O parte din mine vrea sa plece, cealalta sa ramana

Am aproape 31 ani si sunt intr-un zbucium continuu. Cred ca sufletul si trupul nu-mi mai sunt de mult timp impreuna. Sunt casatorita de 7 ani si de 3 ani casnicia mea a fost un chin. Sotul meu m-a tratat ca pe un obiect de sex, de facut mancare si de companie, atat. M-am rugat sa pot sa nu mai simt nimic pentru el si am reusit asta. Simt mila doar. Am vrut sa plec si de fiecare data cand am incercat mi-a facut o criza. Situatia s-a mai stabilit intre noi si e mai bine, insa nu ma mai atrage sexual deloc. Il simt ca pe un prieten pe care nu vreau sa-l pierd. Am avut alte relatii insa niciodata nu am fost multumita, mereu am gasit un cusur si m-am intors acasa. As vrea sa-mi pot gasi linistea sufletului, sa pot sa las trecutul la o parte si sa pot simti ceva pentru sotul meu. Imi e drag, dar nu mai mult. Ma lasa singura sambata de sambata si sarbatoare de sarbatoare, nu vrea sa-si faca nici un plan cu mine si suntem financiar separati. In acelasi timp, am fost corecta cu el si i-am spus de relatiile mele insa tot nu ma lasa sa plec de langa el. Nu stiu daca va fi mai bine sau nu daca plec.

As vrea sa pot avea o viata normala cu un om cu planuri care sa ma ajute si intelegeaga. In acelasi timp, mi-e firca sa-mi iau zborul si mi-e frica de reactia sotului mei si de faptul ca-l las singur. Ce sa fac? Am o relatie cu un om care e destul de materialist si asta ma deranjeza. Sotul meu cum ma lasa singura ma simt rau si simt ca-l urasc, ce sa fac? Ma gandesc uneori ca s-a intimplat ceva in mintea mea si nu-mi mai pot reveni. Ajutati-ma cu un sfat. Cand sunt cu sotul meu vreau sa plec, cand nu sunt cu el mi-e dor de el. Multumesc, Ioana"

Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:

"A simti doua fiinte" - Cam asa s-ar intitula ceea ce simte Ioana in mesajul sau. Pe de o parte, apare tendinta de a fi cu sotul sau, pe de alta parte apare tendinta de a pleca. Doua tendinte ca si cum doua fiinte nu ajung la un punct de vedere comun. Evident, aceasta ruptura interioara este un caz frecvent in viata noastra. Se intampla de multe ori sa simtim tendinte contradictorii. Cand stam sa le analizam observam ca nici una nu pare prea buna. Poate ne-am schimba serviciul si nu l-am schimba pentru ca el ne satisface partial, pe de alta parte ne produce o stare de insatisfactie.

Circula o povestioara care este pusa pe seama lui Socrate. Se pare ca un grec ce aflase despre marea intelepciune a lui Socrate s-a hotarat sa-i spuna acestuia problema sa. L-a cautat, l-a gasit si a inceput sa povesteasca ceea ce constituia dilema lui - sa se casatoreasca sau nu. Grecul i-a spus toata povestea si a asteptat un raspuns din partea filosofului. Acest raspuns a venit repede - "fa ceea ce vrei, oricum o sa regreti". Acesta pare a fi raspunsul ferm pentru multe alte dileme cu care ne intalnim. Orice am alege are parti bune si parti negative. Tendinta omului este de a merge foarte mult spre partile rele si a le acorda atentie si a neglija ceea ce este bun, placut, satisfacator.

Cam asa este situatia Ioanei. Ea are doua cai de urmat. Nici una nu o satisface pentru ca nici una nu are cum sa o satisfaca. Ea intuieste ca alegerea oricum nu va fi perfecta. Ce-i lipseste inca - poate dorinta de a accepta realitatea asa cum este. Orice ar face - va regreta pentru ca se va intalni cu multe laturi negative ale situatiei.

In practica mea, multe persoane ajung sa aiba multiple probleme de decizie. Aceste probleme sunt foarte prezente in sufletul omului. Noi le analizam prin prisma a ceea ce simte si reprezinta in sufletul protagonistului, aceste doua tendinte. Problema Ioanei este ca in ea insasi resimte tot timpul aceasta stare de tensiune. Mintea ei este in mare parte ocupata cu o permanenta analiza, sortita din start esecului. Tehnic vorbind, ar fi ca si cum doua forte opuse, cu intensitati similare, trag de un obiect. Consecinta? Obiectul nu se misca in nici o directie. Ramane pe loc. Asa procedeaza si Ioana, ramane pe loc, incapabila sa ramana si sa plece.

Ce decizie sa ia Ioana? Nu este nimeni in masura sa o spuna cu exceptia sa. Celelalte persoane pot avea unele pareri. Sotul ei poate sa-i spuna sa ramana. Mama sau alta ruda ca ar fi mai bine sa plece. Acestea sunt doar sfaturi, insa pentru acestea exista prieteni si rude. Eu, in calitate de psihoterapeut, pot sa o ajut sa invete sa ia deciziile. Acestea sunt usor de luat cand exista o acceptare usoara a consecintelor.

Este Ioana pregatita pentru consecinte?

Este Ioana pregatita sa plateasca pretul plecarii de langa sotul sau?

Este Ioana pregatita sa plateasca pretul ramanerii langa sotul sau?

Poate ca aceste trei intrebari pot orienta o persoana in luarea unei decizii. Oare care este nevoia principala a Ioanei?

Cred ca si alte cititoare au avut probleme de decizie. Orice om are asemenea probleme. Deciziile se iau greu sau usor. Dar ceea ce este important este ca ele sa fie luate. Nici o decizie este cea mai proasta alegere posibila astfel incat putem considera ca "o decizie proasta este de preferat absentei deciziei". Cand lucrurile sunt foarte importante si simti ca nu poti sa rezolvi situatia de una singura, atunci poti apela la profesionisti sau la alte persoane pe care le consideri capabile sa te orienteze.

Oare tu ce ai face in locul Ioanei?







Arhiva