Astfel, incepi prin a accepta lucrurile cate putin, pana iti dai seama ca nu mai stii daca esti in aceasta relatia pentru ca ti-o doresti sau pentru ca iti e frica sa pleci din ea.
Abuzul psihic e mai subtil decat cel fizic, dar duce la distrugerea stimei de sine a persoanei abuzate si la umilirea sa constanta. Ajungi sa crezi ca nu esti bun de nimic sau ca tu esti cauza tuturor problemelor de cuplu. Insa, dincolo de cazurile extreme, exista multe cupluri in care comportamentele abuzive devin un mod de a fi in relatie.
Daca nu faci cum spun eu, te voi parasi!
Daca unul din parteneri isi doreste ceva si nu accepta ca celalalt isi poate dori un lucru diferit, va face tot ce considera necesar pentru a-si indeplini scopul si a obtine ce vrea el.
De exemplu, el isi doreste sa stea acasa si sa se uite la televizor, ea vrea sa iasa impreuna. Pentru ca nu reuseste sa il convinga sa iasa, ea isi ia inima in dinti si iese pentru o ora, la o cafea cu niste prietene. Faptul ca a facut "ce a vrut ea" devine un afront personal.
Daca ea nu isi doreste ceea ce isi doreste el, atunci se simte umilit, tradat, neiubit. Si va incerca sa compenseze sentimentele negative incercand sa o pedepseasca pe ea si sa o faca sa sufere, asa cum a suferit si el: nu va vorbi cu ea pana cand va considera ca si ea a suferit destul, sau si-a cerut iertare suficient.
Suna copilareste, insa, in diferite forme, multe cupluri functioneaza in acest fel. Pentru a evita aceste situatii neplacute, ea incepe sa evite sa mai iasa cu prietenele sau sa faca lucruri pe care el nu si le doreste. Sau incepe sa le faca pe ascuns.
Frustrarea creste si duce la o formula care este oricum pierzatoare: daca unul e multumit, celalalt sufera cu siguranta. Sentimentul ca sacrificandu-te si renuntand la anumite lucruri vei face cuplul sa functioneze este o amagire. Deoarece cu cat vei lasa mai mult de la tine, cu atat ti se va cere mai mult.
Nu esti in stare de nimic, nu te-ai descurca fara mine!
Aceasta este o formula tipica de compensare a unui sentiment de inferioritate. Cel care se simte nesigur in cuplu sau care este competitiv si nu se simte bine decat daca ii striveste pe cei din jur, va avea un comportament abuziv in relatia intima. Va incerca sa creeze partenerului de viata sentimentul ca nu este bun de nimic, ca nu se descurca, incercand de fapt sa isi arate siesi ca este suficient de grozav pentru a se simti bine.
Exista insa si alte modalitati de a ne simti bine, fara a fi necesar sa ii umilim pe cei din jurul nostru. Si daca cei doi nu descopera la timp asta, relatia va esua fie in suferinta si resemnare, fie in separare.
Sufar, deci trebuie sa faci cum vreau eu!
Aceasta formula este chiar mai subtila decat cele de dinainte si de cele mai multe ori nici macar nu este constientizata. In fata unei probleme, unul din parteneri abandoneaza si ajunge sa sufere, sa se simta vinovat, sau anxios, sau panicat.
Cand el simte ca nu mai poate si se vulnerabilizeaza, celalalt se responsabilizeaza pentru amandoi si face lucrurile sa mearga. Astfel, incet-incet, in fata unei probleme, cel suferind poate descoperi ca suferinta este mai la indemana decat asumarea responsabilitatii si devine un profesionist al suferintei.