Dosar Eva. Morţii anului 2013: Sergiu Nicolaescu, incinerat cu onoruri militare şi scandal

Regizorul în vârstă de 82 de ani a murit pe 3 ianuarie la Spitalul Elias din Capitală, unde era internat din 26 decembrie şi fusese recent operat de peritonită. Regizorul a decedat în urma complicaţiilor cardiace şi pulmonare severe, care nu au răspuns la tratamentul intensiv aplicat, a anunţat conducerea Spitalului Elias. "În ultimele 48 de ore, în evoluţia domnului Sergiu Nicolaescu au apărut complicaţii cardiace şi pulmonare severe care nu au răspuns la tratamentul intensiv aplicat şi care au condus la deces azi, 3.01.2013, ora 8.20", se arăta în comunicatul de presă transmis de Spitalul Elias.

Sergiu Nicolaescu a fost incinerat pe 5 ianuarie. Dana Nicolaescu, soţia regizorului, a declarat că incinerarea a fost "dorinţa expresă" a soţului său, pe care i-a respectat-o, şi a solicitat presei să trateze "cu decenţa şi respectul cuvenit tragicul eveniment cauzat prin dispariţia soţului ei". La crematoriu s-au strâns câteva sute de persoane care au dorit să îl conducă pe ultimul drum pe cunoscutul regizor, însă incinerarea a avut loc în cadru restrâns, notează agenția Mediafax. La crematoriu s-au aflat familia şi prietenii lui Sergiu Nicolaescu, între care regizorul Ioan Cărmăzan, dar şi fostul preşedinte Ion Iliescu, care au luat parte la ceremonia de incinerare. De asemenea, la crematoriu s-a aflat şi o gardă militară, care a tras salve în memoria lui Sergiu Nicolaescu, regizorul fiind astfel incinerat cu onoruri militare. Câţiva oameni dintre cei strânşi lângă gardul crematoriului au strigat "ruşine", fiind nemulţumiţi de faptul că trupul neînsufleţit al regizorului a fost incinerat şi nu înmormântat.

În timpul ceremoniei de incinerare, oamenii strânşi la crematoriu au avut stări diverse, trecând de la aplauze pentru Sergiu Nicolaescu, la nemulţumire, pentru că nu au unde să depună coroane şi lumânări în memoria regizorului.

Cunoscutul umorist, scenarist şi regizor Dan Mihăescu, autorul unor memorabile scheciuri şi scenete scrise pentru nume mari ale comediei româneşti, precum Toma Caragiu şi Dem Rădulescu, a murit pe 24 ianuarie, la vârsta de 79 de ani. Potrivit ştirilorprotv.ro, Dan Mihăescu a murit din cauza unui cancer.

Născut pe 5 iunie 1933, umoristul Dan Mihăescu s-a făcut cunoscut prin textele sale, special scrise şi adaptate pentru emisiuni de televiziune şi care au fost interpretate de cei mai mari actori de comedie din România. Pe lângă momentele umoristice, acesta a fost şi regizor şi scenarist. Dan Mihăescu a lucrat aproape 30 de ani în Televiziunea Română, începând cu 1966, ca redactor, a fost şi redactor-şef adjunct al Departamentului de Muzică şi Divertisment. El a fost unul dintre cei mai apropiaţi şi constanţi colaboratori în televiziune ai lui Tudor Vornicu. Începând cu Toma Caragiu, al cărui prieten era regretatul maestru, şi a sa faimoasă "Fabulă", care îşi păstrează şi în prezent sensul, şi până astăzi, aproape toate numele mari ale comediei româneşti au interpretat scenete şi scheciuri după texte scrise de Dan Mihăescu, nota agenția Mediafax.

După anii 1990, el a rămas în televiziune, contribuind la realizarea a numeroase emisiuni de divertisment.
Trupul neînsuflețit al scenaristului a fost incinerat pe 28 ianuarie.

Actriţa a murit pe 19 martie la Spitalul Elias din Capitală, după o scurtă, dar foarte grea suferinţă. Irina Petrescu fusese transferată cu două săptămâni înainte de la Spitalul de Urgenţă Floreasca la Spitalul Elias.

Irina Petrescu s-a născut pe 19 iunie 1941 şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" Bucureşti, promoţia 1963, la clasa profesorilor Ion Şahighian şi David Esrig. S-a remarcat încă din timpul studenţiei, cel care a descoperit-o fiind regizorul Savel Stiopul. Acesta a chemat-o să dea probe pentru un proiect de film care nu s-a mai realizat, dar atunci a fost văzută de Liviu Ciulei, care a distribuit-o în rolul principal Ana Strejan din "Valurile Dunării" (1960).
Cunoscută pentru distincţia şi eleganţa sa, dar şi pentru frumuseţea sa clasică, Irina Petrescu a avut roluri importante în film, teatru radiofonic şi teatru TV, în regia unor nume de perstigiu, precum Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Gheorghe Vitanidis, Mihai Iacob, Virgil Calotescu, Ion Popescu - Gopo, Dinu Tănase, Andrei Blaier, Manole Marcus, Iulian Mihu, Dan Piţa, Mircea Veroiu.

Actriţa a fost înmormântată cu onoruri militare la Cimitirul Reînvierea din Bucureşti, în prezenţa a zeci de admiratori, colegi de breaslă şi apropiaţi. Printre cei care au condus-o pe ultimul drum pe Irina Petrescu s-au numărat actorul Ion Dichiseanu, regizorul Alexandru Darie şi criticul de film Irina Margareta Nistor.

Fostul fotbalist a încetat din viaţă, pe 20 august, la vârsta de 62 de ani, după ce s-a aruncat de la etajul 5 al Spitalului Militar din Capitală. Costică Ştefănescu suferea de o boală incurabilă.

Potrivit surselor citate, la 112 a fost primit, la ora 18.20, un apel prin care s-a semnalat că fosta glorie a Universităţii Craiova şi a echipei naţionale s-a aruncat de la etaj. Cazul sinuciderii fostului fotbalist Costică Ştefănescu a fost preluat de Parchetul Militar, poliţiştii nefiind implicaţi în anchetă, au declarat pentru Mediafax surse din Poliţie.

Fostul căpitan al Craiovei Maxima şi al echipei naţionale, Costică Ştefănescu (62 de ani), supranumit "ministrul Apărării", a câştigat, ca jucător, de trei ori Cupa României cu Steaua (1969, 1970, 1971), de patru ori cu Universitatea Craiova (1977, 1978, 1981 şi 1983) şi a cucerit trei titluri de campion al României cu gruparea olteană (1974, 1980 şi 1981). Pentru prima reprezentativă, Ştefănescu a evoluat de 66 de ori în perioada 1977-1985, fiind căpitanul echipei naţionale la turneul final al Campionatului European din 1984.

Costică Ştefănescu a fost înmormântat, pe 24 august, la cimitirul Sineasca din Craiova, cu onoruri militare, în prezenţa a aproximativ 1.500 de persoane, la funeralii fiind prezenţi şi toţi foştii componenţi ai Craiovei Maxima. Printre cei prezenţi s-au numărat şi cei doi copii din prima căsătorie a fostului fotbalist, dar şi fratele acestuia, Ion Ştefănescu. Suporterii echipei Universitatea Craiova au arborat un banner la ieşirea din biserică, cu mesajul "Veghează-ne din cer, Căpitane!", au aplaudat şi au scandat numele lui Costică Ştefănescu. Pe tot traseul de la biserică spre cimitirul Sineasca, preoţii au ţinut slujbe la fiecare intersecţie, dar şi în faţa Primăriei Craiova, pentru că fostul fotbalist era şi cetăţean de onoare al oraşului.

Unul dintre cei mai importanţi regizori români de film, Geo Saizescu a murit pe 23 septembrie, la vârsta de 80 de ani, la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" din Bucureşti.

Saizescu a regizat mai multe lungmetraje considerate antologice pentru istoria filmului românesc de comedie, printre care "Astă seară dansăm în familie", "Păcală" şi "Secretul lui Bachus". La unele dintre filmele sale, Geo Saizescu a fost şi scenarist, şi actor. A colaborat cu unii dintre cei mai populari actori români, ca Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Stela Popescu sau Horaţiu Mălăele.

Geo Saizescu s-a născut la 14 noiembrie 1932, la Prisăceaua în judeţul Mehedinţi. A regizat filmele "Doi vecini" (1958), "Un surâs în plină vară" (1963), "Dragoste la zero grade" (1964), "La porţile pământului" (1965), "Balul de sâmbătă seara" (1967), "Astă seară dansăm în familie" (1972), "Păcală" (1974), "Eu, tu, şi... Ovidiu" (1978), "Şantaj" (1980), "Grăbeşte-te încet" (1981), "Secretul lui Bachus" (1984), "Sosesc păsările călătoare" (1984), "Secretul lui Nemesis" (1987), "Harababura" (1990), "Păcală se întoarce" (2006).

Regizorul a fost înmormântat cu onoruri militare, pe 26 septembrie, la cimitirul Mănăstirii Cernica de lângă Bucureşti, în prezenţa familiei, dar şi a câtorva zeci de admiratori şi apropiaţi, precum şi colegi de breaslă.

Cântăreaţa de muzică populară, cunoscută pentru melodiile sale din zona nordului Moldovei şi a Bucovinei, s-a stins din viaţă pe 13 octombrie, la vârsta de 86 de ani, din cauza unor probleme cardiace.

Angela Moldovan s-a născut pe 19 septembrie 1927, la Chişinău. Artista s-a mutat, alături de familie, la Târgu-Mureş, apoi la Timişoara şi Suceava. A absolvit liceul la Suceava, apoi Conservatorul la Cluj-Napoca. A debutat în 1950, pe scena Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani. În anul 1953, aceasta a devenit solistă a Ansamblului "Barbu Lăutaru", iar, mai târziu, artista a fost acceptată în cadrul Ansamblului "Ciocârlia".
De-a lungul carierei, Angela Moldovan a jucat în numeroase spectacole de operă, precum "Nunta lui Figaro" (W. A. Mozart), "Rigoletto" (G. Verdi), "Hänsel şi Gretel" (E. Humperdinck) etc.
Repertoriul de muzică populară al Angelei Moldovan a fost, în mare măsură, din culegerile personale ale artistei, cu precădere din zona nordului Moldovei şi a Bucovinei. Melodia cu care s-a lansat, în anii '60, a fost "La Oglindă", pe versuri de George Coşbuc. A urmat "Mi-am făcut bundiţă nouă", cântec pe care l-a învăţat de la bunica sa din Basarabia şi care a devenit cea mai cunoscută melodie a artistei.
Totodată, Moldovan a lansat numeroase alte piese, precum "Cine stă posomorâtă", "Asta-i sârba mărunţică", "Mi-am pus dorul pe cântar", "Fata neichii". Artista a devenit cunoscută publicului larg şi prin apariţia în filmul "Veronica" (1972), regizat de Elisabeta Bostan.

În 2002, Angela Moldovan a fost decorată cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, "pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală".

Actorul Teatrului Odeon din Capitală a murit în noaptea de 11 noiembrie, la vârsta de 63 de ani.

Geo Costiniu a început să joace în producţii de televiziune încă de la vârsta de 8 ani, fiind considerat un actor foarte talentat, iar la 14-15 ani juca în spectacole la Casa Studenţilor din Bucureşti. În anul IV de facultate, a debutat pe scena Teatrului Bulandra din Capitală, sub îndrumarea regizorului Liviu Ciulei. După absolvirea facultăţii, unde i-a avut ca profesori pe Dem Rădulescu şi Octavian Cotescu, a fost repartizat la Teatrul Naţional din Iaşi, unde a jucat între anii 1973 - 1974.
Supranumit "Alain Delon al României" pentru asemănarea sa cu starul francez, Costiniu a fost actor la Teatrul Giuleşti (actualul Odeon) din Bucureşti, pe scena căruia a interpretat numeroase roluri, în piese celebre, ca "Pălăria Florentină", "Omul care a văzut moartea", "Patima roşie", "Marchizul de Sade". A debutat în filme în anul 1972, în pelicula "Paraşutiştii", de Dinu Cocea. În 1978, joacă în filmul lui Timotei Ursu "Septembrie", o poveste de dragoste care l-a făcut celebru în rândul spectatorilor.
Printre filmele în care a jucat se numără "Aştept provincia" (1995), "Neînvinsă-i dragostea" (1993), "Patul conjugal" (1993), "Capul de răţoi" (1992), "Întâmplări cu Alexandra" (1989), "De ce are vulpea coadă?" (1988), "Nişte băieţi grozavi" (1987), "Un oaspete la cină" (1987), "Ora zero" (1979).

Geo Costiniu a fost înmormântat pe 26 noiembrie, la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Compozitorul a decedat pe 26 noiembrie, la vârsta de 92 de ani. Compozitor cu o vastă experienţă de interpret/instrumentist (flautist, saxofonist) în diverse orchestre de jazz şi teatre de revistă, timp de peste un sfert de secol, în perioada tinereţii, Temistocle Popa a reuşit să se impună la vârsta de 40 de ani printr-un şlagăr de mare popularitate ("Lalele", 1961), care i-a deschis calea spre muzica uşoară, de film şi de revistă, notează agenția Mediafax.

Colaborând în cinematografie cu mari regizori (precum Sergiu Nicolaescu, Elisabeta Bostan, Francisc Munteanu şi Geo Saizescu), a scris muzica unor pelicule de succes (ciclul "Veronica").
Nelipsit de pe afişele Festivalului de la Mamaia, cucerind aproape toate premiile posibile, Temistocle Popa a devenit - în scurtă vreme - un compozitor de largă audienţă naţională. Nu a ocolit cântecul pentru copii şi nici cântecul coral de mase (cu unele concesii politice), înscriindu-şi numele printre acelea ale creatorilor de certă popularitate ai anilor 1970-1985.
A creat muzică de teatru, muzică simfonică, muzică de film, muzică corală, muzică pentru copii, muzică uşoară. Printre filmele a căror muzică a creat-o s-au numărat: "Tinereţe fără bătrâneţe" (1968, regia Elisabeta Bostan); "Cântecele mării" (1971, regia Francisc Munteanu); "Astă seară dansăm în familie" (1972, regia Geo Saizescu); "Veronica" (1973, regia Elisabeta Bostan); "Despre o anume fericire" (1973, regia Mihai Constantinescu); "Veronica se întoarce" (1973, regia Elisabeta Bostan); "Piraţii din Pacific" (1975, regia Sergiu Nicolaescu şi Gilles Grangier); "Mama" (1977, regia Elisabeta Bostan); "Eu, tu şi Ovidiu" (1978, regia Geo Saizescu); "Rătăcire" (1978, regia Alexandru Tatos); "Saltimbancii" (1981, regia Elisabeta Bostan); "Un saltimbanc la Polul Nord" (1982, regia Elisabeta Bostan); "Grăbeşte-te încet" (1982, regia Geo Saizescu); "Secretul lui Bacchus" (1983, regia Geo Saizescu); "Sosesc păsările călătoare" (1985, regia Geo Saizescu); "Căsătorie cu repetiţie" (1985, regia Virgil Calotescu); "Călătorie de neuitat" (1990, regia Geo Saizescu; muzica în colaborare cu Dumitru Lupu); "Trahir" (1993, regia Radu Mihăileanu).
Printre melodiile compuse de Temistocle Popa se numără: "Astă-seară m-am îndrăgostit" (interpretată de Adrian Romcescu), "Cu cine semeni dumneata" (Dan Spătaru), "Margarete" (Margareta Pâslaru), "Şi m-am trezit că iubesc" (Margareta Pâslaru), "Veronica" (Margareta Pâslaru), "În rândul patru", cunoscut şi ca "În rândul patru banca de la geam" (Dan Spătaru şi Anda Călugăreanu), "Lalele" (cunoscut mai ales prin interpretarea de Luigi Ionescu).

Compozitorul a fost înmormântat pe 28 noiembrie, la Cimitirul Ghencea.

Scriitorul, textierul şi umoristul Octavian Sava a murit pe 2 decembrie, la vârsta de 85 de ani.

"Moartea lui Octavian Sava reprezintă una dintre cele mai mari pierderi, fiind printre ultimii mari scriitori ai Revistei. Destinul lui a fost legat, dincolo de televiziune şi radio, şi de Teatrul de Revistă <<Constantin Tănase>>. A lucrat la multe spectacole şi era un om cu care se putea lucra extrem de uşor, un scriitor de mare calitate", a declarat directorul Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" din Bucureşti, Alexandru Arşinel. "A fost alături de teatru până în ultimul moment, iar ultima revistă (spectacol, n.r.) pe care urmează să o scoată are şi texte de ale sale. Avea o suferinţă mai veche. A murit într-o discreţie totală", a mai declarat Arşinel pentru agenția citată.

Octavian Sava a semnat textele pentru numeroase spectacole ale Teatrului de Revistă "Constantin Tănase", printre care "Piei, drace!!!" (alături de Mihai Maximilian, Nae Lăzărescu, Dan Mihăescu), în regia lui Biţu Fălticineanu şi Cezar Ghioca, "Veselia nu-i în criză" - musical umoristic - (alături de Mihai Maximilian, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru), în regia lui Biţu Fălticineanu, "O premieră furtunoasă", musical după I.L.Caragiale, în regia lui Cezar Ghioca, "Omul care a văzut moartea" (alături de Marius Ţeicu), în regia lui Constantin Dicu, şi "Nevestele vesele", în regia lui Alexandru Arşinel (alături de Nae Lăzărescu, Geo Tipsie, Mihai Maximilian, A Storin), notează Mediafax.
De asemenea, a lucrat la producţii de televiziune, în calitate de scenarist sau producător, printre acestea numărându-se "A doua cădere a Constantinopolului" (1994), "În fiecare zi mi-e dor de tine" (1987), "Cum ne-ar vrea bărbaţii?!" (scurtmetraj de televiziune, 1982), "Bufetul «La Senat»" (scurtmetraj de televiziune, 1973), "Recomandări" (scurtmetraj de televiziune, 1971), "Post restant" (1961), "La un restaurant de lux" (scurtmetraj de televiziune, 1994), "Avocatul" (scurtmetraj de televiziune, 1976), "Originea şi evoluţia vehiculelor" (scurtmetraj de televiziune, 1973), "Informaţii-gara" (scurtmetraj de televiziune, 1971).

Sava a realizat primul serial radiofonic românesc, o adaptare după "Tartarin din Tarascon", de Alphonse Daudet, care a avut premiera în august 1951.

Actorul a murit pe 19 decembrie, la vârsta de 72 de ani. Potrivit directorului Teatrului de Revistă "Constantin Tănase", actorul Nae Lăzărescu a murit joi dimineaţă, în locuinţa sa, după ce miercuri seară a fost împărtăşit şi spovedit.

Conform unor surse medicale citate de Mediafax, Nae Lăzărescu avea o suferinţă cronică la ficat şi era în investigaţii. Acesta mergea o dată pe lună la Spitalul Fundeni din Bucureşti pentru analize medicale.
Nae Lăzărescu spunea în iulie că s-ar putea să fie nevoit să ia o pauză de la actorie, din cauza unor probleme de sănătate. Actorul arăta, într-un interviu, că a făcut stand-up comedy de când s-a născut şi că a vrut neapărat să lucreze la Teatrul "Constantin Tănase".

Nae Lăzărescu s-a născut pe 8 septembrie 1941, fiind cunoscut în special pentru scenetele de comedie pe care le-a realizat de-a lungul timpului alături de partenerul său de scenă, Vasile Muraru. A jucat şi în filme, printre care "Grăbeşte-te încet", "Şantaj", "Baloane de curcubeu", "Căsătorie cu repetiţie" şi "Viraj periculos". De asemenea, în animaţia "Maşini", i-a dat voce personajului Clang.

Actorul a fost înmormântat cu onoruri militare, pe 21 decembrie, la Focşani, în Cimitirul Nordic, în prezenţa familiei, dar şi a câtorva sute de admiratori şi apropiaţi, precum şi colegi de breaslă.

Cunoscută pentru pasiunea sa pentru muzica indiană, pe care a transformat-o într-o carieră de succes înainte de 1989, cântăreața a decedat, în noaptea de 26 spre 27 februarie, la vârsta de 74 de ani.

Naarghita a fost găsită moartă în locuinţa sa, de nepoata ei. Potrivit site-ului stirileprotv.ro, ea locuia cu chirie într-o garsonieră din Bucureşti. Nepoata artistei a declarat pentru Ştirile Pro TV că vorbise recent la telefon cu Naarghita, dar nimic nu i-a dat de bănuit că aceasta s-ar fi simţit rău: vorbea despre planurile sale şi voia să publice şi o carte autobiografică. Ulterior, cântăreaţa nu a mai răspuns la telefon, așa că nepoata sa a decis să spargă uşa garsonierei.

Maria Amarghioalei (Naarghita) s-a născut pe 14 ianuarie 1939, la Pufeşti, judeţul Vrancea. Ea şi-a descoperit pasiunea pentru muzică şi dansuri indiene după ce a vizionat filmul "Vagabondul", în regia lui Raj Kapoor, peliculă pe care a revăzut-o de peste cincizeci de ori.
Povestea Naarghitei a început în 1957, când Maria Amarghioalei a intrat ca figurantă în corpul de balet al Teatrului de Revistă "Constantin Tănase". La zece ani de la debut, se vorbea despre "fenomenul Naarghita". Avea concerte, iar de la Bollywood primea numeroase oferte. La invitaţia premierului Indiei Indira Gandhi, Naarghita a vizitat New Delhi, unde a avut ocazia să-l cunoască personal pe idolul său, actorul şi regizorul indian Raj Kapoor. Cei doi au legat o prietenie strânsă, iar artistul indian Raj Kapoor s-a îndrăgostit de ea. "M-am rugat la Dumnezeu să nu-mi ceară mâna. Îmi anulam cariera, nu se pot face două cariere, căsătoria sau cariera. Am respectat România şi India la fel de înalt. Până la 1 milion de euro mi s-a oferit numai pentru un interviu şi un cântec", povestea cântăreaţa într-o emisiune difuzată anul trecut de postul Acasă TV.

Una dintre cele mai mari lovituri din viaţa Naarghitei a fost decizia Elenei Ceauşescu de a-i interzice să mai călătorească în India, hotărâre care a despărţit-o pentru totdeauna de ţara visurilor şi de bărbatul cel mai îndrăgit din viaţa ei.
După o viaţă de succes, ultimii ani şi i-a petrecut însă în sărăcie, singură şi cu o pensie de doar 40 de lei pe lună.

Autorul unor filme celebre, precum "Haiducii lui Şaptecai", "Zestrea Domniţei Ralu" şi "Săptămâna Nebunilor", a decedat, pe 26 decembrie, la vârsta de 84 de ani, într-un spital din Paris.

Dinu Cocea a încetat din viată în urma unei insuficienţe cardiace. El a decedat pe 26 decembrie, însă familia a dorit să facă publică informaţia mai târziu, pentru a o menaja pe soţia acestuia, Puşa Cocea. "Conservase un spirit optimist şi până în ultima clipă proiecta noi realizări profesionale", a declarat Oana Cocea, fiica regretatului artist.

Dinu Cocea s-a stabilit în România în ultimii ani, însă îşi petrecea timpul între Bucureşti şi Paris. Fiica lui a precizat că în memoria tatălui său va fi organizată o ceremonie funerară, la Paris, cel mai probabil în data de 8 ianuarie. Regizorul a dorit să fie incinerat şi urna cu cenuşa acestuia va fi adusă în România, în jurul Paştelui, pentru a fi depusă în cavoul familiei de la cimitirul Sfânta Vineri din Bucureşti, a precizat Oana Cocea.

Dinu Cocea s-a născut pe 22 septembrie 1929, în comuna Periş, din judeţul Ilfov. Regizorul a semnat regia filmelor "Iancu Jianu Haiducul" (1980), "Iancu Jianu zapciul" (1980), "Ecaterina Teodoroiu" (1979), "Stejar - Extrema urgenţă" (1974), "Paraşutiştii" (1972), "Zestrea domniţei Ralu" (1971), "Haiducii lui Şaptecai" (1970), "Săptămâna nebunilor" (1970), "Răpirea fecioarelor" (1967), "Răzbunarea haiducilor" (1967) şi "Haiducii" (1965). De asemenea, el a semnat şi scenografia pentru "Iancu Jianu Haiducul" (1980), "Iancu Jianu zapciul" (1980), "Săptămâna nebunilor" (1970), "Răpirea fecioarelor" (1967) şi "Răzbunarea haiducilor" (1967). Toate aceste filme au avut un mare succes de public.  Totodată, producţia "Revolta haiducilor" a fost difuzată, potrivit fiicei artistului, în toate ţările francofone, înainte de '89.

Dinu Cocea a ajuns însă în dizgraţia regimului comunist din cauza proiectului de film "Pe apa sâmbetei", în care relata istoria unui baraj prost construit pe Argeş. Astfel, regizorul a fost interzis, iar numele său a fost scos de pe genericele filmelor ce apăreau în cinematografe sau la televiziunea publică. În urma acestui conflict cu autorităţile comuniste, Dinu Cocea a plecat din ţară în 1986, stabilindu-se la Paris, unde a şi decedat, după cum a declarat, pentru Mediafax, fiica artistului, Oana Cocea. În ultimii ani, Dinu Cocea a revenit în România, însă îşi petrecea timpul între Bucureşti şi Paris.