Ideile care urmeaza nu trebuie considerate "retete" universal-valabile decat in masura in care contin elemente comune mai multor cupluri:
1. De la bun inceput, trebuie spus un lucru: este nevoie ca relatiile sa fie "gestionate", nu lasate la voia intamplarii. Practic, aceasta inseamna:
stabilirea prioritatilor; gestionarea comportamentului (cum sa ma comport); gestionarea diferentelor (intarirea diferentelor); gestionarea admiratiei (consolidarea punctelor forte).Pentru a realiza aceste lucruri, este nevoie, in primul rand, sa fii convinsa de utilitatea acestor "pasi". In al doilea rand, este necesara cunoasterea celuilalt si autocunoasterea, iar, foarte important, este nevoie de diplomatie.
Daca nu ai abilitati de a folosi aceste "parghii", este mai bine sa cauti alte metode, deoarece s-ar putea sa te confrunti cu doua feluri de comportament din partea partenerului de cuplu: unul ar putea fi o defensiva clara, altul, o acceptabilitate totala, ideala doar daca nu ar determina uitarea rapida... ceea ce inseamna ca o vei lua iar de la capat cu ce a fost.
Comentarii (26)
buna sunt cu sotul meu de 9 ani impreuna si deja se simte o raceala mare din partea lui pur si simplu parca sunt invizibila ma aranjez mereu incerc sa ii atrag atentia dar nimic sunt mereu in atentia barbatilor primesc complimente dar din partea sotului meu niciodata .vreau sa fiu alintata ,imbratisata ,ca orice femeie dar se pare k sotul meu este neutru la asa ceva nu stiu ce sa cred si ce sa fac astept un sfat
nu mai stiu ce sa fac suntem impreuna de 3ani si4luni,tot timpul ne certam nu stiu cum sa il fac sa ma puna pe mine pe primul loc nu pe mama lui cu care eu nu am o relatie foarte buna,asi vrea sa fie mai importanta relatia noastra decat mama lui.spuneti-mi si mie ce sa fac el e gemeni iar eu leu si nu prea ne intelegem.
am o relatie de 7 ani, traim in alta tara si de toti atatia ani partenerul meu are stari de nervi si iesiri violente. Nu bea, nu fumeaza insa cand are nervi ma injura ca la usa cortului.Stiu ca sunt o partenera destul de normala ca sa zic asa. Muncesc, gatesc, calc, fac absolut orice insa se enerveaza dintr-o mica prostie, Eu una simt ca nu mai suport, muncesc la servici destule ore si nu mai rezist sa ajung acasa si sa-mi tin calmul cand e nervos. . ca sa ma fac, sa mai continui sau sa ma gandesc un pic la mine?
sti ce nu mai ierta pt ca nu merita stiu ca suferi dupa el si iti este foarte greu sa te desparti de el dar sfatul meu este nu mai ierta degeaba ca nu merita trebuie sa merite ca sa il ierti
nu stiu nici macar de unde sa incep pt ca este o poveste lunga si destul de incurcata nici eu insumi nu o inteleg dar daca veti citi povestea mea vreau sa imi dati un sfat .acum 4 ani am cunoscut un baiat de care mam indragostit si de care credeam ca este si el indragostit de mine dar nu a fost asa am stat cu el dar in timpul acela am aflat ca ii placea de o alta fata dar asta nu este tot ma si batea tot timpul imi vorbea urat dupa doi fata aceea la last sa mutat in alta clasa si tot in momentul acela cand am cunoscut alt baiat prin intermediul lui era si este cel mai bun prieten la inceput au vrut sa faca baza de mine dar dupaceea a ajuns sa ma iubeasca mult in momentul acela parca imi venise sufletu la loc parca imi revenisem dar mai era o problema el era de la tara si trebuia sa plece fara a sti cand se intoarce am asteptat mult am suferit mult dar sa intors dar acum fostu meu prieten imi tot spunea ca ma iubeste ca tine la mine si sa ma impac cu el dar nu stiam ce sa fac nu stiam daca merita sa il las pe celalalt si nu am vrut dar totusi am aceeptat multe lucruri din partea lui sa ma sarute sa ma ia in brate chiar daca nu eram impreuna dupa un timp mam gandit sa ma impac cu el mam dus iam sus ca lam iertat iar el mia zis cand am vrut sa stau cu tine nu ai vrut mi-ai cerut timp acum nici eu nu mai vreau mam rugat de el am inceput sa plang si atunci la sunat pe prietenul meu si ia spus ca mam milogit de el dar soarta a fost sa ne impacam datorita cuvintelor urate pe care le auzisem despre mine cu o seara in urma dar asta nu este toata povestea vam spus o parte din ea si vreau sa o cititi si sa imi dati un sfat
App id ul meu este ufd_dana
Buna as dori sa-mi spun si eu of-ul ...de curand prietenul meu mi-a spus ca vrea sa-si faca ordine in viata .....cred ca eu sunt "deranjul" din viatza lui..ne-am cunoscut in urma cu 2 ani (pe un hub)si suntem impreuna de un an el ii din Ploiesti eu din Cta..el lucreaza in strainatate o luna cu o luna acasa ..vreau sa zic ca nu il inteleg uneori..dc mi-a spus asta daca el imi trimite e-mail-uri imi cere poze si vrea sa stie ce mai fac ..cand e langa mn ma inteaba daca o aparut altcineva in viata mea:|...oare exista altcineva in viata lui in strainatate ? vreau un sfat va rog mult oricare numai sfatuiti-ma va multumesc aveti grija de voi.Angel
da...si eu sunt in situatiile voastre, n am sa stau acu sa va plictisesc.faza e k dak vrei s mergi mai departe o faci si treci peste tot,noi fetele trebuie sa recunoastem k am ierta aproape orice si k mereu ne gandim k "o sa se schimbe" chiar dak in sinea noastra stim k nu o va face,suferim da.dar...asta este iubirea.va pup
am o relatie de 3 ani si o luna.mai avem 2 luni pana la nunta si ne certam din ce in ce mai des.de 1 an ne-am deschis o firma de transport internatinal.am angajat doar 1 sofer pentru ca nu ne putem permite mai multi si merge si el in cursa ca sofer.pleaca in fiecare saptamana din 7 zile 5 e plecat.ne-a fost foarte greu sa ne obisnuim dar nu am avut incotro.in ultimul timp ne certam din ce in ce mai des.el spune ca e prea stresat cu serviciul,si nu mai suparta nimic.cum ii spun ceva se enerveaza,tipa la mine si mai nou a inceput si sa dea in mine.cand vine din cursa nu sta mai deloc cu mine, vine la agentie cam 10 min si apoi spune ca treb sa plece nu stiu unde......si pana seara nu mai vine.seara vine acasa se spala, mananca si iesim cu prietenii in club numai ca el nu vrea sa mergem impreuna acasa ramane in club,si vine acasa pe la 3,4,5,dimineata si cu chef de cearta?nu mai suport,am momente cand il urasc,cu toate ca il iubesc enorm de mult.acum suntem certati nu vb,dar stam in aceasi casa el doarme in sufragerie si eu in dormitor.nu stiu ce sa fac sa il iert si sa mergem mai departe sau punem puct relatiei??????vreau un sfat urgent.......multumesc
sunt cu prietenul meu de 3 ani de zile..inainte sa fim impreuna era genul de baiat care nu ducea lipsa de fete si oricand era asaltat de ele.dar dupa ce ne am indradostit unul de altul s a schimbat si a lasat fetele pentru mine.de o luna nu ne mai intelegem asa bine..am avut o perioada in care ne certam zi de zi de dimineata pana seara.in perioada aia nu l mai suportam deloc..sun o fire foarte temeperamentala..acum am cazut in extrema cealalta...simt ca nu o sa mai iubesc vreo persoana asa cum il iubesc pe el.acum mi se pare ca s a distantat..el oricum e genul mai indiferent si nu e cel care sa si arate dragostea nonstop.de curand are carnet si masina, si imi lasa impresia ca ar vrea sa se lase de relatii serioase si sa fie iar baiatul popular si iubit de toate fetele. acum sta mai mult cu un baiat care e si el popular si il influenteaza oarecum negativ..se duc in cazino,impreuna le place sa para baietii populari si de neatinsi..si ar mai fi..mi e teama foarte tare de despartire, pentru ca tin foooarte mult la el,nu prea mai gasesc in ziua de azi parteneri ca el..foarte inteligent,frumos,interesat de moda,romantic cand trebuie,rushinos,si cu bunul simt..acum toti baietii au pretentia ca dupa nici o saptamana de relatie,sa te culci cu ei.este si primul meu prieten dar si cel cu care am ajuns pana la capat..si,chiar nu stiu ce sa fac ca sa iubeasca ca inainte.stiu ca lui ii place foarte mult ca fata sa fie inteligenta,amuzanta si cuminte si in doi sa fie inocenta.un lucru care il deranjeaza sigur la mine e ca sunt geloasa.:(chiar daca atunci cand incerc sa nu mai fiu,el incearca sa ma puna la incercare cum am spune,invartind cutitul in rana..
buna.am si eu o asa zisa problema.am cunoscut de o luna un baiat pe mess,de care m-am indragostit si s-a indragostit si el de mine,petrecem aproape tot timpul pe mess si stam pana noaptea tarziu.singura problema e departatea,eu sunt in italia si el in romania.de la un timp apar certuri,cum ar fi:ca nu i-am trimis mesaj imediat dupa ce mi-a trimis el,se supara din orice si tot eu cad vinovata in fata lui.spune-ti-mi va rog cum sa mai procedez ......cum sa-l schimb sa nu se mai supere din orice pt ca pe langa el sufar si eu.va rog ajuta-ti-ma cu sfaturi
va rog.ma ajuta si pe mine cineva?!?
buna.ma numesc oana si am 22 de ani.am citit povestea ta si chiar am vrut sa-ti scriu pt ca si eu trec printr-o iubire asemanatoare.in fata lui,orice as face sau as zice,mai ales cand e nervos,stresat sau obosit,nu e bine deloc.am suferit si sufar enorm pt el,pt ca il iubesc foarte mult,dar vreau sa renunt la relatia asta pt ca stiu k nu e bine pt mine,imi fac rau cu mana mea.daca esti de acord,as vrea sa vb o data(id-ul meu de mes este onutza1008).multumesc.
Si eu am 40 de ani si15 de casatorie,iar senzatia ca sotul.iubitul,marea dragoste a devenit doar COLEGUL DE CAMERA am avut-o si eu.Dar trebuie sa le reamintim de noi-iubitele,frumoasele de la inceput.eE ca o lupta.Mult succes.
ma numesc Adina am 19 ani si am avut si eu o rel de 5 ani care s-a terminat acum 8 luni,apoi am vb cu un baiat pe mess el are 31 de ani ne intelegem ft bine dar imi este teama sa mai incerc de o sapt vine in fiecare seara la mine el a vb cu o fata 3 ani si dupa 3 ani i-a spus ca nu-l mai iubeste,dezamagirea ne-a unit dar stiu ca nu va dura pt ca eu am prob nu pot sa merg si se va plictisii de mine mai ales ca a avut prietene normale dar asta este ce va fi va fi..poop
Am avut parte si eu de asa ceva, o relatie la distanta. A ceasta relatie s-a terminat acum un an si 4 luni. M-a inselat pe tot parcursul relatiei, dar fiind primul baiat din viata mea, imi era frica sa cunosc altceva. Distanta nu s-a intocmit cand am plecat eu la facultate in alt oras, ci cu mult inainte. Recunosc, greseala a fost numai a mea ca nu puteam sa ma detasez de el...eram mult prea naiva pt acea perioada. Iediat dupa ce ne-am despartit (pt ca nu vroia sa imi inapoieze o suma mare de bani), s-a insurat cu o prietena comuna pe care a lasat-o insarcinat,dar in august acelasi an au divortat; si de cand s-au despartit mereu m-a cautat. Ei bine eu de atunci mi-am schimbat anumite principii si mai ales ca am ajuns sa nu mai simt nimic pt el. Acum sunt fericita (dupa multe alte esecuri) cu un alt barbat care ma respecta si ma apreciaza pt ceea ce sunt. Acestea sunt lectii de viata necesare pt a putea cunoaste natura celui de langa noi.
Draga Dora, dupa ce am trecut printr-un divort urat dupa 7 ani de convietuire si 7 ani divortata am invatat foarte mult despre barbati. Uita de vise. Un barbat nu sta fara o... mai mult de o saptamana. Daca nu ii dai tu sigur si-a gasit undeva. Barbatii nu stau singuri. Si intotdeauna exista una mai buna ca tine ca sa ii faca ochi dulci. Nu vei putea niciodata sa tii pasul cu ele. Tu doar trebuie sa faci "animalul" sa nu se gandeasca la ele. Deci da-i ce ii trebuie unui barbat. Sex regulat. Ei nu gandesc asa mult ca femeile. Dupa cativa ani e doar o obisnuita si un sentiment de proprietate indiferent ca sunteti casatoriti sau nu. Este acelasi lucru. Nu ii sugera ca vrei o seara romantica. Spune-i ca el nu vede. Si asa mai departe cu tot ce vrei tu.
buna,eu sunt casatorita de 17 ani,si la fel ca si la Yarra imi arata ca ma iubeste dar eu simt ca nu e asa.Este mai multa posesivitate decat iubire ,este obisnuinta! Nimic nu mai e ca la inceput. Daca incerc sa ii zic ceva care poate ne-ar putea imbunatati situatia, in sensul ca am avea mai multe lucruri de vorbim ,de stabilit, intra la idei, zice ca cine mi le-a bagat in cap. Asa ca mai bine tac. Viata merge inainte si eu trec pe langa ea. Am 4o ani si mi-as dori sa fi fost altfel si nu cu tot felul de prejudecati care mi-au pustiit sufletul. Cele care puteti si care aveti soti de o varsta cu voi incercati sa comunicati exagerat de mult, este cea mai importanta comunicarea.Altel ajungeti ca doi straini care traiesc sub acelasi acoperis. Pup
buna, intre mine si prietenul meu sunt 8 ani diferenta>.Stiu ca ma iubeste dar nu arata mereu asta, ce sa fac ca sa-i schimb atitudinea fata de mine si sa nu vad atita indifereta asta?
si eu sunt in aceeasi situatie ca ata de 5 ani si ei nu se vor schimba niciodata, noi suntem fraiere ca acceptam si speram la ceva ce nu se va intimpla, parerea mea este sa te duci la ai tai si sa-ti vezi de viata ta pt ca va veni si pt tine sufletul pereche , eu una m-am hotarat sa parasesc aceasta relatie si nu ma mai uit inapoi, orice ar fi. doar eu am iubit cu adevarat in aceasta relatie, si nu se merita
am citit comentariile de mai sus si trebuie sa recunosc ca in viata nu exista reteta ! mai mult ma deranjeaza {personal vorbind } temele de genul : ,,ce sa faci sa tii iubitul langa tine !'' , daca se ajunge la o asemenea idee problema nu are rezolvare in retete psihologice si tot felul de scenarii bine puse la punct ! relatiile vin atunci cand trebuie si de asemeni se sfarsesc din acelasi motiv ! eu sunt cu un barbat de 7 ani , si logic pe parcursul acestui timp amandoi ne-am schimbat . probleme sunt desigur dar se pune doar intrebarea daca vrei sau nu sa continui ! femeile sunt mai predispuse spre latura romantica , pe cand barbatii nu pierd prea mult timp cu aceasta tema ,,,,,deci ,,,,unde poate fii rezolvarea ? sa-l intelegi si sa-l accepti asa cum e , sau sa devii scenarist peste noapte si sa urzesti tot felul de planuri de recucerire sau , ma rog , de reinsufletire a relatiei ?
sunt cu un tip de 7 luni.am mai fost cu el acum 3 ani timp de un an cu el dar nu am tinut la el acum avem 7 luni impreuna si il iubesc la nebunie.dar vad in fiecare zi tot mai mult ca nu e pt mine..e lenes puturos si nu face decat cand vrea si ce vrea ..uneori mai are tendinta sa minta iar cand ne certam se poarta foarte urat cu mine chiar daca el greseste si niciodata nu ma intoarce din drum in caz ca vreau sa plec sa il las desi el gresesti...tot ce face el i se pare lipsit de importanta si de gravitate dar ce fac eu si se aseamana cu greselile lui e foarte grav....dar sunt momente in care ne intelegem super bine..si mi se pare ca iub ca a noastra asa de mare nu mai exista..e atat de frumos..dar fara sa iau in calcul ca nu ma ajuta la nimic....eu stau cu 2 surori de la varst ade 12 ani ai mei sunt plecati si aproape ca am afcut totul singura..nu am nev de unul ca el care s afie puturos si care sa nu ma ajute la nimic pt ca sunt satula...momentan nu lucrez nicaieri dar am posib sa merg la ai mei in italia si sa fac banisori frumosi..dar imi e teama sa raman singura si nu o sa mai gasesc iub ca asta atat de mare...o iub care uneori ma face sa sufar foarte rau..are 2 fete...imi poate face mult rau si stiu asta dar nu il pot lasa de 3 ori ne-am certat rau pe teme destul de grave pt mine dar lipsite de importanta pt el...certuri in urma carora am ajuns tot eu sa ma umilec in fata sa nu ne desp sa ramanem imp si ca il iert desi el gresise..eu ma rugam de el sa se intoarca sa nu ma lase...in loc sa fie invers...dc?uneori e ata de frum cu el...de 1 sapt e frumos din nou dar....ce sa fac?sa plec la ai mei sau sa raman cu el?nu stiu,,,sunt foarte proasta la faza asta....ajutati-ma....cand o sa treaca iubirea asta ce o sa fac?nu o sa mai ramana nimic pt ca fara iub el nu e pers sau barbatul de care am nevoie...nu face nmic si lasa tot greul in spatele meu...e inca baiatul mamii fara ea cred ca ar fi mort...nu e matur...c fac?va rog rasp cat mai rep
Saptamana viitoare implinim 3 ani de cand suntem impreuna si avem multe motive de sarbatoare. Cand am inceput sa iesim impreuna, eu eram in clasa a 12-a, iar el in anul 2, dupa care eu am inceput facultatea intr-un alt oras decat el. Au fost 3 ani de "naveta", cum le zicem noi, insa ne-am iubit si nu ne-am inselat, am pus mare pret pe timpul pe care il petrecem impreuna si am incercat sa nu avem alte prioritati care sa ne rapeasca din el, in limitele normalului, desigur. Cel mai mult ne-a ajutat sa stim ca dupa ce se va termina facultatea, ne vom muta amandoi si, slava Domnului, in 3 luni abslovim amandoi. Numai cateva luni ne mai despart de visul nostru si acum ne minunam ca totusi ni se pare ca a trecut repede timpul. Sfatul meu practic: cand ai ocazia sa petreci timp cu el, fa-o, vorbiti cat mai des (metode sunt suficiente), nu uita sa ai totusi o viata a ta acolo unde esti si gandeste-te ca facultatea nu dureaza o vesnicie, se va termina, veti fi mai maturi si veti putea locui impreuna dupa aceea. Succes!
Si eu sunt cu iubitul meu impreuna de 3 ani si 3 luni, suntem la fel...in orase diferite la facultate si ne vedem in weekend-uri, dar ne-am obisnuit cat de cat cu asta. Eu cred ca dupa un timp asa de lung, fiecare relatie se schimba la fel cum ne schimbam si noi cu timpul sau din cauza anumitor lucruri, cred ca e ceva normal. in cazul meu, eu am fost cea care a gresit mai mult si am cam stricat relatia dar acuma amandoi incercam sa facem sa fie din nou bine, nu sa fie ca la inceput. Asta vreau sa zic de fapt ca nu o sa mai fie niciodata ca la inceput tocmai pt ca nu e un inceput, a trecut mult timp si suntem asa cum suntem, important e sa fie bine in continuare pt ca perfect sau ca la inceput nu poate fi...Daca mai este iubire cu siguranta o sa fie bine si frumos si de acuma incolo. Succes!
Poate ar trebui sa va ganditi serios la ce veti face dupa facultate,unde veti sta impreuna,unde veti lucra?Stiu ca dragostea nu ar trebui sa tina cont de distanta,dar in zilele noastre trebuie sa tinem cont si de lucrurile concrete,materiale,pt a fii fericiti.Iar pt a mentine flacara iubirii aprinsa,va puteti face surprize,adica vizite neasteptate,va puteti scrie scrisori de dragoste,va puteti face planuri de viitor,orice va face sa va simtiti bine.Iti doresc sa ai o relatie frumoasa,plina de surprize,care sa te faca fericita si iubita ca in prima zi!!!
buna, am o relatie cu iubitul meu de 4 ani, dar de vreun an de zile parca simt ca nu mai e ca la inceput, suntem amandoi la facultate in orase diferite, ne vedem duminik de obicei, stiu ce el ma iubeste si ar face orice sa simt ca la inceput dar as vrea sa faca ceva in adevaratul sens al cuvantului, ce sa fac..Multumesc
Posteaza comentariu