Conform studiilor, a doua căsătorie are o rată de succes mai mare decât prima. Dar care sunt motivele pentru care se întâmplă acest lucru?
Iată 4 motive pentru care cea de-a doua căsnicie e mai fericită:
Experienţa perfecţionează
Al doilea mariaj se bucură de beneficiile experienţei. Cu siguranţă vine cu propria etapă de ajustare, aşa cum se întâmplă în cazul oricărei schimbări. Dar persoanele aflate la a doua căsătorie cunosc deja mare parte din responsabilităţile unei căsnicii. Ele ştiu, de regulă, ce funcţionează şi ce nu, inclusiv pentru ce trebuie să lupte şi ce nu. Ele au o înţelegere fundamentală a comunicării eficiente şi a rezolvării conflictelor. Combinând toţi aceşti factori, căsătoriile secundare pot fi un adevărat succes.
Ambii soţi se cunosc mai bine
A doua căsătorie culege recompensele primei căsătorii. E vorba de reflecţie şi evoluţie personală. Oamenii care s-au confruntat cu un divorţ au şi suferit. Această durere le-a permis să-şi îndrepte atenţia către interior, descoperindu-se, vindecându-se şi schimbându-se. Oamenii au învăţat să nu mai repete greşelile din trecut, iar asta îi conduce căgtre un al doilea mariaj mai fericit.
Cuplul vrea să facă ce trebuie de această dată
Partenerii la o a doua căsătorie sunt toţi marcaţi de ideea de a face lucrurile să funcţioneze de această dată. Asta nu înseamnă că prima căsătorie e lipsită de această dorinţp, dar oamenii recăsătoriţi privesc această uniune la un alt nivel. După ce au trecut printr-un divorţ, oamenii care decid să se recăsătorească sunt conduşi de o determinare sporită de a nu lua totul de-a gata. Persoanele recăcătorite ştiu prea bine ce se va întâmpla dacă relaţia nu funcţionează.
Cuplul are sentimentul de recunoştinţă
În afară de dorinţă, persoanele care se află la cel de-al doilea mariaj au un profund sentiment de recunoştinţă: pentru a doua şansă, pentru viaţă şi dragoste, ştiind cât de frumoase şi trecătoare sunt. Recunoştinţă îi ajută, deschide plinătatea vieţii, transormă ceea ce e suficient în mai mult, transformă negarea în acceptare, haosul în ordine şi confuzia în claritate. Recunoştinţa înţelege trecutul, aduce pace acum şi creează o viziune pentru ziua de mâine.