Armonizarea somnurilor in cuplu

Cum exista mai multe categorii de "adormiti", arta de a dormi in doi este si arta de a armoniza, atunci cand este necesar, somnul iubitilor.

"Adormiti" mici si "adormiti" mari

Pentru a aprecia daca am dormit bine sau nu, cel mai frecvent vom face referinta la durata somnului. In general, se crede ca trebuie sa dormim opt ore si ne nelinistim daca nu ne-am dormit "cele opt ore". In realitate, aceasta cifra este o medie si nu o norma, deoarece nevoia de somn difera de la o persoana la alta. Unii au nevoie de la noua la unsprezece ore, altii numai de sase sau chiar de trei ore. Astfel, cei care dorm pot fi clasificati in trei categorii:

"adormitii" medii, cei care au nevoie de opt ore de somn (79% din populatie);

micii "adormiti", care nu au nevoie decat de patru sau cinci ore (7% din totalul populatiei doarme mai putin de sase ore); somnul lor este profund si fara treziri constiente intre cicluri, fapt care explica durata lui scurta. Persoanele in cauza sunt de obicei bine controlate, bine adaptate, increzatoare, energice, eficiente, ambitioase;

marii "adormiti", care au nevoie intre zece si douasprezece ore de odihna (12% din populatie doarme mai mult de noua ore). Ei au un somn usor, iar trezirile dintre ciclurile de somn sunt prelungi si constientizate si sunt persoane mai degraba nervoase, anxioase, depresive chiar, coplesite de probleme; sunt persoane mai fragile, mai putin eficiente, mai putin sociabile si care se opun chiar socializarii. Adeseori, somnul reprezinta un refugiu pentru ei.

Apartenenta la una dintre categoriile amintite este ceva innascut, este o chestiune de temperament. Exista totusi diferiti factori care pot sa modifice durata somnului: oboseala fizica sau intelectuala poate creste nevoia de odihna. In schimb, tot ceea ce pune in alerta sistemul de veghe va avea drept efect reducerea duratei de somn (surmenajul, adica excesul de oboseala, stresul, socurile emotionale sau afective, schimbarile intervenite sau care urmeaza sa intervina in viata).

Asadar, trebuie sa incetam sa ne lasam terorizati de pseudoregula orelor necesare somnului, cu atat mai mult cu cat a te forta in zadar sa dormi cele opt ore te oboseste mai mult si a crede ca nu ai dormit suficient te face sa te simti obosit. In ceea ce priveste partenerii care apartin unor categorii diferite de "adormiti", va trebui sa le gasim un modus vivendi in asa fel incat fiecare sa-si aiba cota sa de somn, impartind totodata acelasi pat si aceeasi viata. Pentru un astfel de aranjament, trebuie sa tinem cont de trei idei importante:

a trai in cuplu presupune a accepta diferentele si a respecta autonomia celuilalt, cu conditia ca nevoile de somn ale membrilor, chiar diferite, sa nu fie antonimice. Ajunge sa gasesti cel mai mic numitor comun, adica sa inserezi cele cinci sau sase ore ale partenerului care doarme mai putin in cele noua sau zece ore ale partenerului care doarme mai mult.

sa iubesti inseamna sa-ti depasesti egoul. Asadar, fiecare poate sa faca un pas catre celalalt. Cel care doarme mai putin isi va prelungi timpul de stat in pat, iar cel care doarme mai mult, il va scurta - intr-o anumita masura, este posibil sa intervenim asupra nevoilor noastre. Daca exista multe temperamente, exista de asemenea si multi oameni care au deprins obiceiuri intr-un sens sau altul (fie sa-si scurteze somnul, fie sa si-l lungeasca), pentru ca a fost o perioada in viata lor cand au putut dormi mai mult sau, dimpotriva, cand a fost necesar sa doarma mai putin;

o relatie fericita presupune sa stii sa comunici, sa-ti exprimi aspiratiile sau dificultatile, sa i le asculti pe ale celuilalt si sa cadeti de acord. Se poate conveni, de exemplu, ca atat partenerul cu somn scurt cat si partenerul cu somn prelungit sa se culce la aceeasi ora (cat mai des cu putinta), iar dimineata fiecare sa aiba liber sa se trezeasca la ce ora doreste.

Prioritatea este armonizarea momentului culcarii, pentru ca nimic nu este mai placut decat intratul impreuna in pat pentru a trai bucuria intimitatii si diversele sale posibilitati, si de a intra impreuna in somn, a carui prima etapa, adormitul, reprezinta o incomparabila baie de tandrete si voluptate. Pentru a se apropia de obisnuintele partenerului de viata, cel care doarme putin isi va avansa momentul de culcare cu 15 minute in fiecare saptamana, pana cand somnul lui va ajunge sa fie mai lung cu o ora sau doua, dupa caz.

Partenerul care doarme mult isi va devansa momentul culcarii cu 15 minute pe saptamana, pentru a-si reduce nevoia de somn cu una pana la doua ore, dupa caz, in asa fel incat sa se suprapuna cu nevoile celuilalt membru al cuplului. El va trebui sa evite mai ales lucrurile care antreneaza somnolenta: mesele grele, vinul si alcoolul la masa de seara, infuziile calmante, dusurile si baile calde; el va efectua treburi care sa-l tina treaz (posta, gestiune, telefon, plimbat cainele, spalat vesela, calcat rufe, etc.) si nu se va culca decat in ultima clipa, atunci cand partenerul sau de viata se va baga in pat.

Daca va fi incercat de puseuri de somnolenta, le va invinge prin mai multe respiratii profunde (inspiratii si expiratii adanci, daca este posibil in fata ferestrei deschise ori in gradina) sau pulverizandu-si apa rece pe fata ori dandu-si cu dusul rece pe picioare.

Dimineata, decalajul este mai putin grav, chiar daca este culmea placerilor sa iesiti impreuna din somn si sa va mai alintati putin pe jumatate adormiti. Fiecare se scoala la ce ora doreste. Totusi, este imperativ ca cel care doarme putin sa se acorde cu partenerul si sa petreaca cel putin doua dimineti pe saptamana cu mangaieri in pat, fie hotarandu-se sa ramana in pat, asteptand pur si simplu ca celalalt sa se trezeasca, ascultand muzica sau stirile la casti, fie trecand din nou in pat, dupa ce va fi facut o parte din treburile matinale.

Daca sunt decalaje enorme (cum ar fi in cazul noctambulilor sau al persoanelor care dorm cate 20 de ore), atunci trebuie sa facem apel la un centru de studiere a somnului.

Pentru a ne modifica nevoile de somn, exista mai multe tehnici (in special pentru o reducere a duratei), la fel ca si pentru a ne schimba orarele de adormire (in avans sau devans). Din fericire, dragostea si viata impreuna tind sa apropie in mod spontan nevoile si obisnuintele partenerilor de cuplu.