Despărțirea de persoana dragă nu este nicicând ușor de gestionat, cu atât mai mult când se întâmplă după 17 ani de relație.
Andreea (numele sunt schimbate pentru a păstra confidențialitatea) se află în această situație. Iată mesajul ei:
Bună Violeta,
În noiembrie 2014 m-am despărțit de partenerul meu de viață. Am avut o relație de concubinaj (deoarece el nu voia să ne căsătorim) timp de 17 ani. Eu acum am 37 de ani. În urma acestei despărțiri am pierdut tot: casa în care locuiam, locul de muncă. Aveam o viață grea, dar deosebită. Acum nu îmi găsesc de muncă. Am o slujbă part-time într-un proiect de cercetare, dar din păcate acest part-time înseamnă 2-3 zile pe lună, uneori chiar la 2 luni. Asta este foarte rău deoarece nu am cu ce să îmi ocup timpul. Așa am ajuns să stau numai în casă, eu care înainte eram tot timpul în mișcare.
Nu am fost niciodată credincioasă, adică genul religios, dar totuși credeam în existența unei forțe superioare nouă. Acum când știu și văd că nu reușesc să îmi refac viața în urma cutremurului care a ruinat tot, deși mă rog, mă străduiesc, uneori nu mai cred în nimic.
Mă simt foarte singură. Timp de 17 ani am dormit alături de omul ăsta, strâns îmbrățișați fiecare noapte. Era o binecuvântare. Acum dorm singură. Locuiesc într-un oraș foarte mic unde nu am nicio posibilitate de a cunoaște pe cineva. Îmi lipsește foarte mult să am pe cineva.
Dragă Violeta, asta e în mare suferința mea. De unde să încep?
Mulțumesc Andreea pentru actul de curaj de a-mi scrie și de a-ți deschide inima. Orice despărțire este grea și unică în felul ei, pentru fiecare om. Nu există rețete de timp, formă sau mod prin care să uiți durerea. Dar poți lua acest eveniment ca pe o lecție de învățat, în special să înțelegi lucruri despre tine și despre nevoile tale.
Iată câțiva pași pe care ai putea să îi urmezi:
Consumă-ți durerea!
De cele mai multe ori fugim de durere cu gândul că așa va trece, dar calea cea mai eficientă este să o trăiești, dacă poți, până la epuizare. Cum faci asta? Încercă să identifici tot ceea ce simți și dă-le sentimentelor nume, formă, culoare fără să întrebi obsesiv de ce s-a întâmplat asta. Accepă despărțirea, ia ce este bun din relație și iartă dacă poți. O să îți lase sufletul mai liniștit.