Ce au doua persoane in comun?

Vechea si fascinanta problema a unui cuplu daca partenerii au sau nu ceva in comun? Desi pare simplu la prima vedere, unele cupluri chiar se confrunta cu aceasta problema si se gandesc daca au sau nu ceva in comun. Va invit intr-un joc, un joc care aparent nu are nicio legatura cu subiectul in sine. Pentru asta o sa apelez la matematica din gimnaziu si la o operatie al carei rezultat este factorul comun. Poate ca va aduceti aminte cum se face. Se pleaca de la o adunare, sa luam doi factori, 2 numere. Alegem la intamplare: 20 si 60. Putem da 20 factor comun si vom avea 20(1+3).

Plecand de la acest model sa procedam la fel cu doua numere imaginare X si Y. Pentru aceasta ar trebui in primul rand sa le adunam. Daca X si Y ar fi persoane atunci ar fi necesar sa le punem in acelasi context, sa vedem ce este cu ele. Aceasta ar presupune sa se intalneasca si sa aiba posibilitatea sa "se adune" (ghilimelele sunt pentru a sublinia ambiguitatea acestei operatii de adunare).

Dar nu oricare doua numere pot sa aiba ceva comun. Exista numere care comparate nu au nimic in comun. Spre exemplu 21 si 17. Sunt doua numere care nu pot decat sa fie adunate ca atare. Un divizor comun al lor ar fi 1. 1 este si cel mai mic multiplu comun si cel mai mare divizor comun. Daca-mi amintesc bine se numesc numere prime intre ele. Ca urmare numerele noastre care pot sa fie si persoane pot sa fie si prime intre ele. Dar sa presupunem ca nu este cazul si exista un factor comun pe care sa-l numim W. Atunci operatia noastra ar arata cam asa: W ( X + Y).

Daca analizam aceasta formula am vedea ca ea are in mare doua parti: ceva comun si ceva diferit. Parca toata atentia noastra ar fi mai curand atrasa de ceea ce au in comun decat de ceea ce au diferit. Si totusi asa, matematic privind, ele par ca avand aceiasi importanta, aceiasi "arie". Nu stiu ce va trece voua prin minte, dar poate ca este interesant de privit din aceasta perspectiva: ceva comun, ceva diferit. Niciodata X nu va fi egal cu Y pentru ca, daca ar fi ar intra in W. Va las un pic sa meditati la aceasta mica gluma matematica.

Lasand matematica distractiva pentru altadata ne putem intoarce in aceasta veche dilema a cuplului: ce au doua persoane in comun. Si de ce natura ar trebui sa fie acest comun? Exista persoane care sunt foarte preocupate de ceea ce simt si persoane care sunt foarte preocupate de ceea ce gandesc. Exista de asemenea persoane foarte preocupate de ceea ce este in social, in existenta de zi cu zi si persoane preocupate de ceea ce este interior, de ceea ce se petrece in ei. Exista persoane dinamice, active si persoane pasive.

In fapt, fiecare este unic in felul lui si poate sa fie diferit de toate celelalte persoane. Parca nu suntem pe drumul cel bun daca ne propunem sa aflam ce au in comun doua persoane si care este drumul lor. In fond ce ne intereseaza ceea ce este comun sau ceea ce este diferit? Sunt cupluri care cauta acest comun si cupluri care cauta sa integreze ceea ce este diferit. Dar acest diferit si acest comun pare sa fie mereu ceva foarte vag.

"Stam impreuna si ne uitam la televizor, eu la televizorul din dormitor, el la cel din sufragerie". E ceva comun sau separat? Cand ceva este comun si cand ceva este diferit? Intrebare dificila pentru ca lipseste un criteriu care sa stabileasca ceea ce este comun si ceea ce este diferit.

Daca ar fi sa ma intrebati care cred eu ca este acel criteriu as spune ca el este unul afectiv si l-as intitula simplu placere. Placerea de a face ceva impreuna cu celalalt. Daca aceasta placere lipseste atunci pare sa fie vorba despre niste persoane prime intre ele. Iti face placere sa fii cu celalalt si sa pescuiesti? Inseamna ca este ceva comun. Iti face placere sa vorbesti cu cineva? Este un ceva comun. Evident este necesar ca ambilor sa le placa, altfel ramane un ceva doar al tau pe care l-am incadra mai curand la ceva diferit.

Mai trebuie insa ceva sa intelegem placerea presupusa de celalalt, de a simti placere, a face ceva cu placere, etc. Exista persoane carora nimic nu le face placere. Cum ar putea ele sa intre intr-o relatie de cuplu? Pare dificil. Exista persoane pentru care placerea nu este placere, ci dependenta. "Imi place sa stau cu el, orice as face pentru ca-l iubesc care mai tarziu devine: pentru ca nu pot sa stau singura". Cand placerea se intemeiaza pe o suferinta, este dificil de mentionat ca fiind ceva comun cu oricine. In acest caz avem nevoie de o persoana compatibila cu suferinta celuilalt. Adica de o suferinta complementara.

Remarc la cuplurile pe care le intalnesc in psihoterapie ca cele care reusesc sa treaca peste momentele dificile sunt cele care, la inceput, reusesc sa adauge ceva nou, iar cele care se despart sunt cele in care exista ceva vechi, anterior cuplului. Aici ma refer strict la cuplurile in criza, adica acele cupluri care simt puternic ca exista o diferenta pentru fiecare intre ideal si real. Un cuplu in criza este un cuplu care proiecteaza unul asupra celuilalt nemultumirile, frustrarile, starile de angoasa, tensiune, etc. Aceste nemultumiri sunt aproape de ei si le vad. Incearca sa nu le mai ascunda, sa nu le mai mentioneze.

Ani de-a randul am crezut ca a face doua persoane sa vorbeasca una cu cealalta este suficient pentru a depasi o criza. In ultima perioada constat ca nu este decat un pas, ca lucrurile au functionat doar daca a existat un impact suficient de puternic in fiecare, o priza intre ceea ce este intre ei si ceea ce este in fiecare. Dincolo de aceste variabile, exista un ceva al fiecarei persoane si un ceva al cuplului si as adauga si un ceva al relatiei dintre doua sau trei persoane, (daca includem si terapeutul) care se intampla in cadrul sedintelor de psihoterapie de cuplu. Vorbeam de matematica sau de psihologie sau pur si simplu de un ceva?