalnirii tertului. Este ca si cum acest lucru ar preexista ca nevoia dar fiind foarte departe de autoreflexie are nevoie de un suport real concret pentru a se manifesta. Pana atunci frustrarile, suferinta, pierderea partenerului (care nu a fost niciodata avut, in cele mai multe cazuri) s-au manifestat intr-un mod pur simbolic, la nivel de vis nocturn si la nivel de expresie emotionala. Aparitia celui de-al treilea nu face decat sa traduca la un alt nivel ceea ce se intampla in interiorul ei si aceasta conduce la tot felul de fenomene paradoxale. Trecerea dintr-un plan in altul este efectuata cu dificultate.

Probabilitatea ca un parcurs de asemenea anvergura sa se produca cu partenerul este atat de mica ca nici nu merita atentia. Ca urmare el introduce o anumita pozitie in relatia lor.

Practic aparitia tertului este momentul separarii dintre cei doi, ceea ce face ca gelozia sa fie conforma cu gradul de adecvare la realitate a celor doi. Implicit cei doi incep sa se indrepte spre divort iar durata pana la separarea efectiva este dependenta doar de modul de functionare interior al celor trei. Cand divortul nu se produce ceea ce se intampla este echivalent cu o stare de nefericire care devine permanenta.

Eva a gasit sarpele si si-a permis placerea marului, ceea ce nu mai poate sa fie schimbat si implicit renuntarea la paradis este urmarea logica. Iar in acest caz, paradisul este echivalent cu spatiul psihologic al cuplului care functiona ca o stare de bine. Daca dupa degustarea marului, cei doi ar fi ramas in rai, acesta nu ar mai fi fost la fel. Coborarea din rai echivaleaza aici cu un nou inceput. Un inceput mai greu, deoarece aceasta separare se produce la o varsta.

Gelozia este aici echivalenta cu incapacitatea de asumare a situatiei. Intreaga responsabilitate este proiectata asupra celuilalt si nu asupra relatiei ceea ce face ca cei doi sa functioneze intr-un plan extremist in care exista o victima si un vinovat. In fapt exista trei vinovati si trei victime.