Ranile vechi nu se vindeca usor. Putem spune ca exista multe cazuri ale unor relatii - tampon. Povestea cuplului - tampon este destul de simpla: doi oameni, dintre care unul tocmai a iesit dintr-o alta relatie, locuiesc impreuna, stau impreuna. Relatia lor are o istorie rapida.
Se cunosc iar dupa cateva saptamani ajung sa imparta o locuinta, sa isi desfasoare viata in comun. In paralel se desfasoara un proces interior de asezare a unei persoane in conformitate cu ceea ce se simte. Cuplul este un cuplu functional, toate se intampla relativ normal, cei doi au o parere relativ buna unul despre celalalt. Mai mult, in numeroase cazuri chiar considera ca partenerul are capacitatea sa-i ofere o stare de pace interioara.
Per ansamblu insa, exista o stare de atmosfera placida, lipseste ceva, un ceva absenteaza, lipseste pasiunea, chiar placerea este cumva incarcata de altceva, de o stare de neimplinire. Totusi exista ceva care nu place la partener. As putea spune ca aici cazurile se impart in doua:
cele in care corpul este considerat ca fiind nesatisfacator: nu are un corp special, insa modul in care face dragoste si faptul ca este o femeie de casa este suficient. De fapt nu imi place corpul ei;
tocmai elementele fizice sunt evidentiate, iar cele sufletesti sau de buna gospodina sunt trecute pe un plan secund si considerate nesatisfacatoare.
In spatele acestor cupluri se ascund de multe ori relatii anterioare. O anamneza destul de succinta scoate la iveala de multe ori o stare aparte - existenta unei relatii intense care s-a finalizat si care a implicat intr-un mod emotional adanc pe protagonist. Istoria acestui cuplu este insa aparenta - ea pare sa se fi finalizat. Cu toate acestea in visele nocturne partenerul anterior continua sa apara. Cand vorbeste despre aceasta relatie vocea devine incarcata de emotie, o emotie disimulata. Verbal afirma: "relatia s-a terminat, nu mai este nimic, ne-am despartit si nu mai simt nimic pentru ea / el".
Avem o persoana relativ impartita. In fapt partenerul actual ramane un prieten, un prieten intim, apropiat cu care face dragoste, cu care imparte viata de zi cu zi insa nu este un partener (un obiect) in care sa investeasca intr-un mod profund. Fostul partener este refuzat si este neacceptat ca stare interioara. Am putea spune ca este in continuare iubit, dorit, asteptat insa o asteptare care nu este acceptata ca stare de protagonist. Starea aceasta de iubire este un proces de investire care se pierde intrucat se refuza acest Eu, continua sa refuze aceasta stare. Ca urmare dorinta ramane suspendata, intrata intr-o lume relativ difuza, inconstienta. Uneori este receptata dar protagonistul cauta sa evite prin orice modalitati rememorarea acestor momente anterioare.
Cand se loveste de o anumita problema in cadrul actualului cuplu, incepe sa se fixeze exclusiv pe ea. Daca exista o problema sexuala, o problema de erectie, de exemplu, protagonistul este capabil sa vorbeasca exclusiv despre aceasta stare cateva ore. Tema problemei sale apare ca fiind izolata de restul vietii sale ca si cand ar fi o stare in sine, ca si cand nu ar mai exista nimic altceva. Uneori protagonistul devine foarte preocupat de ceea ce s-a petrecut in viata anterioara a partenerului.
Faptul ca partenerul a trecut printr-un act agresiv il face pe acesta sa devina exagerat de preocupat si foarte interesat de ceea ce s-a petrecut atunci. Totusi, aceasta preocupare este la fel izolata de restul vietii sale, a partenerului sau a relatiei. Este ca si cum ar fi un film din care se decupeaza o secventa care ruleaza non-stop. Secventa cuprinde elementele definitorii ale filmului insa nu permite reconstructia actiunii, scenariului fara sa faca apel si la alte elemente. Am putea spune ca simptomul acestor relatii se fundamenteaza pe tipul de problematica interioara cu care se confrunta. Altfel spus, urmeaza sistemul de mecanisme de aparare structurate in timp si care sunt specifice fiecarei persoane in parte.
Impreuna si totusi... singuri
Cand aceasta problema nu apare se intra intr-un soi de rutina. Ramane o nefericire, o stare de pierdere, de depresie mai mult sau mai putin accentuata. Este ca si cum protagonistul nu se poate bucura de ceea ce se petrece in viata lui. In general, aceste tipuri de relatii sunt foarte adaptate realitatii. Ele functioneaza aproape intotdeauna foarte bine din punct de vedere social. Absenta pasiunii, prezenta starii de liniste in cadrul cuplului reprezinta de multe ori un context favorizant pentru reusite sociale. Este ca si cum multe cupluri isi consuma resursele pentru a realiza o investie emotionala in spatiul exterior casei. Interior energia nu poate sa fie consumata intrucat este blocata. Spontaneitatea ca stare interioara este mult redusa, ceea ce conduce la o stare de schematizare a vietii fiecarei persoane.
Si cum starea unuia nu poate sa existe intr-o relatie independent de starea partenerului, aceasta devine o situatie contagioasa. Desi este mult mai dispus sa investeasca pasiune, preocuparea partenerului se loveste mereu de un zid care face, ca in timp, rutina sa devina o stare obisnuita acestui cuplu. Sansa lui ramane de multe ori sa se intample ceva - sa apara un simptom medical, o stare de tensiune, un eveniment care sa permita ca lucrurile traite in interior sa capete o forma de exprimare exterioara, perceptibila celor doi.
Solutii? As putea spune ca ideea de solutie este eronata in acest context. Cuplul - tampon este prin el insusi o solutie la problema fostei relatii. Faptul ca nu este o solutie autentica este pentru multe persoane suficient. Cu toate acestea exista si cupluri care au ajuns sa convietuiasca si fara sa fie fericite au ajuns la adanci batraneti. Pe de alta parte este dificil de functionat in aceasta forma daca exista o stare de autoreflexivitate. Este ca si cum ar ramane la aprecierea fiecaruia daca este suficient sau nu.
Posteaza comentariu