Cand amanta isi doreste mai mult

Sa mergem intr-o situatie care poate ca este mai frecventa decat pare ea are o relatie cu el. El este casatorit. Ea nu este maritata. Se intalnesc destul de des, petrec mult timp impreuna, se simt bine. Uneori ea ii reproseaza ca nu este cu ea, ca este cu sotia. El spune ca isi doreste sa petreaca mai mult timp impreuna, sa fie cu ea, dar nu acum ci mai tarziu pentru ca deocamdata nu poate sa divorteze. Situatia aceasta, dintr-o perspectiva sau alta, cred ca ati intalnit-o destul de des.

Ma voi referi in continuare la imaginea ei despre aceasta situatie. Pentru aceasta este necesar poate sa privim dincolo de aspectul moral, lucru care poate fi destul de greu pentru unii dintre cititori. Totusi va invit sa priviti prin simtire si nu printr-o morala, prin perspectiva a ceea ce simtiti. Daca nu reusiti acest lucru mai bine evitati acest articol si puteti folosi mult mai bine timpul acesta.

Nu ma voi referi la situatia in care aceste doua persoane stabilesc si simt sa petreaca un timp placut impreuna ci la cineva care are asteptari in planul realitatii sociale. Persoanele care doresc sa petreaca un timp impreuna vor avea asteptari legate de placerea traita prin intalnirea cu o alta persoana. In cazul lor, situatia mi se pare destul de simpla si nu ar putea sa faca obiectul unui articol de acest gen.

Dar exista multe situatii in care o persoana este preocupata si asteapta ca cei doi sa se intalneasca in planul realitatii sociale, sa formeze un cuplu, o familie, sa aiba cel putin un copil, etc. Va invit sa va aplecati asupra acestor asteptari ale unei persoane, am presupus de sex feminin de la un barbat. Aleg aceasta situatie pentru ca ea este mai frecvent intalnita in practica mea desi exista si barbati in aceasta situatie.

Este usor vizibil ca exista o mare diferenta intre asteptarile acestei femei si ceea ce se intampla in planul realitatii. O diferenta pe care fiecare o simte intr-un mod nesatisfacator. Exista mai mereu o speranta mai mult sau mai putin manifesta ca lucrurile vor cunoaste candva o schimbare, ca el se va comporta si se va manifesta altfel, ca va lua decizia fericita pentru toata lumea. Speranta se concretizeaza de cele mai multe ori intr-o fantezie a vietii in comun, in tot felul de manifestari, in vise sau reverii pe tema aceasta. Speranta devine un ideal, o traire in plan afectiv si este asociata la diferite alte manifestari afective.

In afara de speranta exista furie ca el nu face ceea ce spune ca face. O furie care ia forma unor manifestari agresive, unor tentative de incheiere a relatiei, o incercare de manifestare a unor presiuni indirecte si, de multe ori, inconstiente asupra lui. Exista si gelozie pe persoana care beneficiaza de timpul lui, cu care eventual are un copil, etc. Gelozia in aceste situatii o asociati cu sotia dar in fapt, ea este traita similar si din cealalta perspectiva. Gelozia se manifesta si cand apare o potentiala alta partenera. Este o gelozie similara ca forma si intensitate cu a oricarei alte persoane. Mai exista si vinovatie fata de familia lui, fata de oamenii prezenti in viata lui. Vinovatia cuprinde si momentele de cearta dintre ei dar si disconfortul creat in viata lui. Toate aceste trairi nu sunt decat componente alaturi de multe altele.

Acest amestec de emotii si trairi care nu exista in aceleasi cote daca vorbim de persoane diferite, creeaza o stare aparte - o trecerea dintr-o stare in alta, foarte intensa care face ca fiecare moment sa fie perceput altfel. Aceasta trecere permanenta, aceasta preocupare (mai ales cand ea este intensa si, de obicei, este) face ca o persoana sa fie mult mai vulnerabila in situatiile sociale, profesionale, de prietenie cu altii. Reactii pana atunci obisnuite devin amplificate - o cearta la serviciu capata nuante grave, poate apocaliptice. Este ca si cand vorbim de o persoana urmarita mereu de ceea ce se simte.

Cand aceste emotii se intensifica

Aceste emotii pot deveni mult mai ample atunci cand asteptarile sunt mai puternice si asimetria fata de realitate mult mai evidenta. Dar aceste asteptari au o stare aparte - ele sunt ceea ce isi doreste o persoana. Pentru ca in paralel cu ele exista si un alt tip de asteptare care de obicei nu este perceput ca atare. In fond de ce nu se intampla nimic in aceste cupluri? De ce situatia este mereu la fel, desi ambii parteneri par sa fie de acord ca isi doresc sa fie impreuna?

Eu ma opresc asupra acestei situatii, desi exista si situatii in care unul din cei doi spune explicit ca nu va dori asta. Aceasta este o dorinta partial constienta - voi alege dorinta de a fi cu el. Ea asta simte. Totusi la o privire foarte atenta, in masura in care o persoana reuseste sa se desprinda partial de intensitatea emotionala a sentimentelor traite "aici si acum" apar trairi noi, trairi intense, trairi care sugereaza alte relatii (nu cu un alt partener ci alt tip de relatii) care par sa joace un rol desi la prima vedere nu exista o relatie tip cauza - efect. Exista o anumita asteptare, pe care o voi numi temei, ca el sa se comporte intr-un anumit fel ca el sa plece, sa fie agresiv, sa nu se implice emotional.

Daca asteptarea de care vorbeam in prima parte are un suport constient si un ocean de afecte in ceea ce priveste temeiul, situatia se modifica un pic. Temeiul este profund inconstient si este necesara o tehnica psihoterapeutica de lunga durata pentru a il evidentia. De asemenea temeiul se intemeiaza pe multe trairi intense dar necunoscute protagonistului. Temeiul se formeaza in timp prin refularea altor trairi anterioare, prin integrarea a tot felul de experiente care isi au originea in relatiile cu barbatii si femeile, indiferent daca sunt rude sau nu din frageda pruncie. Iar temeiul este un scenariu care se produce indiferent de ceea ce are loc in viata persoanei in momentul existential dat.

Dorinta constienta devine un demers prin care se incearca rescrierea temeiului si reintemeierea lui pe o noua situatie. Exista mai curand o nevoie de aceasta situatie pentru a justifica speranta ca poate filmul care a fost vazut de 5 ori va avea alt final de aceasta data.

Cand temeiul este nemultumitor persoanei si are forma unei frustrari, aceasta conduce la o stare aparte - dorinta de a-l "repara" este foarte puternica si devine foarte intensa. Cand temeiul este resimtit ca adecvat, ca fiind in curgerea fireasca a lucrurilor, cand este receptat ca o stare de bine atunci aceasta dorinta devine una cu care cineva poata sa traiasca, sa se manifeste, sa se joace, sa creeze, sa construiasca. Iar acest caracter de bine al temeiului este relativ independenta de ceea ce se petrece in mod natural.

Cand temeiul este frustrant, protagonista isi manifesta starea (sa presupunem furia) pentru el si nu pentru barbatul respectiv. Cand temeiul este adecvat, furia devine fata de barbatul respectiv.

Practic nu stiu in ce masura putem vorbi despre o asimetrie intre dorinta si realitate pentru ca daca reusim sa desfasuram un travaliu terapeutic suficient de profund, descoperim ca asimetria este intre temei si dorinta. Cu alte cuvinte ceea ce se intampla intr-un plan social este in primul rand o lupta interioara intensa intre temei asa cum este el si temeiul dorit.

M-am oprit asupra acestei situatii pentru ca ea reprezinta un exemplu clar al acestei diferente. Ma refeream la morala si spuneam ca nu este recomandata in lectura acestui articol. Poate ca ar fi bine sa explic si de ce anume morala se refera la un comportament, judecam un comportament ca este bun sau rau in baza unei optiuni. Implicit se produce o rupere a comportamentului fata de persoana care il are. In acest fel persoana nu mai exista ci doar comportamentul ei. Daca vorbim de persoane pe care nu le cunoastem, judecata morala este acceptabila intrucat avem acces doar la comportamentele lor dar... cum ramane cu cei pe care ii cunoasteti in calitate de persoane si nu de comportamente?