- Fii mereu increzatoare in propriile puteri. Nu cere iubitul tau sa faca lucrurile pe care stii sigur ca le poti face si tu. De exemplu, si tu poti sa schimbi un bec sau sa platesti factura la telefon. Poate nu vei reusi din prima incercare sa infiletezi corect becul, dar poti "progresa" in timp, trebuie doar sa iti dai silinta.
Poti reusi si singura sa faci unele treburi casnice, dar nu exagera! Sunt unele lucruri pe care le poate realiza doar el sau necesita efortul amandurora.
- Contruieste-ti treptat independenta. Cand iesiti amandoi in oras, impreuna cu prietenii vostri, incearca sa faci un efort sa spui "Eu" in loc de "Noi".
Expune-ti punctul de vedere, in loc sa il lasi pe iubitul tau sa vorbeasca in numele vostru, mai ales atunci cand nu ii impartasesti opinia. Stabileste-ti o anumita ordine a angajamentelelor sociale si care tin de job, fara a cere mai intai opinia lui.
- Continua sa faci lucruri care te provoaca, din punct de vedere emotional si material. Poti sa mergi in continuare la teatru sau la opera, sa faci bungee jumping sau sa incerci sa sustii un discurs in fata unui public numeros.
Continuand sa consolidezi increderea in tine, vei putea sa treci peste eventualele momente de criza. Astfel, nu vei avea nevoie de iubitul tau sa te salveze intr-un moment de criza cotidiana. Continua sa evoluezi si singura!
- Nu uita sa iti rezervi cateva pauze, doar pentru tine! Este minunat sa fiti impreuna, dar 24 din 24 de ore poate crea dependenta. Poti incerca, macar de doua ori pe an, sa petreci un week-end departe de iubitul tau sau sa aloci cateva ore pe saptamana prietenilor tai, sa mergeti la film sau intr-un loc unde te simti foarte bine.
Aceasta "mica evadare" te poate ajuta sa te gandesti la "dulcele" moment al revederii. In acest mod veti reusi sa va mai condimentati viata de cuplu.
- Fii atenta la semnalele care pot duce la dependenta fata de partenerul tau de viata. Daca simti in mod constat nevoia sa fii aprobata, lasandu-l pe el sa ia toate deciziile, atunci cand te vei desparti de partenerul tau vei simti ca lumea ta se prabuseste.
In unele cazuri, este posibil ca aceasta dependenta de o persoana sa aiba radacini in copilaria ta. Incearca sa refletezi asupra relatiilor pe care le-ai avut cu membrii familiei.
Exista femei care sunt atat de nesigure pe ele incat isi aleg un iubiti dependenti de ele pentru ca acest lucru le face sa se simta utile, importante si le creaza iluzia ca detin controlul relatiei.
Aceste femei isi pot regasi siguranta prin alte metode. Pot incepe prin a se gandi cat de multe au de oferit si cat valoreaza sentimentele lor, insistand pe dezvoltarea propriei personalitati. Nu relatia este cea care iti ofera siguranta, atat timp cat tu esti nesigura pe tine!
Sustine-ti independenta in relatia de dragoste gandindu-te la ceva ce iti place sa faci si sugereaza acest lucru partenerului tau. Daca este de acord, ai preluat initiativa. Daca nu este de acord, zambeste-i, si incearca sa faci acel lucru de una singura. Nu uita ca si tu contezi in relatia voastra!
Comentarii (24)
A fi independent/a inseamna ca nu-ti mai pasa de partener,punct.
Nu mai prostii proaste sa isi rateze viata! Daca ai un job prost platit esti inutila pt el pt ca esti mereu la job, obosita si nici nu contribui la bugetul familiei...asa ca vei castiga o independenta numiti singuratate
Duduiele vor independente din motive financiare si pentru libertate sexuala. Independenta = viata liberina si desfratanata = sex mult : insemnand diversitate sexuala. Nu se numesc femei independente,ci femei parafilice. Duduielor,independenta este afront familiar.Dupa ceva saturati de sex si de umblat teleleu cu sute de barbati zeci de ani,doriti sa gasiti un prost sa va intemeiati o familie cand simtiti ca imbatraniti,dar tot vreti sa fiti casatorite cu aceleasi principii de liberinaj....
asa e al meu e f. gelos si ma banuie de orice eu merg si vin de la servici direct acasa si suntem casatoriti de 16 ani si acum e gelos chiar daca ajung la timp acasa ,dar daca as intarziia ar face un circ,nu stiu cat o sa mai rabd,credeti-ma ca mi-e frica de el sa- ispun ca vreau sa ne despartim,imi comenteaza la haine cu ce ma imbrac, afara din casa nu ies fara copil pe care-l intreaba cand ne intoarcem :Cu cine sa intalnit mami la cumparaturi,sau cu cine a vorbit azi
Femeia puternica inseamna egoista! Femeia = ii dai un deget iti ia toata mana. In general ele nu stiu ca o casatorie inseamna responsabilitati, responsabilitati care cresc exponential mai ales cand apar si copiii. Ele isi doresc holiday - uri, munca la birou, bona in casa sa aiba grija de copii si sa faca mancare, menaj, etc si shopping cat mai mult. OK, nu as avea nimic inpotriva la toate chestiile astea, dar rolul barbatului care va fi in cazul asta: sclavul ei?!
Sunteti niste ipocriti. Ar trebui sa recunoasteti ca sunteti atrasi de o femeie puternica, aranjata, independenta. Femeile nesigure, dependente de partener sunt demne de mila, in nici un caz de respect. Cand cunoasteti o femeie independenta va place, dar incercati sa o schimbati intr-o adepta a voastra si a ideilor voastre, dupa care brusc nu va mai place, nu va mai incita si veti cauta alta femeie independenta care va incita.
As putea fi de acord cu libertatea atata timp cat asta nu devine un lucru deranjant pentru partener si mai cred k atunci knd iubesti cu adevarat nu mai ai nevoie de prea multa libertate pt.k vrei sa impatri totul cu celalalt chiar si timpul liber.Am o relatie de 3ani si un copilas minunat si pot sa spun k suntem destul d indragostiti unul fata de celalalt si ink n dorim sa n petrecem timpul lider impreuna,la cumparaturi,in parc...oriunde poate fi loc pt.amandoi...parerea mea
dupa opinia mea...relatia inseamna dependenta si in acelasi timp...independenta... dependenta...pt k intr.o relatie inseamna sa oferi dragoste si sa primesti...sa stii sa imparti buqriile q cel de langa tn...si independenta tine de faptul kesti femeie...sa te respecti p tn si sa nu renunti la micile placeri,doar de dragul lui... si k sa fiu in teme q comentariile de mai sus...tin sa mentionez k fiekre are loql lui in societate...atat barbatul,cat si femeia...
Din cate stiu, barbatul trebuie sa conduc o relatie. Nu ma refer la un barbat d-ala de toata jena, ci unul care stie intr-adevar ce face. Acest articol este o prostie in toata regula. Exista acel proverb "cu prietenii nu faci nimic in viata". Ei bine, chiar asa este, sa ai amici si sa mai iesi din cand in cand?!.. asta da. Dar daca vrei sa ai o relatie lunga, orice ai face vei renunta la anumiti "prieteni" pentru ca vei constientiza ca nu se mai potrivesc cu ce vrei tu si cu ideile tale. Cum spuneam, acest articol nu face decat sa indeparteze femaia de barbat. In viata mea nu am mai auzit o asemenea prostie. Ce incercati sa faceti pana la urma urmei?! Sa dati putere femeilor si apoi sa calcati barbatii in picioare?! Cum sa ies cu prietena mea in oras si sa ia ea decizii pentru mine?! Daca ar incerca sa spuna "EU" inloc de "NOI"... in secunda urmatoare m-as despartii de ea definitiv. Am vazut ca ati avansat, adica de la cratita si oala ati ajuns sa conduceti masini si sa omorati oameni, am vazut ca incercati sa luati locul barbatilor, sa fiti voi capul familiei. Ei bine daca vreti asta, stati voi noaptea treze cand vine tura de noapte, stati voi nemancate si obosite si continuati sa munciti chair daca aveti dureri de spate ingrozitoare. Incercati sa va duceti la munca bolnave, in ultimul hal. Recunosc sunt si femei care fac acest lucru, DAR ele nu comenteaza la soti/iubiti ci fac ca ei. Ceea ce mi se pare normal, daia a lasat D-zeu BARBATUL si apoi femeia. Ceea ce zic, ca cei care au scris acest articol sunt doar o gasca de pitipoance ce se fardeaza toata ziua, si nu ar putea iesi afara pana la coltz sa ia o paine nefardate. Dupa ce ca stati acasa si nu faceti mai nimic, mai aveti si pretentia sa ne luati locul. Acum stiu ca m-am bagat in "gura leului" pentru ca aici intra doar fete, dar chiar m-a enervat acest articol de-a dreptul STUPID!!!
Cand am citit comentariul tau nu-mi venea sa cred, nu dau atentie la cei ce posteaza comentarii dar uite ca tu ai reusit sa-mi atragi toata atentia. Deci esti dusa cu pluta cu totul draga, chiar imi face o mare placere sa-ti zic aceste cuvinte, sper doar ca vei citi. In ce secol traesti? Dumnezeu nu cred ca este pentru sclavie si pentru umilinta, el este pentru fericire, iubire pentru oamenii care se accepta unul pe altul asa cum sunt, cu negative si pozitive.Atunci canesti impacat de sine, esti si fecit...atunci si dragostea e mai puternica iar relatia cu partenrul tau e mai stabila ca nicioadata.
Adica vrei sa spui ca acele femei despre care vorbesti, care au descoperit independenta acum 100,acum s-au intors la "viata de familie"? Te anunt ca s-a demosntrat ca femeile din occident care au trecut prin aceasta etapa a evolutiei, descoperirea independentei (nu numai financiare), acum au ajuns sa puna pe primul plan familia si ca prioritate a devenit intemeierea unei familii si nu cariera.
gata ca ma doare capu'!!! si plus deviati de la subiect!!! ce sa zic de abia acum ne-am trezit si noi ca de fapt femeile ar trebuii sa fie mai independente... pe cand la altii istoria a inceput de peste 100 ani si femeile se bucura de libertate si independenta
Draga Tatiana, crede-ma ca ghicesc si-ti inteleg durerile. As vrea insa sa nu vorbim de copiii, caci pe ei nu ti-i alegi asa cum faci cu un sot si a avea/creste copii nu-i un legamant. Doar casatoria este legamant, facut voluntar si prin alegere. Remarc ca tu nu-i vezi rostul prin prisma vietii actuale, dar utilitatea, scopul legamantului incepe cu faptul ca Dumnezeu Insusi l-a instituit. De ce vrea Dumnezeu asta? Ca sa invatam sa ramanem intr-o relatie, fiindca 1. nu suntem in stare (din nastere, datorita firii pacatoase) si 2. e musai sa invatam, ca cica vrem in Rai, iar acolo va fi o relatie vesnica cu Autorul nostru (si unii cu altii). Ce vom face daca nu vom invata? Ne vom supara pe Creator ca ne spune nu e bine sa faci cutare? Si vom divorta de El? Asta inseamna moarte (sa divortezi de Cel ce-ti da si intretine viata). Daca ai inteles acest lucru ai inteles ca noi toti ne nastem calificati pentru moarte si incompatibili cu viata vesnica. Cine poate tagadui, uitandu-se la aceasta lume plina de razboaie, rautati si divorturi, ca nu e adevarat? Acum insa, deoarece dragostea si credinciosia in legamant par imposibile in lumea in care traim, sa vedem si care sunt "ingredientele" OBLIGATORII care fac aceasta cerinta dumnezeiasca posibila: ambii, nu numai unul din parteneri, trebuie sa-L cunoasca pe Dumnezeu si ce ne spune El si sa se "alinieze" valorilor si invataturilor Lui (asta inseamna Biblie studiata, pocainta autentica, viata de credinta aplicata). In felul acesta este posibila si alegerea corecta a partenerului (nu dupa cati bani are, cat de sexy e, sau dupa cum straluceste in societate...). Cred ca trebuie sa recunoastem cu totii ca astfel de persoane si cupluri sunt foarte rare. Dar tot asa de rare sunt si adevaratele casatorii de pe pamant. Iar exceptiile sunt si mai rare. Si pentru ca am vorbit de RELATIE, sa nu uit sa spun ca omul a fost creat pentru relatie, nu poate fi fericit in afara relatiei, orice ar avea. De aceea calificandu-ne pentru relatii vesnice ne calificam pentru propria fericire completa si adevarata. ("Nu este bine ca omul sa fie singur", rings a bell?)
Si crezi ca sacrificiile aduse de o femeie-sotie prin legamant pentru un barbat care nu merita/nu apreciaza sau nu este capabil de a vedea/aprecia anumite lucruri sunt mai presus decat alte sacrificii facute de fsotie? Daca tot trebuie sa intram "... pe poarta cea stramta..." s-o facem atunci pentru lucruri de o mai mare valoare si nu pentru un barbat/sot de legamant , care cu siguranta nu merita. Singurii care merita sacrificii sunt copii care sunt si darul dat de Dumnezeu. Nasterea copilului este cel mai puternic legamant care nu te poate desparti vre-odata/ pe cand casatoria....sunt doar niste promisiuni desarte-"...pana moartea ne va desparti...", dar totus se despart si de vina este firea omului- se satura, se plictiseste, se indragosteste de alta/altu, nu te mai suporta, nu te mai tine sexul, etc...
Multumesc foarte mult, Gloria; multumesc foarte mult Tatiana. Gloria, ai completat extraordinar subliniind ceea ce eu am renuntat pentru a nu lungi mesajul excesiv, si anume ca daca cei doi parteneri dintr-un cuplu au motivatia, determinarea si atitudinea corecte (care, evident, sunt acelea pe care le spune Dumnezeu, nu strada si televizorul), atunci, parca miraculos, totul merge ca de la sine. Explicatia mea e urmatoarea: cand unul din parteneri isi implineste rolul pe care i l-a trasat Creatorul, implicit ii ofera celuilalt sot intreaga implinire si motivatie de care are nevoie pentru a-si putea si el implini rolul sau. Care la randu-i devine intreaga implinire si motivatie de care primul sot are nevoie. Sa nu intrebati care din ei ar trebui sa inceapa. E de ajuns acceptarea acestei perspective (dar neaparat de catre amandoi, nu doar de catre unul!) ca incet-incet, sincronizat sau mai putin sincronizat, ambii sa-si ocupe locul in scena, iar actul sa devina un cantec plin de armonie. Dumnezeu stie ce spune! El e "programatorul". E imposibil ca o sotie sa fie dispusa a-si implini misiunea pe care Autorul i-a dat-o, iar sotul sa fie nemultumit (doar daca nu are aceasta perspectiva de care vorbeam mai sus). Si viceversa. Tatiana, ai ilustrat ca o chintesenta atitudinea si gandirea intregii omeniri departate de Dumnezeu, in toata istoria ei. Desi nu ne-ai spus ce anume exact ai inteles, ci doar ce consideri ca trebuie facut, pot avea indrazneala de a expune eu ceea ce tu ai inteles din "toate comentariile": ai inteles ca este greu, ca este o lupta pe viata si pe moarte, ca exista riscul real de a iesi mototolit si inca rau din aceste incercari si nu neaparat daca n-ai facut ce trebuia... ai inteles ca nu exista garantia invulnerabilitatii. Asta a fost corect si bine. Ceea ce consider eu ca nu mai e bine, e hotararea de a merge pe calea "usoara si sigura": iti faci o politica a relatiei anti-suferinta (nu vrei dezamagiri? fara sperante; nu vrei tradare? fara promisiuni; nu vrei pachetul acesta intreg? fara "legaminte/casatorii"). Merge o vreme? ce noroc! Nu mai merge? Avem o solutie imbatabila: despartirea de comun acord si "civilizata". Imi aduc aminte de o vorba: "fara lupta, nu-i cununa!" Care-i diferenta dintre un soldat incercat si unul care plange dupa mama-sa? Ca de la cer la pamant. Care-i diferenta dintre un sot care prefera sa indure multe doar sa nu divorteze pentru ca o vede ca pe propria lui dezertare, nu ca pe o "scapare", si cazul invers? La fel, ca de la cer la pamant. TREBUIE sa citez cuvintele Domnului Isus: "Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla." (Matei 7: 13-14)
Din toate comentariile am inteles ca este cel mai bine fara legaminte/casatorii, fara promisiuni, sperante si dezamagiri. Cat tine tine, dispare dragostea te desparti pur si simplu, de comun acord, fara minciuni si alte abureli. Se poate oare, cred ca da...
ce este atat de rusinos sa recunosti sa fericirea ta este conditionata de cel de langa tine? nu de-aia l-ai luat? nu ai jurat ca vei face totul pentru voi? zicea un scriitor ca-ntr-o casnicie sunt 3 entitati: el, ea, si entitatea formata prin alipirea primior doi. iar greseala pe are o fac cei doi e sa incerce sa ucida in mod inconstient cea de-a3a entitate pentru afirmarea propriei persoane. pai si nu e asta fix incalcarea legamantului facut in fata lui Dumnezeu? ce nu intelege lumea este ca poti fi un om integru, complet si daca esti devotat 100% casniciei. doar ca mergi in aceeasi directie cu cineva pe care TU ai ales, nu ti l-a bagat nimeni pe gat..de-aia tre sa fii al naibii de sigur cand te casatoresti ca o faci for ever si ca o faci cu cine trebuie... iar chestii de genu: ce e mai important pt femeie, sau chiar si barbat, jobul sau copiii? pai tre sa ai probleme mari sa nu stii raspunsul la intrebarea asta inainte sa ti-o pui.. femeia si barbatul sunt egali dar nu-s facuti din acelasi material..nu e nimic injositor in a face de mancare (pt femeie) cum nu e nimic injositor in a schimba bujiile (pt barbat)..nu e nimic rau nici in a schimba rolurile la nevoie dar e absurd sa faci ce face barbatul numai pt a demonstra ca poti.. iar in cazul divortului...Dumnezeu ne iarta ca stie ca suntem mici si prosti! si inca ceva: nu zice nimeni ca "abandonul" trebuie sa fie numai pt femeie, cei doi trebuie sa aiba acelasi ideal...intradevar cica femeia trebuie sa isi urmeze barbatul, dar asta nu e nimic rau daca ea l-a ALES bine! iar daca l-a ales bine, el sigur nu se va da in stamba sa faca pe stapanul cu ea ci va aprecia si ii va pretui si devotamentul si intelepciunea, si ideile, si initiativa, si etc....
Imi pare la fel de rau sa aud despre falimentul sotului dvs. de a fi credincios propriilor principii sonor fluturate cum imi pare sa citesc articolul pe marginea caruia comentam. "Sfanta umilinta, supunerea", sunt prost intelese in aceste timpuri si nu intamplator, caci satana pana nu promoveaza o imagine gresita despre ceea ce e bun, n-are nici o sansa sa te atraga catre ceea ce e rau (in general, minciuna, daca nu se combina cu o cat mai mare cantitate de adevar, nu are nici o sansa de a convinge). Cineva (Cam) a bine sesizat o nota de frustrare la mine, mai mult ca sigur datorita vehementei mele. Vreau sa o recunosc deschis: impartasesc aceeasi tradare din partea proaspat fostei mele sotii. Povestea e alta (nu o infidelitate conjugala), dar ceea ce e comun cu orice alt caz dureros, ca si cel al lui Shena si al altora, este LIPSA DE ANGAJARE IN LEGAMANTUL CASATORIEI. Acesta nu este un motiv sa infieram vreunul din sexe (sau pe amblele) la modul general. De ce? Pentru ca pur si simplu este un faliment PERSONAL. Unii oameni cad, iar altii nu; si acest lucru nu are a face cu sexul, varsta, profesia, rasa sau nationalitatea. Deci departe de mine de a fi un misogin. Insa cred ca are a face cu conceptia despre lume si viata. De aceea consider ca mentalitatile "moderne", cumplit de urate si pacatoase, ascunse sub cele mai atragatoare masti trebuiesc infierate deschis, deoarece lumea intreaga cade in mod vadit sub puterea lor destructiva. Este nespus de gresit sa hotaram sa ne aliniem si noi acestor mentalitati pentru ca am experimentat durere (cumplita, la marginea insuportabilitatii), tradare, dezamagire profunda. Mai degraba sa deschidem ochii si sa invatam sa recunoastem atunci cand cineva nu ne apartine din capul locului... Ca barbati sa renuntam a vana femeia tip pornostar care ne hipnotizeaza atat, dar ne ofera numai moarte pe dinauntru. Ca femei sa invatam sa nu ne mai autoimbatam telenovelistic cu emotii lipsite de fundament si sa nu mai "aruncam margaritare la porci", daca asta este cazul. Iar la final, si unii si altii sa intelegem cu simplitate ce este casatoria: exercitiul exclusiv prin care invatam sa pastram o relatie (legamant) in ciuda tuturor imperfectiunilor si pacatelor de care sunt plini toti fii oamenilor, deci si perechea noastra! Vrea cineva in Rai? Pe vesnicie? Acolo nu vor intra persoanele compatibile cu divortul, va asigur. Sta scris!
si mie mi-a dat de gandit articolul
Este foarte importanta.Si ,cel mai grav este faptul ca el are dreptul sa-si vada de cariera,de familie,iar pe tine de vrea incuiata in casa.Nu e drept.Tu nu ai dreptul sa ai prietenele tale,preocuparile tale ,nimic.Asa ceva nu se poate.
Buna seara Disapproving Truth, Alina, Shena, Ma gandeam mai devreme, dupa ce am citit primul comentariu, ce putere "de seductie" poate avea o prima impresie impartasita. Cata dezamagire am sesizat dincolo de cuvintele bine alese! Si poate fi parerea sincera sau frustrata, numai dumneavoastra stiti. Eu stiu ca independenta e o alegere, aleg sa fiu liber, aleg sa fug, aleg sa-mi dau o alta sansa sau sa dau sanse celor din jurul meu. Idea este ca eu am ales sa nu judec ci sa merg mai departe. EU aleg, cum eu simt, gandesc, iubesc. Iar ceilalti, fie ei barbati, au incontestabilul drept sa ne paraseasca. E alegerea lor.
Si sotul meu promova idei privind abandonul total al femeii, sfanta umilinta, supunerea. M-am conformat oarecum, pastrand in sinea mea o amuzanta detasare, caci il iubeam. Dupa ce m-a invatat dependenta de el(afectiva in primul rand, dar si fizica, fiindca nu ma slabea din ochi), a solicitat libertate, inclusiv sa reia o relatie cu care s-a si afisat, cica tot in spiritul libertatii. A fost o lovitura sub centura. Nu stiu daca voi uita/ierta vreodata. Intamplarea asta m-a readus la mine insami, dar pretul a fost, este cumplit. Asa ca, d-le Disapproving Truth, as sustine devotiunea despre care vorbiti, daca n-ar fi cinismul, cruzimea, sordidul, de care sunt capabili unii masculi adepti ai acestor idei. Semn al unei mari slabiciuni, se pare...
foarte bun articolul!va multumesc!m-a facut sa reflectez mai mult la ceea ce sunt si ce ar trebui sa incerc sa fiu!
Satana, conducatorul nevazut al acestei epoci "iluminate" in care traim, incearca sa distruga orice a instituit Dumnezeu. "Exclusivitate" trebuie sa aiba casatoria, nu mizerele planuri egoiste ale ultramaterialistelor fiinte umane din aceasta generatie! Desigur ca "cei ce au ochi, dar nu vad" nu pot intelege ca intr-o casatorie, intr-un Legamant, ori dai tot ori n-ai dat de fapt nimic. Si "fericirea" unui astfel de mariaj este si va ramane "planurile independente", care n-au nici o legatura cu celalalt. Adica noul tip de casatorie: cardasia pe interese: ce dai ca sa-ti dau! Fericirea mea e importanta, independenta mea, "planurile mele pe termen lung", eu, eu, eu... Si in curand pe ecrane, "Barbatul contraataca". Eroul principal descopera cum eroina e mai smechera, mai abila, mai prefacuta, si sub dictonul "menirea femeii nu mai este sa stea la cratita" se catara direct pe scenele ProTV-ului cu o fusta de prost gust de scurta si un aer "genial" de talentat. Si plin de invidie isi fabrica si el un "menirea barbatului nu mai este sa secondeze cu o tava plina de atentii pe femela", completandu-si metamorfoza cu o fusta si mai scurta, din piele neagra, epilari, parfumuri si machiaje, doar-doar o reusi sa depaseasca "zgarda de fier a sex-appeal-ului" care l-a robit si la facut un biet catelus manipulabil. Victorie totala!! Satana puncteaza! Femeia si barbatul, iata-i departati si unul si altul de orice demnitate si valoare umana. Rezultat al gandirii materialiste "vreau tot mai mult, cu orice pret"! Pentru ca "merit"!
Posteaza comentariu