V-ati gandit vreodata ca propria noastra gandire ne poate rasplati sau pedepsi, chiar daca aceasta gandire este complet separata de ce se intampla in exterior? In functie de interpretarea pe care o acordam unui eveniment din relatia noastra, ne putem simti veseli sau tristi, multumiti sau dezamagiti...
Totul depinde de modul in care gandim cu privire la acest eveniment activator. Va propun sa reflectam impreuna asupra unui sistem terapeutic propus de A. Ellis (1992), un psihoterapeut american excesiv de directiv si pragmatic in abordarea relatiilor disfunctionale de cuplu.
Un eveniment nefericit activator (A) din relatia noastra contribuie, dar nu produce perturbare psihica (stari depresive, anxioase) si se manifesta la nivelul consecintelor emotionale si comportamentale (C). De fapt, noi insine suntem cei care ne autoperturbam, datorita credintelor si opiniilor noatre irationale (B) cu privire la (A). Atunci cand ne confruntam cu o situatie de criza in relatia noastra, de fapt, propriile noastre idei, ganduri si credinte disfunctionale sunt cele care ne saboteaza propria fericire si armonie in cuplu.
Ca exercitiu, va propun sa va dedicati (timp de cateva minute pe zi), unei activitati de identificare a gandurilor irationale, dupa urmatorul model:
| A-------------------->B------------------->C | ||
| Eveniment activator |
Credinte si ganduri irationale | Consecinte emotionale si comportamentale |
(A) Descrie pe scurt evenimentul activator care te-a deranjat in relatie;
(B) Noteaza gandurile care ti-au aparut atunci cand te-ai confruntat cu A;
(C) Noteaza emotiile negative care au insotit A (anxietate, culpabilitate, depresie) si comportamentele negative care conduc la esec, in raport cu A.
Modelul ABC al relatiilor de cuplu presupune ca atitudinile si convingerile noastre irationale stau la baza "filozofiilor autoperturbatoare" si prezinta doua caracteristici importante:
1. constau din cerinte dogmatice si rigide exprimate in termeni de: "trebuie", "s-ar cuveni sa...", de tipul: "Este absolut necesar sa fiu multumit in relatia mea!"
2. rezultatele acestor cerinte conduc la erori de gandire, de tipul: "Daca scopurile mele importante sunt blocate si nerealizate in propria mea relatie, atunci... a) Este ingrozitor!, b) Este insuportabil!, c) Sunt cea mai incapabila persoana!, d) Voi esua mereu in obtinerea a ceea ce imi doresc intr-o relatie si voi avea doar ceea ce nu-mi doresc, acum si in viitor!
In consecinta, efortul nostru ar trebui sa se indrepte in directia dezradacinarii acestor convingeri irationale, pentru a ajunge la un mod mai eficient de a gandi si anume, la un set de convingeri preferentiale de tipul: "As prefera sa fiu demn de iubire, dar nu am facut nimic in acest sens!", "Mi-ar placea ca partenerul meu sa-mi arate mai multa afectiune, dar nu exista nici un motiv pentru ca el sa procedeze in acest mod!".
Contraargumentarea convingerilor noastre irationale se desfasoara pe trei planuri: cognitiv, emotional si comportamental.
Pe plan cognitiv, prin intermediul regulilor logicii, putem sa ne adresam intrebari menite sa conduca la modificarea cerintelor si trebuintelor noastre eronate ("De ce trebuie sa fiu tratat cu mai multa consideratie, de ce gandesc eu ca ar trebui sa fiu tratat astfel?").
Pe plan emotional, in cadrul sedintelor de psihoterapie, se poate lucra impreuna cu terapeutul in vederea schimbarii sentimentului inadecvat de depresie cu unul mai adecvat de regret sau dezamagire.
Pe plan comportamental, cei care evita, de pilda, relatiile bazate pe intimitate, vor dovedi o mai buna adaptare atunci cand se vor convinge ca nu este ingrozitor, ci doar neconvenabil sa fii respins.
Revenind la modelul ABC al relatiilor interpersonale, consecintele emotionale si comportamentale a doi oameni (C) influenteaza in mare masura evenimentul lor activator (A). De pilda, daca un barbat isi critica partenera (A1), ea ar putea sa gandeasca in urmatorul mod: "Nu ar trebui sa fie atat de exigent! Ce pisalog!" (B1) si poate reactiona cu furie si ostilitate (C1). In schimb, el ar putea sa priveasca ostilitatea partenerei sale drept un eveniment activator negativ si poate reactiona la nivelul C prin depresie. Ea ar putea sa aprecieze depresia lui ca pe un eveniment activator negativ si sa reactioneze la nivelul C prin vinovatie. Si asa mai departe!
Interactiunea este reciproca si intre A si B. Criticile constante ale barbatului la adresa anumitor actiuni ale partenerei sale, o pot face pe aceasta din urma sa creada: "Ma uraste!", iar comentariul ei: "Ma urasti, ticalosule!", il poate incuraja pe acesta sa o critice si mai des si chiar sa o loveasca (C2 al lui si A2 al ei). Astfel incat, ea sa ar putea sa gandeasca: "Da, acum sunt sigura ca ma uraste (B2 al ei) si vreau sa ne despartim!" (C2 al ei).
Interactiunile a doi sau mai multi oameni cuprinsi intr-un sistem familial devin profunde si complexe. Reluand exemplul de mai sus, sotia criticata de partenerul ei (A1), isi poate spune rational: "Nu-mi place ca ma trateaza in acest mod!", se simte tot mai dezamagita si, in mod treptat, se va indeparta sexual de el (C1). Dar, tot la nivel rational, ea isi poate spune: "Nu cred ca este bine sa ma indepartez sexual de el!" (B2) si va avea pareri de rau (B2) in legatura cu modul in care partenerul ei se poarta fata de ea (A2), dar si in legatura cu modul in care ea gandeste: "Cred ca am fost prea meschina fata de el!" (B1) si cu indepartarea ei sexuala (C1). Din aceasta perspectiva, persoana in cauza nu este nevrotica (in gandire, simtire si comportament).
Din contra, persoana respectiva ar putea sa manifeste, referitor la atitudinea critica a sotului ei (A1), cereri irationale de tipul: "El nu ar trebui sa ma critice in acest mod, e un ticalos!", continuand, pe acest ton, asaltul impotriva sotului ei (C2). Cererile absolutiste, in locul preferintei firesti de a nu se produce acest eveniment activator (A), vor conduce la sentimente si comportamente de tip nevrotic (C1). In plus, aceasta persoana se va perturba prin cerintele sale dogmatice in legatura cu A1, B1 si C1 ale sale. Ea poate insista sa gandeasca astfel: (1) "Nu trebuie sa-mi las sotul sa ma critice!"(A1); "Nu trebuie sa-mi consider sotul un ticalos!" (B1); (3) "Nu trebuie sa fiu furioasa si sa ma comport agresiv fata de el!" (C1). Cu astfel de cerinte, persoana in cauza va dezvolta un comportament dezadaptativ de tip nevrotic.
In acelasi timp, sotul ei ar putea dezaproba ABC-urile partenerei sale si, in mod rational, ar dori sau ar prefera ca ea sa nu-l mai considere atat de critic (A), sa nu-l mai considere un ticalos (B) si sa nu mai fie furioasa si agresiva (C) fata de el. Sau, din contra, ar putea sa pretinda faptul ca ea nu ar trebui sa se comporte in acest mod, devenind la randul sau anxios, depresiv si furios, datorita ABC-urilor sotiei sale.
Prin urmare, daca vom reusi sa luam cunostinta de ABC-urile partenerului nostru, vom putea sa apreciem mult mai realist dificultatile intampinate in relatie. Daca sistemul nostru de convingeri este preferential, probabil ca nu vom intampina dificultati majore. Din contra, daca aceste convingeri se exprima in termeni de cerinta absolutista, creste probabilitatea aparitiei unei crize in relatia noastra.