Cuplul tampon - care este raspunsul adecvat?

"In fond, ce este cel mai bine: sa ne complacem in relatii caldute, care ne aduc un oarecare confort psihic, sau sa traim la maximum, sa asteptam iubirea - care chiar poate sa nu mai apara, cine stie - in ciuda faptului ca, de obicei, iubirile patimase si puternice nu prea rezista?"...

Saptamana trecuta, puneam in discutie tema cuplului tampon, a acelui cuplu care se constituie ca o forma de domolire a unei suferinte, a pierderii unei stari traite. Se pare ca intrebarea formulata la inceputul acestui articol este o continuare logica.

In fapt, trecerea la o astfel de relatie este chiar continuarea acestei stari - relatia anterioara este una foarte incarcata emotioal, in care sentimentele au fost profunde, in care tensiunea a fost ridicata, in care s-a simtit intens si s-a trait, de multe ori, pana la starea de dezorganizare interioara. Acum omul sufera, ar plange, dar simte ca asta nu este posibil. Relatia actuala este mult mai calma, mai linistita, exista mai curand prietenie decat iubire, exista parteneriat decat tensiunea starilor anterioare.

Poate ca ar fi simplu sa dam un raspuns universal valabil. Sunt sigur ca fiecare persoana ar prefera una sau alta si deja si-a dat singura raspunsul. Unul simplu sau mai complex, care i-a venit deja in minte. Acela este raspunsul personal, este pozitia personala care i-a venit fiecaruia in gand si in care a pus ceva din ceea ce simte, ceva din ceea ce s-a intamplat si din modul in care a resimtit ceea ce s-a intamplat, ceva cunoscut din alte epoci, ceva din trairile copilariei, adolescentei, tineretii etc., iar in acest raspuns a sintetizat cate ceva din toate aceste lucruri.

Daca acest raspuns a aparut deja, atunci este timpul pentru a dezvalui nu raspunsul, ci modul in care el a ajuns sa fie raspunsul personal.

Daca ma intorc in practica terapeutica, observ un lucru simplu - raspunsurile respective nu sunt ale alegerilor personale, ci au o pondere inconstienta, o pondere care scapa capacitatii persoanei de a alege, de a decide, de a (se) intelege. Relatiile acestea caldute nu raspund unei dorinte, ci sunt expresia a ceea ce pare a avea nevoie o persoana: "Cred ca am imbatranit si am nevoie langa mine de o singura persoana." Dar, in paralel cu aceasta alegere, este ceva care se opune - nu apare interesul sexual pentru partenerul actual.

Concluzia? Cum este de preferat? Oricum, daca alegerea este a persoanei si nu a "corpului" sau. Este vora despre o intelegere: "Aceasta persoana nu ma intereseaza sexual, dar impreuna cu ea vreau sa intemeiez o familie." sau raspunsul opus: "Intrucat nu ma intereseaza din punct de vedere sexual, aceasta persoana nu poate sa imi fie partenera."

Orice raspuns (cu conditia sa fie autentic, adica simtit ca raspunzand propriei unitati interioare) este la fel de adecvat. Mentionez ca aceste doua raspunsuri nu rezuma situatia. Exista si o varianta si mai adecvata - resimtirea ca ceea ce se intampla actual exista intr-un plan mult mai complex, care se coreleaza cu alte trairi, din copilarie, adolescenta, tinerete etc.

Un alt caz: "Tocmai am divortat, azi am plans, nu vreau sa ne mai vedem, bine ca sunt cu altcineva, nu arata (fizic) ca fosta, dar ma ajuta, se implica, ceea ce fosta sotie nu facea." In acest caz, relatia actuala poate sa fie inclusa in categoria "relatia - tampon".

Dificultatea sa: "Aceasta persoana raspunde dorintei de a intemeia o familie, de a avea un copil?". Ce ii poti raspunde? Ca este mai bine asa sau altfel? In nici un caz, nimeni nu poate lua decizii in locul protagonistului, dar il poate ajuta sa inteleaga ceea ce se intampla. Iar ceea ce se intampla este ca iubeste si se desparte.

Cu aceasta ipoteza simpla, iesim din campul social si intram in cel psihologic, pentru ca vorbim despre un conflict intre ceea ce determina dorinta de a nu se mai intalni vreodata si ceea ce determina dorinta de a fi cu acea persoana pe care o iubeste. Iar acest camp psihologic al celor doua dorinte este suficient de complex si are radacini in existenta din trecut a persoanei respective, in dorinte, in complexe, in obiceiuri adanc inradacinate in sufletul sau.

Pare un lucru simplu, dar toate lucrurile par a decurge unele din altele, pare o retea care include universul propriu. Cu cat acest univers propriu este mai mult persoana respectiva, cu atat decizia ii apartine - "Da, vreau sa am relatia veche.", "Vreau sa am relatia noua.", "Nu vreau nici una, nici alta.". Cat timp dorintele isi disputa campul psihologic, nu se intampla, practic, nimic - starile de furie, agresivitate, depresie, pierdere a interesului, retragerea in alcool, in tot felul de relatii, in munca devin stari care se instaleaza si reusesc sa traga si partenerul in aceasta suferinta ascunsa, data de conflictul interior.

Insa este cu adevarat greu de inteles si de acceptat faptul ca raspunsul exista in interiorul sau si nu la partener sau in afara a ceea ce simte.

Sa raspundem la intrebare: nu conteaza daca este de preferat o relatie calduta sau este de preferat cautarea autenticei iubiri, ci conteaza modul in care este integrat raspunsul. Daca acesta nu creeaza o stare de conflict interior, daca este acceptat, iar starea este una suficient de confortabila, atunci este raspunsul corect.

Dimpotriva, daca raspunsul creeaza tensiune interioara, se traduce in stari de nemultumire, in tendinta de a sta departe de partener (de cele mai multe ori cu motive obiective foarte temeinice) sau daca duce la aparitia suferintei, atunci inseamna ca raspunsul nu este unul adecvat, deoarece exista o parte interioara care se opune deciziei respective si trage un semnal de alarma - acesta este un raspuns care nu este in conformitate cu tine.

Partea interesanta in acest caz este ca, daca se prefera raspunsul opus, de multe ori starile nu inceteaza, iar motivul este destul de simplu - o parte interioara se opune noii decizii, intrucat conflictul nu a fost rezolvat, ci doar pacalit. Iar situatiile se pot diversifica la infinit, deoarece toate aceste cazuri sunt vii, in timp ce acesta este doar un articol care incearca sa introduca intr-o lume vie.

Cu toate acestea, el ramane o reprezentare aproximativa a ceea ce este viata si este departe de a reda complexitatea si conflictele autentice ale vietii oamenilor. Insa exista experienta voastra, trairea voastra, capacitatea oricarui cititor de a completa partile lipsa si de a face ca acest text sa fie viu. In absenta acestei completari, ramane un text pe o pagina.