Cum evolueaza conflictele de cuplu?

Am putea pleca de la urmatoarea observatie: Un conflict se intampla atat timp cat este nevoie de el. Cand motivele pentru care acest conflict s-au intamplat si nu mai prezinta interes, atunci dispare si el. O problema intr-un cuplu nu este nimic care apare din senin sau poate sa fie pus pe seama diferentelor inerente dintre oameni, cum am observat o moda in ultimul timp.

Poate ca paragraful de mai sus vi se va parea ca fiind de o banalitate care nu mai are nimic de-a face cu psihologia, psihoterapia sau site-ul www.eva.ro Pe de alta parte este foarte probabil ca l-ati intampinat cu un suras usor ironic. Si pe bune dreptate ca ati avea dreptate. Faptul ca un conflict se intampla, faptul ca el se desfasoara face sa se intample urmatoarea: la ce foloseste? Pentru ca un conflict se intampla atunci el ar trebui sa foloseasca la ceva, sa aiba un sens. Daca nu are un sens, atunci ar fi ciudat.

Se insista intr-un mod ciudat pe functia cathartica a conflictului. Fara indoiala ca ea este importanta, dar si foarte situationala. Prin functia cathartica inteleg, pe scurt, calitatea unui conflict care ia forma de cearta si prin care o emotie foarte intensa se descarca la un nivel suficient de gestionabil. In fapt se insista pe acest caracter cathartic si in psihoterapie. Despre psihodrama se spune ca are o forma de interventie cathartica. As caracteriza acest mod de abordare ca unul foarte superficial si care nu reuseste decat sa vada cateva elemente izolate.

Situatia este similara si in cazul conflictelor. Rolul lor pare mult mai delicat si mai bine structurat decat o simpla descarcare a unor afecte existente. Este evident ca un continut foarte intens nu poate sa fie terapeutic, intrucat nimeni nu poate lucra cu un ceva foarte incarcat in acel moment si este necesar sa se astepte desfasurarea unui proces, care sa aiba ca scop scadarea intensitatii sale pentru a putea sa fie integrat, asociat, analizat.

Nu pot spune ca un conflict in plina desfasurare poate sa constituie baza unei terapii iar aceasta functie cathartica poate conduce la premisa unei desfasurari a unui travaliu adecvat. Dar aceasta functie cathartica nu poate sa fie identificata ca fiind tot una cu o terapie. Situatia este similara si cu conflictul. Este util, dar nu este decisiv in buna desfasurare a cuplului. Poate sa fie o functie utila, dar una introductiva si nicidecum continutul principal.

Constat ca un conflict desfasurat in dinamica unui cuplu este foarte legat de trecut. Practic nu este nici un conflict in care elementul din trecut nu este suficient de puternic pentru a crea starea de tensiune. Ganditi-va la certurile din cadrul unui cuplu. In cadrul acestor certuri apar deseori teme din trecut. Ele in mod logic nu pot sa fie puse in legatura cu situatia din prezent.

Care este logica lor, la ce folosesc? Aparent la nimic. La a doua vedere pare sa existe prilejul de a aminti niste lucruri neplacute, dureroase, etc. Totusi aceasta amintire este mereu aceeasi. Aici lucrurile se complica destul de mult. Aceasta permanenta repetitie nu prea mai are sens. Ascultand cupluri in decursul timpului constat ca aria reprosurilor dintre ele se rezuma la cateva povesti intamplate candva si care pare sa exprime un continut.

Mergand mai departe in analiza acestor momente, constat de multe ori ca ele fac referire la o perioada anumita din istoria cuplului, de regula - una dificila. Se creeaza practic un lant asociativ prin care o situatie de azi este asociata cu o situatie trecuta iar la randul sau aceasta situatie este pusa in afect. Exista o stare pe care o consider obligatorie pentru acest lucru: Faptul ca exista multe sentimente peste care persoanele implicate au incercat sa treaca. In istoria lor s-a intamplat ceva dificil - o perioada dificila a unuia din ei, pierderea increderii in celalalt, un act agresiv al unuia asupra celuilalt, acte ale unuia care incalca tabla de valori a celuilalt. Peste acest "ceva dificil" nu s-a oprit nimeni si de multe ori cei doi au convenit de comun acord sa treaca.

Acest a trece peste, a fost un lucru acceptat rational, constient dar nu un fapt asupra carora cei doi s-au oprit la un nivel profund. Lantul aosciativ este cu atat mai adanc cu cat mai intervine o variabila. Ceea ce s-a intamplat atunci nu este nicidecum un fapt aleator, ci este o perioada survenita in urma unui fapt - a structurii intime a celor implicati. Pe aceasta structura individuala se produce un eveniment - unul din cei doi are o situatie dificila la un moment dat (prin dificil inteleg aici si ceva placut si ceva neplacut).

Aceasta situatie este neintegrata in interiorul celor doi si ramane prezent ca si stare, dar dispare ca si continut direct asociat. In discutiile care urmeaza, in situatiile tensionate care urmeaza se produc asocieri care ajung direct in acea situatie. Dar nu se ajunge in mod direct prin incercarea amandurora de a armoniza relatia in ciuda a ceea ce s-a intamplat.

De multe ori in aceste situatii conflictuale, regasim urmele adanc inradacinate a istoriei cuplului, a problemelor cu care s-au confruntat acestea. As putea compara aceste conflicte cu siturile arheologice in care se gasesc bucati mai mari sau obiecte conturate, uneori ziduri ale unor evenimente trecute. Procesul de dezvelire este unul complex si seamana cu ceea ce se intampla in psihoterapia individuala sau de grup. Dar ele sunt semnificative pentru istoria cuplului, pentru prezentul cuplului, iar modul in care sunt gesionate poate sa fie decisiv. Pentru asta este necesar ca cei doi sa fie dispusi sa analizeze impreuna cu terapeutul lor aceste situatii conflictuale.