"It's a kind of magic"

Buna ziua domnule Ganciu,

Nu stiu daca acordati consiliere prin e-mail; adresa dumneavoastra am gasit-o in site-ul www.eva.ro, rascolind pe net dupa articole despre problemele cuplului. Sunt destul de sceptic de a scrie despre astfel de probleme de suflet, nu pentru ca nu as avea incredere in capacitatea dumneavoastra sau a altor specialisti de a le intelege, ci pentru ca port o imagine poate idilica ori copilareasca asupra dragostei, asupra a ceea ce uneste doi oameni intr-un cuplu.

Dragostea mi se pare ceva magic ("it's a kind of magic", era intr-o frumoasa melodie Queen), iar o atingere din afara mi se pare a risipi aceasta magie. Probabil, ori cu siguranta, este o abordare nefondata, stand si judecand cu mintea limpede. Dar cum inima are ratiuni neinteligibile pentru ratiune...

Sunt intr-un impas... Impasul poate clasic al cuplurilor, in care unul dintre parteneri constata la un moment dat, uimit, speriat, ca dragostea s-a sfarsit... Pana n-am trait si eu asa ceva nu am crezut... Se zice ca dragostea, daca e intr-adevar dragoste, e eterna. Dar cred ca nu e asa, din pacate. Dar asta nu-i anuleaza caracterul de magie ori frumusetea, nu inseamna ca tot ce-a fost pan-atunci a fost amagire. Ce e de facut atunci cand te copleseste acut sentimentul plecarii? Am starea ciudata de a nu ma mai simti in stare sa ofer dragoste partenerei mele, dupa zece ani de relatie frumoasa. S-a intamplat brusc, acum trei ani, dupa care lucrurile n-au mai revenit la normal. Simt ca sunt iubit mai mult decat pot da si ca pot oferi doar prietenie, nu si dragoste... Sper ca n-am aberat prea mult...

Multumesc pentru rabdarea de a fi citit pana la capat.

Cu stima,
Catalin C.

Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:

Intr-adevar, pana in prezent nu acordam consiliere la propriu pe mail, ci mai mult unele repere pentru cei care traverseaza momente dificile. Adresa unde poti sa ne scrii este iubire@eva.ro sau pentru mesaje confidentiale cabpsi@mymail.ro (din pacate, aceasta adresa este, de obicei arhiplina atat de mesajele voastre cat si de cativa virusi simpatici care solicita asistenta psihologica).

Mesajul tau este important pentru noi deoarece este primul raspuns ce apare pe aceasta pagina care este pentru un cititor si nu o cititoare. Drept este ca au mai fost cativa care initial s-au scuzat sau considerau ca este de asteptat sa rad de faptul ca ei sunt cititori fideli ai site-ului Eva.ro.

Scepticismul este o stare fireasca atunci cand facem un lucru pentru prima data. As putea spune ca este normal sa fim sceptici fata de orice. Eu ma astept ca atunci cand o persoana se intalneste pentru prima data cu un psihoterapeut sa fie sceptica si prudenta. Este firesc, increderea reciproca se castiga in timp. Ca urmare as pune mai curand scepticismul pe seama acestei stari de "premiera". Important este insa sa acceptam noi experiente, sa le testam. Daca ele corespund nevoilor noastre atunci le integram, daca nu vom sti sa le refuzam. Este o axioma valabila pentru orice rol din viata.

Povestea ta este cea a vesnicei incercari umane, constientizata o data cu filosofia greaca, cea a raportului dintre minte si suflet. Gandim unele lucruri, simtim o mare varietate de stari si, se pare ca uneori simtim lucruri diferite de ceea ce ni se pare logic. Este o stare a fiintei umane pe care, daca ai urmarit articolele anterioare, probabil ai remarcat ca am mai abordat-o, deoarece aceasta este drama umana la care solutii radicale si simple nu sunt.

Starea de iubire este o stare magica deoarece presupune ca esti intr-o stare afectiva accentuata. Simti ca poti iubi, simti ca ai atins un stadiu de dincolo de ceea ce esti prin mintea ta. A iubi este o stare care atrage permanent magia dar care nu presupune in mod automat o stare de bine. A iubi este asemanator celui care merge cu un montaigne rousse. O stare atractiva, distractiva dar foarte intensa si ciudata. Iubirea nu poate fi definita cu adevarat oricat as incerca sa fac asta. Intr-adevar, muzica reda mult mai bine starea de iubire decat poate un cuvant.

Eu as vedea in mesajul tau doua planuri diferite care sa corespunda la ceea ce cauti tu. Poate ca daca am privi asa lucrurile, totul ar deveni mai simplu. Catalin, esti o persoana care simte si stie ca simte. Se pare ca esti o persoana care vrea sa stie si ce simte. A sti ceea ce simti este o stare speciala pentru care nu toata lumea este pregatita.

Impasul tau este intre ceea ce esti si ceea ce simti. Nu mai simti iubire ci doar prietenie. Cateodata simti nevoia sa pleci. Impasul este resimtit la nivel rational, al mintii. Ceea ce se petrece in tine ca si simtire este uimire, spui tu. Ai fi oare de acord daca as spune ca te sperie ceea ce vezi ca simti. Partea care simte uimire este Eul Autoreflexiv.

Un alt plan este cel al deciziei. Ai de luat o decizie privind viata ta. Sa pleci sau sa ramai. Deciziile in viata nu sunt intotdeauna simple si ca urmare presupun complicatii. Imi amintesc ca circula pe seama lui Socrate o anecdota care spune cam asa: Un om auzind despre intelepciunea lui Socrate vine si-l intreaba: "Socrate, tu care esti un intelept spune-mi ce sa fac: sa ma casatoresc sau nu?" Socrate: "Alege, oricum vei regreta".

De fapt, orice alegere (decizie) am lua ea va avea un inconvenient - vor exista aspecte negative alaturi de cele pozitive. Un motiv pentru care lucrurile stau asa este ca in momentul in care analizam variantele uitam ca functionam intr-o realitate care este un amestec continuu intre lucruri care ne plac si cele care nu ne plac. Cateodata avem o dispozitie de a vedea numai ceea ce este bun dar, de cele mai multe ori, avem dispozitie sa vedem ceea ce este negativ.

Procesul tau ar fi logic sa inceapa cu separarea acestor planuri:

- Analiza a ceea ce simti.
- Luarea unei decizii si implementarea ei.

Daca prima parte inseamna un proces interior, cea de-a doua presupune si altceva - socialul. Psihologia de actiune considera ca unitatea omului poate fi asigurata atunci cand planurile sunt unitare iar fiinta devine una, o monada care poate actiona doar in baza a ceea ce este.

Decizia nu este necesar sa fie dupa un criteriu unic, stabilit de o lege. De fapt, alegerea criteriilor este adevarata opera de unitate a omului si creatia sa pentru individuare. Devenim noi insine cand ne-am asigurat criteriile de existenta. Poti sa ramai, poti sa pleci, poti sa faci orice; dar este important ca decizia pe care o iei sa corespunda fiintei tale.

Psihoterapia face acest lucru - ne defineste, iar orice ne defineste ne permite sa traim in conformitate cu noi insine.

Cam acesta este mediul in care poti functiona tu, din perspectiva psihologiei de actiune. Ea vrea sa defineasca contextul pentru a intelege ceea ce se intampla in lumea ta interioara si sa-ti permita sa iei o decizie cu "inima usoara". Iti doresc sa intelegi ceea ce se petrece in tine si sa iei o decizie care oricum nu va fi perfecta.







Arhiva