Complementar si reciproc in cuplu

Temeiul, aceasta amprenta, este consecinta unui intreg ansamblu, dar el poate deveni vizibil doar in prezenta unei relatii profunde care sa raspunda autentic unei nevoi personale, care este adesea doar partial constienta. Analiza lui evidentiaza de ce un cuplu functioneaza si altul nu. Am preferat sa folosesc doua cuvinte aproape similare - complementar si reciproc. Complementar are sensul de doua temeiuri care se intalnesc cu scopul de a functiona impreuna, iar reciproc are sensul de temei care poate sa ia forma celuilalt.

Sunt doua perspective diferite - prima este data de functionarea cuplului ca "sistem unic de referinta", iar celalalt de faptul ca exista o persoana in cuplu care functioneaza ca atare si care poate sa inteleaga ceea ce se intampla. Daca prima este o participare reala, un act, o actiune, un lucru ce devine real, a doua ramane ca o reprezentare a cuvintelor, a ceea ce este pus in cuvinte ca mecanism si motor de functionare.

Cred ca imbinarea acestor doua elemente este una din marile cautari ale societatii contemporane.

Poate ca societatea ar fi mai bine orientata spre ceea ce este dincolo de aparenta banalului. Intr-o bucatarie a unui apartamanent din Bucuresti se intampla lucruri mai spectaculoase decat intr-un film de actiune.

Psihoterapia de cuplu vizeaza acelasi lucru - pe de o parte, situarea ca intreg, care se defineste prin ceea ce sunt, manifesta sau gandesc cei doi ca intreg - ca si cuplu, familie, grup, si pe de alta parte, pozitia fiecaruia dintre ei care se manifesta ca atare in relatie cu ceilalti membri ai familiei. Practic, psihoterapia de cuplu presupune o gravitare intre ambele contexte.

Prin analiza acestor aspecte poti constata multe lucruri.

Analzia temeiurilor tale ramane o tema de meditatie pentru tine; poti afla multe despre propria persoana din asta.