Cum recunosti cazurile in care poate aparea infidelitatea si cum le poti evita sau depasi? Psihologul Smaranda Grosu te sfatuieste in astfel de situatii.
Cazuri in care apare infidelitatea
1. Proaspat casatoritiCrezi ca in acesta perioada a cuplului risul infidelitatii este cel mai scazut? Nu este tocmai asa. O aventura este un risc real in multe casatorii care se afla la inceput. Si asta mai ales atunci cand cuplul a locuit impreuna inainte de casatorie.
Multi realizeaza abia dupa consumarea marelui eveniment ce implica acea foaie de hartie. Nu conteaza de cat timp sunteti impreuna, dar promisiunea facuta in fata atator oameni si semnarea unei hartii oficiale poate avea un efect profund asupra unora si asa intervine intrebarea: oare vreau acest statut pentru toata viata?
Cum eviti situatia?
- Adu-ti aminte de ce v-ati casatorit; daca nu este un motiv serios, atunci veti avea de rezolvat o problema cu siguranta;
- Dupa ce luna de miere s-a sfarist discutati serios despre ceea ce va doriti pe viitor. Unul dintre voi, de exemplu, poate isi doreste imediat un copil in timp ce celalalt nu este inca pregatit. Dorintele diferite cu privire la viitor pot duce la nefericire si posibilitatea unei aventuri.
2. Aparitia unei vechi iubiri
Multe cupluri se despart fara a fi constiente ca se intampla acest lucru. Dar unii se arunca in bratele unei foste iubiri daca ceva a ramas nerezolvat intre ei.
Cum eviti situatia?
- Daca v-ati despartit, lasa ceva timp sa treca pana la o viitoare revedere.
- Fii sincera cu noul partener. Ii poti vorbi deschis despre fosta ta pasiune si nu este necesar sa-l tii la curent cu intalnirile tale cu acesta. Din moment ce ti-ai clarificat sentimentele, nu este un pericol pentru relatia ta.
- Treci de testul platonic? Intreaba-te: ma simt bine cu fostul doar ca amici? Daca raspunsul este un "da" hotarat, atunci probabil ca nu a existat o mare dragoste intre voi. Este timpul sa accepti asta si sa mergi mai departe.
- Daca nu poti avea incredere in tine cand esti in preajma fostului, atunci poate fi un semn ca sentimentele tale pentru el inca mai exista. Vorbeste cu noul tau partener despre asta si incearca inca o data o relatie cu fostul.
3. Obisnuinta
Multi isi justifica astfel infidelitatile: "obisnuinta e de vina". Cei ce se scuza asa sunt si cei care dupa divort se intorc si fac sex cu fostul partener! De obicei plictiseala in pat este pusa pe primul plan. Dar aceasta poate ascunde probleme mult mai grave cum ar fi rusinea fata de partener.
Cum eviti situatia?
- Vorbeste cu partenerul tau despre ceea ce simti. Daca vei cauta ceva nou in bratele altcuiva, nu-ti vei rezolva in nici un fel problema.
- Fii sincera in primul rand cu tine. Ce te plictiseste de fapt? Ce ai dori sa se schimbe in relatia ta? Ce poti face tu ca schimbarea sa aiba loc?
4. Dupa o criza
Pierderea locului de munca, un nou loc de munca, nasterea unui copil... orice schimbare majora care are loc in viata ta te poate conduce spre infidelitate. Probabil te gandesti ca in astfel de situatii nu ai nevoie decat de sprijinul partenerului si nici prin gand nu-ti trece sa ai vreo aventura.
Unii insa vor cu disperare sa se indeparteze de orice le aduce aminte de criza respectiva. Se arunca in bratele primei persoane care nu este implicata in problema lor. Asa isi imagineaza ca vor scapa de toate problemele. Asta pana cand "aventura" ta vrea mai mult decat tu poti oferi. Atunci iti dai seama de ceea ce ai facut, te intorci la lumea reala.
Cum eviti situatia?
- Sa iti amintesti mereu ca daca nu vei discuta cu partenerul despre problemele ivite acestea nu se vor rezolva de la sine si probabil vei cauta pe altcineva.
- Spune-i partenrului cat de mult suferi din pricina problemei respective si ca ai nevoie de sprijinul si ajutorul lui.
5. Lipsa de incredere in sine
Lipsa increderii in sine te poate indruma spre infidelitate. Poate ca vei cauta pe cineva care s-a purtat frumos cu tine in trecut. Daca nu ai incredere in tine, poti simti nevoia sa cauti pe cineva care sa-ti ofere aceasta incredere.
Daca nu ai incredere in tine pentru ca partenrul tau ti-a fost infidel, atunci poti merge atat de departe incat sa ai o aventura doar pentru a te razbuna pe el.
Cum eviti situatia?
- Gaseste ceva care sa-ti dea increderea in tine. Urmeaza cursurile ce te pasioneaza sau fa ceva creativ.
- Consulta un specialist daca nu crezi ca te poti descurca singura.
6. Lipsa de valorizare reciproca
Simti ca partenerul nu te pune suficient in valoare, nu-ti acorda atentia, interesul si consideratia de care ai nevoie in mod firesc. Daca intalnesti pe cineva care iti ofera aceste lucruri si simti ca iti imbogateste viata, se profileaza o aventura.
Cum eviti situatia?
- Trebuie sa-ti raspunzi sincer la intrebarile care vor aparea. "Vreau sa dau curs aventurii? Cum va fi afectata relatia mea? Merita sa risc? Pot face ceva ca sa-mi improspatez relatia initiala? E momentul sa ma despart de partenerul meu si sa ma dedic unei noi relatii?" Raspunsul il vei gasi dupa o clarificare interioara prin care simti exact ceea ce-ti doresti.
- Partenerul tau trebuie sa stie de nemultumirile tale si trebuie tratat asa cum ti-ai dori sa te trateze si el la randul lui.
- Comunicarea se face intr-un mod in care partenerul sa nu fie lezat. Trebuie sa ii arati ce apreciezi la el si ce te bucura in relatia voastra, dar si ce ai dori sa se schimbe.
7. Tentatia materiala
O alta persoana iti ofera un standard de viata mai ridicat si iti poate indeplini visuri pana atunci irealizabile. Daca mai este vorba si de un anumit farmec personal, poti fi tenatat de o aventura.
Cum eviti situatia?
Este o situatie importanta care necesita prin urmare un timp de reflectare asupra ei si sa iei in considerare pe ce se bazeaza in principal actuala ta relatie, daca raspunde unor idealuri ale tale. - Inainte de a lua o decizie, discuta cu partenerul despre ceea ce iti doresti de la viata si asigura-te ca nu esti o aventura trecatoare pentru noua persoana aparuta in viata ta. Sufletul tau stie cel mai bine.
8. Trecerea la o alta etapa a vietii
Te-ai maturizat, ai o anume perspectiva asupra vietii, iar partenerul tau nu tine pasul cu tine. Simti nevoia unei persoane cu care sa discuti de la egal la egal. Desigur in relatie comunicam cu el pe mai multe planuri si este minunat atunci cand majoritatea (planul afectiv, mental, social, sexual, familial)
din ele sunt compatibile. Daca planul mental si social nu mai concorda suficient, daca in timp devine frustrant pentru tine si in urma unor eforturi de a-i comnunica aceasta, de a-l ajuta, el nu face nimic sau nu este interesat sa se transforme, situatia poate deveni o piedica in dezvoltarea ta ca persoana.
Cum eviti situatia?
- Maturiatea este importanta pentu tine si vrei sa remediezi problema din cuplu, ai si cum (ai gasit pe altcineva), deci esti in fata unei decizii. Tu esti cea care alege pentu viitor. Si nu uita, este important... Daca mergi inainte, atunci mergi; daca ai decis sa stai, stai, dar nu ezita: dupa ce ai reflectat si te-ai hotarat, decizia trebuie asumata.
- Trebuie sa discuti si cu partenerul inainte de a lua o decizie. Daca simti ca nimic nu poate fi schimbat incat tu sa te simti fericita, atunci schimba foaia, incearca o noua relatie.
Psihologul Samaranda Grosu concluzioneaza:
"Principala cauza a infidelitatii este nemultumirea pe care o simti in relatia ta sau inexistenta unei afinitati suficiente. Tu esti singura care stie ce vrea si care isi stabileste prioritatile privind relatia pe care vrei sa o ai. De tine depinde schimbarea si ai dreptul sa traiesti asa cum iti doresti, cum simti. Tu decizi daca merita efortul pentru a transforma relatia actuala sau simti ca e momentul unei noi relatii".
Comentarii (36)
Frumos articolul! Am citit comentariile, povesti de viata impresionante, crampeie din sufletul incercat al unor femei , as spune eu puternice! Cred ca sunteti minunate! La muliti ani!
La multi ani Briana! La multi ani tuturor! Eu am ales ceva asemanator cu tine! Nu a fost simplu si nu este, dar am invatat sa lupt, sa spun lucrurilor pe nume, sa merg mai departe, sa zambesc, cu alte cuvinte am luat atitudine si nu imi pare rau! Anul nou sa va aduca liniste, bucurii, fericire si puterea de a merge mai departe cu fruntea sus!
A mai trecut un an , cu bune si cu rele, cu realizari si esecuri , cu mici multumiri si dureri in suflet . Eu am ramas intr-o casnicie salvata doar de dragul copilului si de imposibilitatea mea ... pana acum de a gasi o cale de plecare si totusi ... pur si simplu am ales... să îmi înlocuiesc expresia ponosită - cu un zâmbet frumos, tristețea - cu fericire ,gândurile negative și grijile - cu vise frumoase și planuri de viitor, nervozitatea - cu pace sufletească, replicile răutăcioase - cu cuvinte calde, tonul ridicat - cu o voce blândă, răceala față de cei din jur - cu o atitudine prietenească, indiferența față de ceea ce mă înconjoară - cu iubire! LA MULTI ANI 2013! In anul care vine va doresc multa dragoste,sanatate,fericire,in suflete pace si lumina.
nu stiu cum sa incep pt ca serios as avea de scris romane!sunt casatorita de 9 ani si suntem inpreuna de 15.am fost inselata de f multe ori dar am trecut peste pe ca e un baietel la mijloc ,dar acum simnt ca nu mai pot serios o iau razna .ma inseala cu 2 eu as fi a 3!nu stiu cat am sa mai suport situatia asta,imi si povesteste totul crezand ca mie imi este indiferen daca vreau sa vb cu el imi zice ca ma iubeste ca nu vrea sa ne despartim dar serios eu nu stiu daca il mai iubesc !nu stiu ce sa fac si incotro sa o apuc !
Anul care tocmai a sosit sa va aduca bucurie, sa fiti puternice, respectate, iar iubirea sa va bucure sufletul, necazurile si dezamagirile sa va ocoleasca! Briana m-ia placut foarte mult link-ul tau.
La muti ani ! , doamnele mele , un an nou cu multe bucurii, sanatate, cu liniste sufleteasca. Cat mai putine si chiar deloc deziluzii si Dumnezeu sa va dea putere sa treceti peste durere si sa nu mai aveti parte in veci de " mizerii umane". Intrati pe acest site , e pentru voi . http://www.youtube.com/watch?v=x7KTdrsKBWI
eu as numi-o "singuratate in doi", eu asa simt, poate la tine e altfel, nu stiu care e situatia la voi.... nu stiu cum poti sa stai si sa ti in tine tot ce sti? eu cand am aflat si am avut dovezi i-am spus, a incercat sa nege dar, vazand ca nu are incotro, a recunoscut. sunt multe de spus, eu am inghitit mult, acum sau adunat toate si nu mai suport, in fiecare zi ma gandesc ca mi-ar fi mai bine sa ne despartim, i-mi aduc aminte de toate cate mi-a facut, de cat de mult am suferit, nu pot uita si nici ierta. El nu merita nici macar sa-mi para rau, stiu ca gresesc, dar inca tin la el, dar nu pot sa-l iert, au fost prea multe... Nu mai tine in tine, parerea mea, discuta cu el si vedeti care e solutia. Te distrugi singura, eu stiu cat e de greu....
Crede-ma Amalia numai viata in doi nu este ! Dupa cum spunea si Ele nici-un barbat nu merita o a doua sansa. Dar noi (de fapt unele dintre noi) suferim si acceptam situatia pentru copii.Tu ai trei , Ele doi , eu unul si cred ca atunci cand vor fi mari si poate le vom povesti prin ce-am trecut nu vor zice: "dar bine mama de ce ai acceptat?" Aici este vorba de o aventura de lunga durata care presupune si infidelitate emotionala , nu numai sex.Ei au fluturi in stomac, placerea fructului interzis, priviri si imbratisari pe ascuns, e ametitor de placut.....iar noi traim cu sufletul UCIS, rupt , nu putem respira de durere si cu DEZAMAGIREA insotita de o intrebare obsedanta: de ce? Nu pot sa-ti dau sfaturi mai ales ca ai mai trecut prin asa ceva (si ai stat 8 luni pana sa ii spui ) dar eu nu am stat si dupa ce am avut toate dovezile nu numai ca i le-am pus pe masa ci am pus mana pe telefon si am sunat-o. Am stat de vorba cu ea ca sa vad cum arata , cum gandeste si mi-am dat seama (asa cum se intampla de fiecare data) ca nu-i cu nimic mai buna decat mine(tine) ,dimpotriva e sub dar e alta , e noutatea. Chiar am plusat si i-am spus ca-i fac bagajul si sa stea amandoi la ea acasa. In locul tau as merge la ea m-as prezenta frumos cine sunt , ii arat toate dovezile (sa nu nege) si cu un cinism debordant i-as spune "draga mea , vin sarbatorile daca tot iti trebuie sotul meu , poftim , stati impreuna cu copii tai , cu sotul tau , faceti bors". De ce sa stai tu cu inima fripta , sa nu dormi noptile cand poate ea sa aibe o grija in plus. Se spune ca nici-o fapta buna nu ramane nepedepsita , daca el nu si-a invatat lectia nu realizeaza ce om are langa el tu de ce sa taci? Important este sa ai copii alaturi de tine , sa te stii in siguranta financiara .Infidelitatea e o boala iremediabila a sufletului impotriva caruia nu exista leac, nu exista medic, nu exista ameliorare, nici macar acalmii datorate istovirii.In concluzie ai doua variante , dupa cum spune titlul articolului- cand infidelitatea bate la usa" ori nu-i deschizi si taci din gura , ori ii deschizi si dai de pamant cu ea.Mult noroc si putere
Ma regasesc atat de mult in ceea ce povestiti voi. Si eu sunt casatoarita de 13 ani, avem 3 copiii, dar aceeasi poveste si sotul meu umbla cu alta, eu inca nu o cunosc personal, el neaga tot, acasa incearca sa se comporte asa cum trebuie, vorbeste in fiecare zi cu ea la telefon foarte mult, mesaje ii trimite cu nemiluita, are mare grija sa nu descopar nimic, dar din pacate tot am aflat. Am mai trecut in urma cu 5 ani prin asa ceva, atunci am depasit momentul, dar eu mi-am pierdut increderea in el. Am suferit enorm, mergeam pe strada si imi curgeau lacrimile pe fata, aveam senzatia ca ii vad impreuna, ma durea sufletul, atunci, dupa vre-o 8 luni de zile am gasit puterea sa vorbesc cu el si sa-i spun tot ce stiam, in lunile acelea am suferit in tacere pentru ca nu imi venea sa cred ce se intampla. La inceput a fost socat, dupa aceea a incercat sa nege , iar in cele din urma am reusit sa discutam, a regretat enorm ce a facut, l-am iertat, dar nu am uitat. Ea era colega cu mine, in ziua de azi eu sunt sefa ei. Mi-a fost enorm de greu la inceput sa trec peste tot si sa pot lucra cu ea. La servici ma comportam ca si cum nu ar fi nimic, doar D-zeu stia ce este in sufletul meu, existau momente in care credeam ca durerea o sa ma sfasie, atunci imi aduceam aminte de copiii si pe deasupra nu am incetat sa-l iubesc. Iar acum totul se repeta, dar cu altcineva, stiu cine este persoana respectiva, nu o cunosc personal, dar i-am aflat numele si unde sta, e casatorita, are copii pur si simplu nu inteleg ce e in capul lui, ea lucreaza intr-un bar, nu este o persoana educata, nu este nici macar frumoasa, cei care o cunosc spun ca are un limbaj foarte colorat. am incercat sa-i dau de inteles ca stiu ca umbla cu cineva, dar neaga din nou tot. Acasa este foarte atent cu mine si totul ar fi perfect daca si-ar vedea de treaba, nu stiu ce sa fac, oscilez intre a-i spune tot ce am aflat si a nu-i spune nimic....
abia azi am vazut msj tau, nu am mai intrat de mult aici. Nu am mai scris pentru ca nu s-a schimbat nimic in viata mea. Sunt la fel de trista, am facut si eu ceea ce incerci sa faci tu acum... crede-ma, nu functioneaza. Si eu am incercat sa fiu altfel, primesc complimente de la colegi, chiar mult mai tineri decat mine, dar pentru el sunt aceeasi. E un lucru bun si in asta, mi-a dat mai multa incredere in mine, am vazut ca pot si eu ridica ochii din pamant si sa vad persoane dragute in jurul meu, sa vad ca inca mai starnesc intres, nu asta e scopul meu, niciodata nu m-a interesat aventurile, dar simt ca sunt persoane care ma apreciaza. Am avut si o tentativa de divort, am depus actele dar nu ne-am prezentat la termen, a reusit sa ma convinga sa nu facem pasul asta. Acum pot spune ca e putin schimbat, e alaturi de noi, dar simt ca inca mai exista acea persoana in viata lui. Am incercat sa o fac pe ea sa inteleaga ca e o femeie folosita, ca toata lumea o vede ca pe o parasta, dar nu-i pasa, e o femeie fara scrupule, fara caracter, disperata ca a ajuns la 33 de ani si e singura, crede ca a gasit fraierul. Probabil profita si material, eu nu am contabilizat niciodata veniturile lui, sunt sigura ca il foloseste. Sunt nefericita, am avut si eu o periada cand nu-mi pasa de el, am incercat sa fiu indiferenta, dar a fost pentru scurt timp. Nu ma pot preface ca nu-mi pasa, ma doare f tare ca din fam fericita care am avut-o, am ajuns ca doi straini. Nefericirea mea dureaza de 3 ani, nu stiu cat o mai pot duce, mai plang cand sunt singura, nu pot dormi noaptea, am ajuns la concluzia ca asta nu e viata. Nu stiu cum o sa reusesc sa pun capat acestei situatii, ma tot bate gandul sa-i spun sa plece, dar iar revin si ma gandesc la copii. Cea mica e foarte fericita, el ii da f multa atentie, se poarta frumos cu copiii, ei nu stiu care e situatia inte noi. Un lucru e clar, niciodata nu o sa pot uita ce mi-a facut,nu pot uita cat am suferit, nu o sa-l pot ierta, iar viata noastra nu va mai fi niciodata la fel. Ma bucur ca tu ti-ai gasit echilibrul si poti sa fi puternica. Sper sa reuseti sa depasesti momentul si poate o sa fiti din nou fericiti sau cel putin sa ramaneti o familie. Mi-e teama ca eu nu o sa reusesc sa-mi cresc copiii asa cum mi-am dorit. Eu am avut o copilarie nefericita si voiam ca eu sa le pot oferi copiilor mei ceea ce eu nu am avut. Din pacate nu tine numai de mine asta, m-am sacrificat eu pentru fericirea lor, dar simt ca ma lasa puterile. Ma bucur ca mai sunt persoane deschise, care au curajul sa-si posteze povestea lor de viata, din experienta lor avem toate de invatat. M-as bucura sa vorbim in privat, poate pe mail... Curaj, putere si intelepciune sa-ti dea Dumnezeu. O sa mai scriu...
Buna, am asteptat sa mai scrii dar nu am gasit nimic.Sper din suflet ca in viata ta sa se fi intamplat si lucruri bune , dupa cum spune englezul "no news , is good news". M-ai sfatuit sa nu sufar si sa rup relatia ,sa plec .Da in fiecare zi am acest gand dar... am doua motive puternice sa stau si sa-mi vad de viata mai departe , copilul care are nevoie de liniste in casa si la invatat si ....dorinta de razbunare.Acum intre noi totul e ca in "paradis" de zici ca de abea ne-am luat dar numai eu stiu ce este in sufletul meu. Am reusit sa ma smulg din starea de bulversare si sa am mult mai multa grija de mine.Mi-am schimbat look-ul , tinuta imi este mult mai sexi si primesc cu multa placere orice compliment care mi se face. Nu fac cheltuieli inutile ci doar pentru a ma simti bine si fara sa-mi fac reprosuri ca vai saracul munceste si eu cheltuiesc. Se spune ca ierti dar nu uiti niciodata , credema nu am sa-l iert niciodata , chiar stau si il privesc cu o desconsiderare totala si nu mai pun la inima absolut nimic din problemele LUI mai mari sau mai mici de zi cu zi. Mi-a placut foarte mult de la inceput cum ai scris si chiar daca nu te cunosc credema ca sunt zile cand ma gandesc la tine. Sper sa-mi raspunzi si hai sa fim puternice si o sa vina clipa cand vor realiza ce am pierdut.
din pacate pentru mine, sunt tot in aceasta relatie care nu-mi aduce decat suferinta. Nu am putut face pasul, nu am putut sa ma despart de el pentru ca copiii au suferit ingrozitor cad au auzit. Cea mica s-a inbolnavit, este si acum foarte stresata, in fiecare zi vrea sa ne apropie, ne vrea pe mandoi langa ea, intr-o zi mi-a spus ca nu-i place viata ei, si are doar 7 ani. Am preferat sa ma sacrific eu, sa sufar eu in continuare, dar sa nu-i vad pe ei ca sufera. El mi-a recunoscut ca a reluat relatia cu ea, adica nu zice ca au o relatie si doar ca stau de vorba, eu stiu ca sunt impreuna, nu i-am prins pentru ca nu mai caut dovezi, nu vreau sa-mi fac singura rau, pentru mine e foarte clar, atitudinea lui si comportamentul lui din ultimele lui spun tot. Stam in aceeasi casa, desi i-am spus de cateva ori sa plece, cred c ar vrea sa o faca dar si el se gandeste la copii, pentru mine nu cred ca mai simte ceva. Din cate vad, nici cu ea nu-i merge prea bine, este tot timpul suparat, cred ca si ea il streseaza sa se decida odata cu cine vrea sa ramana. Eu m-am obisnuit cu ideea ca l-am pierdut, sufar si acum, dar cunt prinsa ca intr-o cusca si nu gasesc iesirea din aceasta situatie. Si noi avem 21 de ani de cand suntem impreuna, toti acesti ani nu mai inseamna nimic pentru el, nu pot sa-mi dau seama ce i-a facut nebuna aia de l-a inebunit asa, era un om foarte calculat, cumpatat, acum parca a innebunit. Chiar i-am spus intr-o zi ca am impresia ca e drogat, nu-l mai recunosc. Asta e, o mama sufera pentru copii, poate cand va creste si cea mica si va intelege, voi scapa si eu din lanturi. Sunt dispusa sa ma sacrific eu, sa fiu nefericita ca sa-i vad pe ei fericiti. Sunt convinsa ca nu pote dura la nesfarsit situatia asta, dar astept sa vad ce-mi rezerva viitorul. El nu merita nimic, nu merita sa sufar, dar pentru copii fac orice. Fi tare si daca poti rupe aceasta relatie si nu suferii, e crunt. O sa va mai scriu
Am citit tot ce ai scris despre tine si necazul tau si m-am regasit in fiecare cuvant. Aseasi poveste este si la mine , numai ca sunt 20 de ani de casnicie. Am crezut ca am cel mai minunat si perfect sot , cu demnitate si constiinta, un tata desavarsit si totusi ........De 8 luni de cand am aflat viata pentru mine s-a oprit.Rana din inima si suflet face ca in fiecare zi sa doara din ce in ce mai tare. Acum suntem in februarie 2011 ,as vrea sa stiu cum este viata ta acum , ce hotatare ai luat.
din cate am citit aici...mai femei barbatii sunt niste javre ordinare si nu spun lucrul asta pt k as trece printro despartire sau k as fi in mom acesta inselata am o rel de 3 ani si e bine pana acum dar odata si odata se va termina k nui sfant...asa sa continui ce rost are sa pui la suflet si sa suferi pt un caine nu are ce au toti o coada intre picioare sau are careva ceva mai special...ganditi-va un pic lasa-ti calmantele merita sa-ti distrugi sanatatea pt cineva care nici macar nu te respecta ia intoarcei si urespectu ...trateazal k pe un caine si cand te plictisesti i zici mars si gata
a trecut mai bine de un an si jumatate de cand nu v-am scris.In acest timp au s-au intamplat si lucruri bune dar raul nu l-am putut uita. Au fost doi ani de chin pentru mine, nu ma puteam linistii deloc, el lucreaza in continuare la birou cu ea, neincrederea si suspiciunea a facut ca relatia noastra sa nu mai fie ce a fost candva. In casa a fost daca nu saptamanal, dar o data la doua saptamani discutii aprinse, pana si cea mica a observat ca ne certam tot timpul. Eu am ajuns la concluzia ca ce este o data rupt nu mai are rost sa-l legi pentru ca va ramane nodul. Ce mi-a pus capac si m-a facut sa iau hotararea divortului? Dupa toate problemele noastre ai neincrederea mea, mi-a dat parola lui de mess si ymail ca sa pot sa verific daca mai se intampla ceva intre ei. Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand ma trezesc ca parola nu mai imi deschidea ymail-ul, o schimbase. Acest lucru m-a facut sa am din nou banuieli si m-au adus intr-o stare jalnica. Am ajuns din nou la calmante, calciu injectabil si toate alea. Dupa ceva timp am obtinut parola si cand am verificat ymail-ul am gasit in contracte adresa ei, care binentele fusese stearsa cu 2 ani in urma. Jura ca nu stie cum a aparut, ca nu a avut nimic de-a face cu ea, dar pentru mine juramintele sunt in zadar. Deci fetelor, nu va lasati pacalite de niste lacrimi false, de promisiuni desarte pentru ca ei nu au nici un regret si o vor face de cate ori au ocazia. Sunt foarte hotarata sa divortez, sufar pentru copiii mei, stiu ca a fost un tata exemplar si nu vor putea intelege de ce s-a ajuns aici. Daca ma vor ierta sau nu va ramane de vazut, de suferit vor suferii sigur dar cu timpul au zic ca ranile se vor vindeca. O sa le dau libertatea sa mearga la el oridecate ori simt nevoia, o sa stam o perioada impreuna ca ei sa se obisnuiasca cu ideea, o sa-l accept sa vina in casa sa-si vada copiii, vreau sa ne purtam ca doi oameni civilizati. Acum pot spune ca nu am nici un regret ca ne despartim, am vazut adevarata lui fata si faptul ca nu a apreciat sacrificiul pe care l-am facut eu incercand sa salvez aceasta casnicie. Am vazut ca este un mincinos si pot spune chiar nesimtit si asta ma face sa nu am regrete. Nu va lasati calcate in picioare asa cum am facut eu, am scris toata povestea mea in speranta ca poate a sa invatati ceva din greseala mea.
In mesajele mele nu am scris ca avem 15 ani de casnicie, tu de unde ai dedus acest lucru? Ne cunoastem cumva?
Nu am vorbit fata in fata cu ea, i-am trimis un mail in care am scris tot ce am avut sa-i spun. Am facut in asa fel incat sa afle si colegele ei ce fel de pers. este, i-am informat si pe parintii ei ca sa stie ce tin la casa (fata este disperata, are 30 de ani si fara sanse de casatorie). Din partea ei nu am primit nici un raspuns, nu ne-am intalnit niciodata de la incident si nici nu vreau sa o vad, pentru mine este un gunoi. Noi suntem impreuna, suntem relativ fericiti, mie mi-e mai greu, nu pot sa uit ce mi-a facut, copiii sunt fericiti ca nu ne-am despartit, eu zic ca el ma iubeste, cel putin sper, asa simt ca regreta ce a facut, timpul vindeca ranile (si medicamentele pe care le iau), sper ca nu am luat o decizie gresita. Din partea ei nu ma astept sa se potoleasca, este o femeie disperata si fara scrupule, sper doar ca pentru el a fost o lectie si nu mai cade in plasa ei. Va mai scriu..
Cel mai nasol e cand partenerul cu care traiesti de 2 - 3 ani te inseala nu cu o femeie ci cu un tip ,care pana atunci credeai ca e prietenul lui cel mai bun.Asta e cea mai traumantizata exparienta a mea.....................................................Am trecut cu bine peste cele intamplate,am divortat de asa zisul meu sot ..................m-am recasatorit cu altcineva ,insa acea rana nu se va inchide niciodata.Nu imi mai iubesc fostul sot,nu simt nici macar ura insa ma intreb de ce a trebuit sa trec prin asta
Cum a reactionat cealalta atunci cand ati discutat? Ai simtit parere de rau in vocea ei, regret, rusine? Sau pur si simplu ironie si agresivitate?
Am citit comentariile de pe forum. Nu pot sa nu ma intreb: barbatii pot sa faca si un experiment? sa vada cum este si cu alta femeie????? Dupa 15 ani impreuna poate dorii acest lucru???? Barbatii pot iubii 2 femei in acelasi timp? cu familie, dragoste, sprijin, afectiune????
avem 5 ani de casatorie si sotul meu e foarte gelos cand ma duc la servici el sta tot timpu suparat dar nu vorbeste ce sa fac nu poti sa discuti ce sa fac astept sfaturi
Imi place cum ai scris, exact asta i-am scris si eu pers. care s-a bagat in fam. mea, " eu sunt tot nevasta lui si tu o femeie folosita". Nu mi-am inchipuit ca va fi chiar asa de greu, am fost tare in primele zile dar acum ma lasa nervii. Am aflat ca pers. respectiva a fost invidioasa pe relatia mea cu sotul meu, ne intelegeam perfect, ne tineam tot timpul de mana, a fost totul super ok, pana si-a bagat ea coada. A vrut si ea sa aibe parte de astfel de fam., nu este de condamnat, dar cladesteti-o singura nu pe ruinele unei alte fericiri. A inceput sa santajeze ca se omoara, sotul meu a fost foarte ingrijorat, i-am spus ca astfel de femei nu merita nici macar sa-ti faci griji pentru ele. Bine ati spus.." o mizerie umana".
nu vom uita niciodata ce am simtit cand am aflat ca noi nu suntem totul pt ei, câta durere, si totusi nu-i parasim pt ca sunt mii de nopti petrecute impreuna, avem atatea amintiri frumoase, atatea realizari, dar ii iertam pt ca numai noi stim sa-i iubim neconditionat si ei stiu asta.Stiu ca vom fi langa ei toata viata, suntem acumulatorul lor,suntem puternice pentru copii nostri, pe cand cealalta este consumabila, vanzatoarea de placeri...o mizerie umana
Suferinta nu s-a sfarsit. Am aflat cine este pers. cu care m-a inselat, colega lui de birou. Am gasit pe mess conversatia lor, a fost cumplit sa citesc cum ii scria ca o iubeste, o doreste, o adora. Nici nu vreau sa ma gandesc ce am simtit in momentele alea. Fiind prins, nu mai putea sa nege si mi-a povestit totul. Am discutat ca doi oameni civilizati ce suntem si pe urma i-am facut bagajul. Binenteles, am fost doar noi doi, fara copii, copiii nu erau acasa. Nu a vrut sa plece si am tot discutat pana cand am ajuns sa rezolvam problema in dormitor. Il doream asa de tare incat nu m-am putut opune. I-am mai dat o sansa casniciei noastre dar este foarte greu pentru mine, zilnic imi inchipui ca este cu ea, acum este plecat in delegatie, va dati seama cum este sufletul meu in momentul asta, iau in continuare antidepresive pentru altfel nu rezist si plang intruna. Este foarte greu dar eu consider ca dragostea va invinge si merita sa ma sacrific pentru fericirea mea si a copiilor mei. Copii sunt cei mai fericiti ca nu ne-am despartit dar si eu, de ce sa nu recunosc. El este total schimbat, sufera alaturi de mine, se simte vinovat de toata durerea pe care ne-a facut-o. Sper sa fie Ok, il iubesc si nu pot sa ma opun dragostei.
Si eu sufar, am fost inselata de curand, rana este inca sangeranda. Am mai trecut prin asta acum 10 ani, atunci l-am iertat. Avem doi copii, copiii au mai cerut o sansa, nu stiu daca pot sa-l iert vreodata. Stam impreuna pentru copii, eu inca il iubesc si nu m apot controla. Este o lupta in mine intre suflet si ratiune, mi-as dorii sa pot sa-l strang in brate, sa adorm si sa ma trezesc ca dintr-un vis urat. El zice ca nu a fost o aventura ci doar un flirt. Oricum nu mai conteaza, tot tradare se numeste. Sufar ingrozitor de doua saptamani, nu pot dormii noaptea, iau antidepresive, simt ca innebunesc. Vreau sa fiu tare pentru copii, nu vreau sa ma imbolnavesc sa-i fac si pe ei sa sufere. Oricum pentru mine persoana cu care m-a inselat este de cea mai joasa speta, stia ca este casatorit si cu copii si tot s-a implicat in relatie. Nu as face asta niciodata, indiferent cat de mare ar fi iubirea. Va mai scriu ce se va intampla cu relatia noastra, eu zic ca nu poate sa dureze o casnicie numai pentru copii, el spune ca ma iubeste si-mi va demonstra asta in timp, daca ii mai dau o sansa.
Am impresia ca prietenul meu ma inseala. Acum cateva zile ,iubitul meu mi-a zis ca ma inselat de la inceputul relatiei,ca asa e el,ca nu vrea sa ma minta si sa-si bata joc de mine,ca au fost mai multe femei.A stat in genunchi in fata mea,in timp ce eu plangeam,Se vedea ca ii pare rau .In aceeas zi,seara ma suna si imi spune Ca nu stie ce a fost in mintea lui ca totul a fost o minciuna.Acelasi lucru mi-a spus si fratele lui si mama lui.Eu nu stiu daca sa-l cred sau nu.Ajutati-ma
am gasit o converstie pe mess destul de intima ceva de genul merg si eu la dus cu tine/ma incita mesajele tale etc.Nu stiu ce za cred.El spuna ca e o gluma care s o permit si ca nu tre sa fac o tragedie din asta.Ce crede ti:ma inseala?
sunt foarte geloasa pe prietenul meu...daca lipseste o ora de acasa incep sa am crize de gelozie...cum sa ma vindec de boala asta?????sunt constienta ca pe parcurs imi va afecta relatia dar nu ma pot controla si imi pare rau....va rog datimi un sfat nu vreau sa il pierd din cauza prostiilor mele....nu imi da motive sa fiu geloasa si pur si simplu mi le imaginez eu...ma afecteaza psihic aceste ganduri....incep sa ma enervez si sa plang....AJUTOR
sunt casatorita de un an de zile,iar sotul meu cred ca imi este infidel pentru ca vine de la munca dar nu vine direct acasa mie imi spune ca merge la o bere iar cand il sun nu-mi raspunde,sau dak raspunde vb pe un ton ciudat.Vine uneori la 2-3 dimineata si beat pe deasupra, iar daca il intrebam unde a fost devenea violent si imi zicea ca sunt nebuna.Este mai rece cu mine,nu mai este tandru,parca simt ca se indeparteaza tot mai mult.Acum nu stiu ce sa mai cred ori este doar o schimbare ori imi este infidel.Va rog ajutatima nu stiu ce sa mai fac vrea sa stiu daca imi este infidel sau nu.
sunt implicat intr-o relatie destul de serioasa zic eu de 2 ani. satm impreuna cheltuielile la suportam impreuna si toate probleme le rezolvam impreuna ne iubim mult, dar... el este primul barbat din viata mea si porblema mea este ca n-am avut niciodat un orgasm pana acum. si vreau sa aflu dac sunt eu sau el de vina gand care ma impinge sa fiu infidela. credeti ca ar exista o alta solutie?
eu cred ca sotul ma nsala ,l-am prins cu multe lucruri urate care m-au facut sa gandesc negativ ex: cand deschi d subiectul despre una persoana se infurie si zice numai lucruri urate despre ea si multe altele. cum sami dau seama daca e ceva adevarat din tot ce gandesc eu va multumesc si astept un sfat
am trait si eu aceasta durere, de fapt o mai si traiesc si nici nu cred ca voi putea iuta vreodata acest cosmar!suntem casatoriti de 7 ani,nu formam cuplul cel mai perfect (care nici nu exista-zic eu),dar eram o familie fericita,in care EL ma facea sa ma simt iubita cu adevarat....pana am inceput sa banuiesc c are pe cineva-am fost cu ochii pe EL ana am deascoperit adevarul-banuielile s-au confirmat!!am cunoscut-o,am vorbit cu ea-era o pustoaica de 19 ani,noi avand 29.ce-a urmat -va dati seama!dar totusi i-am mai acordat o sansa-nu regret -dar nu pot nicidecum sa trec peste,permanent ii amintesc de toata povestea-in final ne certampermanent!deci, nustiu daca merita sa ierti-poate da ,poate nu-dar de uitat nu uiti niciodata-cu siguranta!
Nu trebuie niciodata sa ai incredere totala in partenerul de viata... trebuie urmarit din umbra tot timpul... deoarece oricat de sincer ar fi, barbatul tot barbat ramane... la inceput macar cu gandul si tot inseala... iar la urma, daca nu ai luat masurile necesare va ajunge la fapte... dureros... dar este pur adevar!!!
am 35 de ani si el la fel ,santem impreuna de 15 ani,in tot acest timp el a avut f multe relatii extraconjugale cu plecari de acasa timp de 2 ani ,1an si jumatate etc,intre timp a facut si un copil si culmea cand nu mai speram s-a intors la mine (de fiecare data se intorcea)dar acum nu mai pot in momentul acesta am aflat ca a vb cu cineva pe net 3 luni si kiar acum se afla intr-un hotel din Ploiesti, cu persoana respectiva i-am dat tel sa-l anunt ca am aflat si f suparat mi-a promis ca v-a veni acasa si isi v-a lua lucrurile ,eu sant disperata ,astept un raspuns ,el a fost primul barbat din viata mea si asa a si ramas ,nu stiu ce sa fac va rog un raspuns (am o poveste de viata mult mai complexa dar nu o pot relata pe scut,cred ca tine de domeniul fantasticului) va multumesc ptr timpul acordat
dupa 18 ani de casnicie am aflat ca sotul ma inseala de ceva timp a jucat bine rolul de actor pina nu a mai putut controla situatia am aflat si a fost dureros il iubesc am un copil reusit dar nu pot trece de ac situatie ma controlez f greu in explicatii ma-m lovit de un zid zice ca ma iubeste iar eu nu mai inteleg nimic ce parere aveti?Eu nu l-am inselat niciodata a fost iubirea viatii mele.
cum poti sa treci peste faptul ca el te-a inselat, daca efectiv simti ca il iubesti din tot sufeltul si viatza ti se pare fara culoare atunci cand el nu e?sa incerc o reconstruiere a relatiei sau pur si simplu o despartire.si din partea lui simt aceeasi dragoste.exista remediu, pt durerea asta infinita ce o simt si care parca nu vrea sa se calmeze.am inceput pur si simplu sa ma desconsider, si sa ma intreb de ce se pune atat de mult accent pe sex, de ce atunci cand iubesti pur si simplu nu poti fi fidel?
Posteaza comentariu