Nu e clar încă pentru nimic de ce ne este greu să primim chiar și critici constructive și pozitive de la oameni cu experiență care ne vor binele, însă știm cu siguranță că este neplăcut, mai ales când sosesc pe nedrept și ne blochează întreaga minte. Uneori însă putem să ne prostdispunem chiar și dacă o critică vine pe calea unui sfat, reușind să ne pierdem în timp record orice urmă de motivație și să ne explodeze nivelul de furie.
Un fel util de a primi critici este de a le vedea ca pe un simptom. Fără să consideri că îți sunt adresate personal sau că vin pentru a cataloga un produs realizat de tine, poți să le analizezi ca pe un semnal pe care ți-l trimite corpul. Durerea sau disconfortul sunt neplăcute, însă teribil de necesare. Dacă nu am simți frigul iarna, am putea degera. Dacă nu am simți căldura vara, am putea leșina. Dacă nu am simți durere acolo unde avem o boală, nu am ști că trebuie să o vindecăm și am ajunge în pericol. Criticile sunt realmente o oportunitate, dacă reușești să te concentrezi să le vezi astfel. Sunt momentul și șansa de a modifica ceea ce este necesar la nivelul îmbunătățirilor și conduc la întărire și putere.
În timp, activitatea ta, indiferent care ar fi ea, poate să devină cât mai aproape de perfectă.
Dacă criticile pe care le primești sunt realmente inutile, nefundamentate și neconstructive, privește-le originea ca și când nu ar fi cauzate de ceva ce ai făcut tu, ci ca un efect al unei acțiuni ale tale. Orice faci care ajunge să aibă un anumit impact, atrage atenția și te aduce în planul gândurilor celor din jur. Cu cât ai mai mult impact, cu atât mai ușor este pentru cei din jur să își dea cu părerea. În schimb, nu există subiect pe lume la care să pici de acord cu toată lumea, deci opoziția este inevitabilă. Cheia este însă în a nu lua personal niciuna din criticile acestea, chiar dacă ți se par mai degrabă un afront.
Poți să pui semnul egalului între critici și atenție. Dacă ai sta în umbră, unde nu se întâmplă nimic, unde nu este nevoie de curaj, de schimbare și de asumare, acolo nu ai primi critici și nici nu s-ar agita lucrurile prea tare. Dar acolo, în spațiul acela gri, nu se petrece nimic interesant. Așadar, cu cât devii mai prezentă în atenția oamenilor, cu atât au tendința să vină să îți critice activitatea. Mai ales pentru că unii din ei provin din acea zonă gri unde nu au curajul de a face ceva ce tu ți-ai asumat. Așa că nu are multă legătură uneori cu calitatea muncii sau acțiunilor tale, ci este mai degrabă o formă de recunoaștere că te afli sub lumina reflectoarelor.