El a fost alaturi de mine in acea perioada cand viata mea de zi cu zi era un iad din cauza mamei mele, dar de atunci amandoi ne-am schimbat. Nu mai suntem la fel de uniti si de indragostiti ca atunci... Acum relatia noastra se afla intr-un alt impas: M. trebuie sa plece in Italia pentru a face o operatie care nu se stie daca va reusi. Mi-a ascuns asta timp de 6 luni si a incercat sa ma faca sa nu-l mai iubesc. Vroia sa ma indeparteze de el treptat pentru a nu suferi atunci cand vroia sa ne despartim. Gandea ca eu nu merit sa traiesc alaturi de un om care nu se stie daca va mai fi intreg sau nu. Cu toate certurile pe care le nascocea din cine stie ce motiv, eu am ramas alaturi de el. Am ramas cu el dintr-un singur motiv: speram ca va deveni acel M. de care ma indragostisem.
Mi-a marturisit de curand tot acest plan al lui si mi-am dat seama ca o parte din relatia mea cu el a fost de fapt o prefacatorie, o minciuna. Ce ma macina pe dinauntru este tocmai faptul ca nu am putut sa-mi dau seama de nimic atata timp. Lucrul acesta ma face sa ma gandesc la faptul ca oricand va dori/va fi nevoit sa ma minta eu nu voi sti nimic. Am ramas alaturi de el dupa ce mi-a marturisit toate astea dar nu stiu daca am facut-o din mila sau din dragoste. Nu stiu sa ma mai daruiesc in totalitate lui. Ma simt tradata, mintita...
Am nevoie sa stiu ce se intampla in sufletul meu, cum si ce sa fac. El stiu ca ma iubeste foarte mult. Acum incearca din rasputeri sa-mi faca pe plac dar toata iubirea pe care mi-o daruieste nu mai ajunge in inima mea. Se izbeste de un zid ridicat chiar de mine...
Regretam amandoi enorm toate greselile pe care le-am facut in timp si care ne-au facut sa ne indepartam unul de celalalt. Avem nevoie de un sfat, avem nevoie de un ajutor pentru ca ne iubim sincer si nici unul din noi nu-si doreste ca aceasta iubire sa fie lasata sa moara...
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Sunt multe motive pentru care doi oamei simt nevoia sa ramana impreuna sau sa se desparta. In general, oamenii simt nevoia sa impartaseasca pentru ceilalti ceea ce simt, este o tendinta generala. Cert este ca relatiile de cuplu sunt mult mai complexe decat apar la prima vedere. Exista o complexitate de stari, de afecte prin care se defineste o relatie.
In ceea ce priveste rolul jucat de mama in relatiile dintre oameni iti recomand sa parcurgi articolul de saptamana trecuta.
Recomandarea adecvata pentru aceasta situatie ar fi sa incerci sa intri intr-o relatie terapeutica individuala sau de grup prin intermediul caruia ar putea defini si intelege ceea ce simti. Astfel ai intelege de ce apare problema milei, de ce apare problema lui "a ramane sau a pleca" si intregul arsenal de trairi complexe.
In absenta acestei posibilitati de lucru sa incercam impreuna un raspuns. Ceea ce pari a simti cu certitudine este "impasul" sau blocajul, criza din relatia ta. De fapt pare a fi o problema a amandurora, un blocaj in care exista un ceva care se asaza in calea sentimentelor tale, un blocaj pe care l-as putea denumi... (aici tu stii raspunsul dar ti-as putea propune - teama, rezistenta, fuga). Poti sa alegi liber ceea ce iti vine in minte...
"Mi-a ascuns asta timp de 6 luni si a incercat sa ma faca sa nu-l mai iubesc"; poate ca principala problema este motivul pentru care ti-a ascuns asta. Daca ar fi sa te privesti prin prisma sufletului sau oare ce motiv ar fi avut sa faca asta? Oare pentru a nu-ti face rau, oare pentru ca te iubeste sau pentru ca nu a avut curajul sa-ti spuna? Oamenii ascund adevarul dintr-o mare varietate de motive. Care sa fie motivul lui pentru care ti-a ascuns adevarul? Inainte de a te agata de o valoare oarecare cum este "adevarul" cred ca este important sa intelegem motivele pentru care un lucru se intampla. Este simplu de condamnat dar este greu de inteles o alta persoana.
"Vroia sa ma indeparteze de el treptat pentru a nu suferi atunci cand vroia sa ne despartim" - motivul enuntat de tine pare a fi propria sa protectie. Oare asta nu insemana ca nu ii esti o persoana indiferenta?
Evident ca toti oamenii ascund adevarul din cand in cand. Oare cum ar fi societatea daca am trai in relatii profunde cu toti oamenii din lumea asta? De cele mai multe ori, oamenii ascund adevarul pentru a nu-i face pe altii sa sufere. Chiar in cadrul unui cuplu, exista subiecte sensibile. Evident, intr-o lume ideala ar fi de preferat ca doi oameni sa poata sa-si spuna orice. Din pacate acest lucru nu este posibil.
Dar daca pana aici a fost vorba despre o anumita latura a ceea ce simti centrata mai mult in jurul valorilor, continuarea scrisorii tale ne povesteste despre ceea ce simti: mila sau dragoste.
Mila, dragoste, neincredere, regret - un manunchi de sentimente stranse in jurul unei entitati (sa-i spunem suflet daca nu aveti ceva impotriva) fata de care s-a ridicat un zid. Ele exista in campul sau psihic insa nu pot fi acceptate deoarece exista un motiv.
Aparent acest motiv este legat de "necinstea" lui si de prietenul tau insa poate ca aceasta formula este, de fapt, o aparenta a ceva mai adanc care nu indrazneste sa razbata la suprafata in acest moment.
Cand acest motiv va iesi la iveala iar tu vei fi pregatita sa-l primesti la tine pe acest "adevar" al tau, zidurile vor cadea iar sentimentele vor putea sa se manifeste liber. Acesta este, in fapt motivul pentru care, de la inceputul raspunsului, ti-am propus sa accepti ideea de psihoterapie. Rolul acestor sedinte este de a ne traduce in termenii adevarului ceea ce simtim.
Conflictele nu se nasc la intamplare, ele au intotdeauna motive profunde. Noi vedem doar o parte a conflictului care de regula se leaga de ceea ce este exterior noua. Sa exemplificam cu un caz ipotetic, fara legatura cu tine. O persoana se simte slaba, neputincioasa, ar vrea sa se razbune pe lume. Pe de alta parte se simte vinovata pentru ceea ce simte. La serviciu ea gandeste ca seful are ceva cu ea, ca nu o lasa in pace, ca este sistematic inselata. Atunci ceea ce simte ea capata logica si este atribuit exteriorului, lumii din afara. In fapt intregul proces este pur interior si tine de ceea ce simte ea.
Concluzia ta este centrata pe cuvantul "regret". Ca si cum ar exista o stare de culpabilitate. Poate este astfel, poate nu este...
Posteaza comentariu