Ce urmeaza dupa despartire?

"A plecat...", "Ne-am despartit", "M-a parasit"  -  iata cateva dintre propozitiile cu care incep multe topicuri de pe forum, multe scrisori in care cineva cere ajutor pentru a depasi o situatie grea cu care se confrunta. Este vorba despre starea de a te simti parasit, abandonat de catre partener. Incercam astazi sa ne apropiem de ceea ce simtim in acele momente, sa intelegem trairea de atunci, sa descoperim ce facem fiecare in astfel de situatii.

Daca ne gandimla reactiile pe care oamenii le au intr-o astfel de situatie, ne vin in minte mai multe moduri diferite, fiecare dintre ele fiind cel mai apropiat, cel mai firesc pentru cel in cauza. Poate veti spune ca, de fapt, ajungem sa ne cunoastem cu adevarat dupa felul in care reactionam in situatii foarte dificile, in situatii limita.

Sa ne uitam mai de aproape la aceste reactii:

1. "Cum sa fac sa-l aduc inapoi?", "Ce e de facut acum?", "Am nevoie de sfaturi". Acesta este modul in care incercam sa anulam ceea ce tocmai s-a intamplat, sa "facem la loc", sa "reparam", sa-l intoarcem din drum pe cel plecat. Ceea ce simtim ne copleseste, uneori nici nu vrem sa exprimam tristetea, disperarea, angoasa, golul pe care il simtim. Apararea contra acestor trairi dureroase si foarte intense este aceea de a auzi pareri, sfaturi de la ceilalti, de a face neaparat ceva cat mai repede.

2. "Sa-l sun?", "Sa nu-l sun?", "Oare ma iubeste?" sunt moduri de exprimare a indoielii. O parte din noi ar vrea sa reia legatura intrerupta, o parte ar vrea sa astepte aceasta reluare de la partener. Intr-un fel este ca si cum ar fi un test: cine suna primul, cine se intoarce, cine pe cine cauta.

3. "Cum sa trec peste?", "Cum sa merg mai departe?", "Cum sa continui sa traiesc fara el?". O stare pe care am putea-o numi de neputinta, imposibilitatea de face orice altceva fara celalalt. Ca si cum brusc ne-am fi trezit fara o parte din noi insine, fara de care n-am putea exista, respira, munci...

4. "Nu stie ce-a pierdut", "Nu ma merita", "Mai bine ca s-a intamplat acum" - este reactia celei care se retrage din relatie, care ar vrea sa termine foarte repede, sa nu simta durerea, tristetea. In ea vedem mandrie, orgoliu, dispret, refuz de a arata suferinta, chiar si de a o recunoaste fata de noi insine. Este o negare a ceea ce a fost intre cei doi, a partii frumoase, a legaturii lor, a trairii din cuplu. Ca si cum daca acum s-a terminat, asta inseamna ca nu a fost, ca nu regretam, ca nu privim in urma.

5. "E vina mea", "Eu l-am alungat", "N-am stiu sa-i dau ceea ce avea nevoie" sunt forme de traire a culpabilitatii, a neimplinirii, modul in care despartirea, plecarea celuilalt ne arata dintr-o data ca a lipsit relatiei ceva esential. Pe moment credem ca daca am fi fost altfel, daca am fi incercat in alte moduri, daca am fi vazut mai multe la timpul potrivit, aceast moment al separarii n-ar fi aparut. El apare adesea insotit de regret, de temerea ca partenerul nu ne va ierta "pentru ce i-am facut", de disperarea, desconsiderare fata de propria persoana ("L-am facut nefericit", "l-am ranit"). Despartirea este vazuta ca o pedeapsa pentru o vina stiuta sau nestiuta.

6. "Nu vreu sa-l mai vad", "O sa vada el, va fi si el parasit la randul lui" - astfel se manifesta dorinta de razbunare, revolta, lupta pe care o ducem cu celalat desi el nu mai este prezent. Un mod de incepe sau de a continua un razboi intre parteneri. Adesea apare dorinta de a-l umili pe celalalt, de a-l vedea intorcandu-se si a-l refuza, de a-l vedea invins, ingenuncheat.

7. "Nu credeam ca voi trece prin asa ceva", "Ce se intampla cu mine?", "Nu ma recunosc" sunt exprimari ale unei stari greu de definit, de surpriza, dezamagire, neajutorare, perplexitate. Persoana are pentru prima data stari care depasesc intensitatea obisnuita, se surprinde gandind lucruri de care nu se credea capabila. Apare o teama, chiar groaza fata de propriul interior, fata de ce am fi in stare.

Ne trec prin minte scenarii care ne inspaimanta, pe care nu le cunoastem, cu care nu ne-am mai intalnit in alta situatie. Ca si cum aceste lucruri n-au avut pana acum prilejul sa iasa la iveala. Una dintre ractii este: "Vreau sa aflu ce este in mine", "Vreau sa ma cunosc asa cum sunt, sa ma descopar". Este inceputul unui demers lung si anevoios dar si benefic de autocunoastere, care de multe ori incepe cu o solicitare de psihoterapie sau consiliere psihologica.