Cu cine petreci sarbatorile: ai tai sau ai lui?

Ce se intampla cand partenerii au pareri diferite despre Craciun, Revelion si alte momente de acest gen? Iata o situatie destul de frecventa. Fiecare simte ca ar dori ca partenerul sa fie intr-un loc sau in altul, sa faca ceva, sa simta ceva. Pentru fiecare exista o dorinta care poate sa ia o forma in aceasta perioada a sarbatorilor de iarna.

Locul in care un cuplu isi petrece sarbatorile nu este atat de important prin faptul ca exista ca atare, ci prin ceea ce le spune lor. Faptul de a merge la parintii ei de Craciun sau faptul de a merge la un prieten pare mai curand un mod care intra in relatie cu ceea ce se produce in planul fiecaruia.

Ea se simte vinovata ca nu a petrecut suficient timp cu mama ei, iar el isi doreste sa se relaxeze, sa se odihneasca dupa o perioada dificila de serviciu. Cum se poate rezolva situatia sau cum se rezolva sunt doua probleme diferite. Modul de rezolvare este dat de modul in care s-a cristalizat cuplul ce este mai puternic sentimentul de vinovatie sau dorinta de relaxare?

O dorinta de relaxare este ceva dorit, asteptat. Un sentiment de vinovatie paralizeaza, chinuie, te face sa te simti rau. Cei doi parteneri se vor raporta diferit la sarbatori pentru ca ceea ce simt ei este foarte diferit. Pentru ea sarbatoarea va fi un fel de a se autopedepsi pentru ceea ce simte, iar pentru el va fi un mod de a se raporta la placere. Dar cei doi parteneri au si lucruri in comun pe care le simt.

Daca nu isi urmeaza vinovatia, ea se va repercuta asupra partenerului si va trai cu ea mai departe. Forma este destul de simpla si de vizibila reprosuri, certuri, mentiuni de tipul: "nu ma iubesti / nu ma intelegi". Acestea nu sunt nici macar forme de manifestare a simtirii, ci modalitati de expresie a unor dorinte de autopedepsire nu vreau sa fiu iubita, nu merit sa fiu iubita pentru ca am gresit.

Partenerul nu va putea evitarea intrarii in acest joc si atunci se va crea un joc de vinovatie pedeapsa prin care cei doi se vor intretine reciproc in cuplu. Vinovatia ii va cere in permanenta sa faca ca lucrurile sa fie rele pentru a putea genera compensari ale starii.

In varianta cealalta - acest cuplu merge la mama ei, lucrurile nu se vor desfasura mai bine pentru ca starea interioara de tensiune va fi la fel de dificila. Sentimentul de vinovatie fata de mama o va face sa aiba un comportament foarte adecvat, submisiv, cald cu mama, dar in acelasi timp si incarcat psihologic. Incarcatura psihologica nu este atat generata de vinovatie cat de activarea unor stari vechi, binecunoscute ei, manifestate inca din copilarie.

Intrat in aceasta relatie el se simte in plus, probabil similar modului in care se simtea tatal ei in relatia cu mama. Pentru a fi mai clar este necesar sa adaug ca tatal ei a fost mereu repudiat, considerat ca "rau", incapabil sa aiba grija de ea, exclus din relatia cu mama si fiica pentru ca este incapabil sa aiba grija de ele, se le iubeasca, etc. Astfel scena ramane aceiasi, protagonistii se modifica si intr-un fel se naste o senzatie ca lucrurile nu s-au schimbat.

Oare stiind lucrurile astea, faptul ca simte ca nu vrea sa mearga cu ea, sa devina suficient de logic? Daca reusim sa aducem la lumina ceea ce este in spate si provoaca suferinta cei doi nu ar alege o varianta placuta pentru amandoi? In spatele multor neintelegeri de acest gen se afla motivatii suferinde profunde. Ce se poate face? Desigur secretul consta in a aduce la lumina aceste parti care nu se vad cu in mod normal.

In spatele multor actiuni se afla motivatii foarte vechi si complexe pe care ochii obisnuiti cu faptele nu prea reusesc sa le vada. Si totusi le simt foarte bine. Se pot intampla modificari doar cand fiecare din ei va intelege ceea ce se petrece.