Poate ca te-ai uitat la TV si ai observat un lucru, ca exista stiri. Stiri despre orice, despre lume si despre viata, despre fantome, despre crime, despre eruptii vulcanice, despre vii si despre morti, despre frumos si despre urat. Toate aceste stiri care ruleaza cu o viteza mare, in imaginatia prezentatorilor foarte solicitati de prompter, parca lipseste ceva.
Nimeni si nimic nu vorbeste despre tine, despre ceea ce simti tu. Toate sunt despre persoane pe care foarte probabil ca nu le vei cunoaste niciodata. Ele sunt persoane foarte diferite de ceea ce esti tu. Dar sunt persoane care intr-un fel sau altul iti succita interesul si atunci apare o intrebare: de ce oare te uiti la stiri?
Iti propun un joc - hai sa facem acest lucru cu adevarat interesant. Sa dam deoparte evenimente care, in proportie de 90% nu au nici o legatura cu viata ta si sa te centrezi pe ceea ce esti tu si persoanele apropiate tie. Poate ca ceea ce este vital pentru Romania (crima dintr-un sat uitat de mult, evenimentele din Somalia, criza din Japonia) nu este foarte important si pentru tine. In esenta rolul stirilor este departe de a te informa cu privire la ceea ce este eveniment, intamplare, comunicare data, ci vizeaza elemente mai curand inconstiente / propria ta agresivitate, propriile tale scenarii apocaliptice, propriile tale trairi.
Observ ca in cadrul sedintelor de terapie emisiunile de stiri nu sunt niciodata mentionate. In schimb filmele sunt - in special filmele artistice si documentarele de pe Animal Planet sau Discovery. Te regasesti mai usor intr-un persoanj fictiv, construit de efervescenta inconstienta si spontana a scenaristului si regizorului care reuseste sa construiasca un model viu, un model uman decat in imaginea lui Basescu, Becali sau Bubu cel ce a comis o crima.
Te regaseste mai mult in fictiv deoarece fictivul este o modalitate de a te regasi pe tine decat in personaje reale care nu constituie decat o imagine aparenta a ceea ce esti tu. Oricat ar incerca o emisiune de stiri, ea nu va putea niciodata echivala cu imaginarul, cu artisticul. Si atunci la ce bun sa te uiti la stiri?
Ca urmare, daca ai vrea sa constuiesti un film al cuplului tau poate ca ti-ar fi mult mai simplu, in cest film ai pune ceea ce simti, ai aseza si suferinta si placerea pe care o simti. Intr-o emisiune a vietii tale ce te poate interesa cu adevarat? Realitatea faptelor este de o inutilitate crasa. Sa te inchipuim acest buletin de stiri.
Sa luam un exemplu de stire: "Aseara la orele 19, familia noastra a reusit sa termine primul borcan de muraturi din colectia toamna iarna 2006. Cu aceasta ocazie s-a preparat o cina speciala destinata acestui eveniment. Invitati speciali au fost soacra si cumnata care au tinut sa aprecieze calitatea produselor si au remarcat in special absenta Eurilor din colectie".
Poate ca merge si asa. Daca ar fi ca aceeasi stire sa devina un element dintr-un film, poate ca lucrurile ar arata complet diferit. Am remarca ca aceste persoane sunt vii, ca se misca, ca au sentimente, ca traiesc in aceasta lume. Ar discuta si ar vorbi despre lucruri umane. Ar simti, ar trai si in special ar avea propriile fantezii si propriile experiente. Ar avea conflicte si ar trai intens lucrurile asa cum le simte fiecare dintre noi in lumea sa interioara. Uite un drum, un drum amestecat, dar plin de viata.
Era candva o emisiune de tipul: "Viata bate filmul". Intr-adevar, viata este mult mai complexa decat filmul, dar exista o conditie: ca viata sa aiba si trairi si fantezii si nu acte care sa fie o redare strereotipa a evenimentelor petrecute, demersul propriilor trairi, propriilor fantezii, ceea ce simt oamenii sa fie redat. Iar la toate acestea un film reactioneaza mult mai bine decat o stire oricand de importanta ar fi ea. Te poti identifica intr-un personaj, il poti asocia cu ceea ce este in tine pentru ca ai acces la ceea ce este in el si la ceea ce este in tine. Ce face el nu conteaza, ci cat de apropiat este de tine si ce din el te face sa il retii.
Nu am plecat de la premisa de a face o critica a modului in care emisiunile de stiri sunt construite, ci de la un fapt mult mai simplu pe care il poti considera o concluzie: ceea ce faci tu nu are mare importanta, ci ceea ce simti si ceea ce esti.
Iar acest rationament este valabil si pentru partenerul tau: nu conteaza prea mult ceea ce face el, ci ceea ce simte in acel moment si ceea ce simti tu in acel moment. Ceea ce face nu este decat un fapt pierdut intr-un noian de alte fapte care sunt suficient de banale astfel incat sa nu intereseze pe nimeni niciodata, nici macar pe el insusi.
Post Scriptum
Pe de alta parte, nu pot sa nu remarc lipsa de abilitate psihologica a stirilor si din Romania dar si de aiurea. Oamenii care apar la stiri nu sunt oameni, ei sunt din carton si fac niste actiuni. Nu am auzit niciodata o intrebare care sa sune asa: "cum simtiti dumneavoastra domnule presedinte relatia cu..." de parca oamenii implicati in evenimente sociale nu sunt oameni, ci niste lucruri care se misca. Poate ca mi-ar placea sa asist la o emisiune de stiri in care sa fie vorba despre oameni vii sau eu cel putin plec de la premisa ca ei sunt vii. Sper totusi ca lucrurile sa stea asa iar ceea ce ii ucide sa fie doar prezentatorul stirii respective. Cineva este arestat, nu conteaza daca motivul si cu atat mai mult persoana. Intrebarea care se pune este: "Ce parere aveti despre faptul ca ati fost arestat?". Oare ce ar trebui sa spuna omul respectiv? "Stimata domnisoara, eu am o parere foarte buna despre aceasta experienta, cred ca din cand in cand este bine." Poate ca redarea a ceea ce simte omul respectiv in situatia data ar fi cu adevarat un lucru interesant si ar transforma cartonul personajelor intr-o realitate care sa ne intereseze si pe noi. Din moment ce stirile nu fac decat sa informeze este normal ca cei mai multi oameni sa evite sa apara la stiri si sa se fereasca de contactul cu presa. Spre exemplu, daca cineva ar vrea sa-l asculte, daca ar intelege ca rostul ziaristului este de a-i permite sa isi exprime ceea ce simte, pentru a permite si altora sa inteleaga poate ca lucrurile s-ar schimba in ceea ce priveste relatia cu presa. Dar asta e o problema mult prea complexa pentru a ne opri asupra ei.
Posteaza comentariu