Alicia Moore si-a castigat dreptul de a face ce vrea in industria muzicala... Albumul ei de debut, "Can't Take Me Home" (2000), pe care artista l-a inregistrat la varsta de numai 18 ani, i-a adus trei piese de Top 10: "There You Go", "Most Girls" si "You Make Me Sick". Albumele ulterioare, "Missundaztood" (2001) si "Try This" (2003) au certificat faptul ca aceasta cantareata nu va pleca nicaieri din peisajul muzicii pop-rock... Si, daca inca numele ei nu iti spune nimic, probabil ca numele de scena pe care il "poarta" de o viata, iti va clarifica cine anume este personajul care se bucura de acest succes urias. Doamnelor si domnilor... Pink!
Este o tipa nonconformista, rebela - "Imi place neprevazutul. Fac ceea ce mi se spune ca nu am voie sa fac; este o adevarata provocare. Asta este, sunt o mare visatoare." O artista cu o voce extraordinara, care a reusit sa obtina ceea ce si-a dorit de la viata. Si-a dorit intotdeauna sa devina cantareata si este genul care nu renunta usor. "Stiu ce vreau si obtin ceea ce vreau. Fac totul pentru lucrurile in care cred cu adevarat, pentru lucrurile care ma tin in viata, vie. Este inteligent din partea mea? Cine stie?... Poate ca nu. Dar inca mai exista temeri in adancul fiintei mele - vreau sa fiu inteleasa, vreau sa fiu auzita."
Iar Pink stie sa se faca auzita... Albumul "Missundaztood" s-a vandut in aproape 5 milioane de exemplare numai in Statele Unite, ceea ce inseamna de doua ori mai mult decat vanzarile albumului sau de debut... "M-am luptat pentru a avea credibilitate in lumea muzicii pop", a marturisit cantareata. "Am hotarat cand aveam 15 ani ca nu vreau sa fiu unul dintre acei artisti care se ridica si canta piese de dragoste in care nici macar nu cred. Am decis ca voi fi eu pana la capat, la maximum, ca piesele mele vor reflecta relatii pe care le-am avut, lucruri prin care am trecut si chiar si situatiile de care imi este rusine."
Succesul aduce insa cu sine si dezavantaje, pe care cantareata le cunoaste foarte bine... Din fericire, a invatat sa treaca peste ele, deoarece recompensele sunt pe masura asteptarilor atunci cand faci ceea ce iti place: "Cateodata te simti epuizat, golit pe dinauntru, obosit si ti-e dor de casa. Si cateodata mi-e dor de tata... Dar asta este cu siguranta tot ceea ce mi-am dorit sa fac si nu as da muzica pentru nimic in lume."
Lumea spune ca tot ceea ce face si creeaza Pink inseamna "belea", exact asa cum se si numeste una dintre piesele ei de succes, "Trouble". A ramas aceeasi fata cu tatuaje, petrecareata si... dintr-o bucata. "Da, chiar asa sunt. Intri in necazuri daca esti o persoana cinstita si vrei sa te simti bine fara sa te gandesti o mie de ani la consecinte. Mie imi place, pur si simplu, sa 'sparg' regulile", a explicat Pink.
Nu are nici un fel de regrete si nu ar dori sa isi schimbe trecutul, daca ar exista aceasta posibilitate: "Ca sa schimb asta, ar insemna sa ma schimb pe mine." Crede ca toate dificultatile pe care le-a avut de infruntat in perioada copilariei si adolescentei au reprezentat, pana la urma, un lucru bun: "Ca sa poti experimenta partea placuta a vietii, inseamna sa poti vedea raul. Asta te ajuta sa apreciezi mai mult ceea ce exista frumos in viata ta." De asemenea, considera ca momentele dificile te invata sa fii mai puternic: "M-au invatat sa fiu o adevarata luptatoare, iar asta este o lectie importanta daca vrei sa intri in industria muzicala."
Cu timpul, a invatat sa devina mai "inteleapta" si chiar sa isi cenzureze limbajul si remarcele uneori. Spre exemplu, nu va mai face comentarii referitoare la "rivala" ei, Christina Aguilera, o femeie despre care a spus candva ca are nevoie de "medicatie"... Probabil ca a ajuns, treptat, sa urmeze sfatul tatuat pe incheietura mainii ei: "Roata se invarteste" ("What goes around, comes around").
De unde i se "trage" numele Pink? "Este doar o porecla care m-a urmarit toata viata. A fost, la inceput, o rautate din partea copiilor: cand am fost in tabara, mi-au dat jos pantalonii si eu m-am inrosit atat de tare, incat toti radeau de mine: 'Ha ha! Uitati-va la ea! Toata fata ei e roz!'. Asa a inceput povestea, apoi, dupa ce a iesit filmul 'Reservoir Dogs' al lui Quentin Tarantino, personajul Mr. Pink, interpretat de Steve Buscemi, era atat de colorat in limbaj si avea atatea replici destepte, incat porecla mi-a mers mai departe."
Abia mai tarziu, cand a devenit faimoasa, artista s-a gandit ca ar fi dragut ca si culoarea parului ei sa corespunda numelui... Practic, vopsitul parului in aceasta culoare - roz, a venit mai mult ca o gluma: "Era singura culoare pe care nu a avut-o parul meu, care, de fapt si de drept, este blond...".
Alicia Beth "Pink" Moore s-a nascut in Doylestown, Pennsylvania, la 8 septembrie 1979. Copilaria si-a petrecut-o in Philadelphia. Parintii ei, James si Judy Moore, au divortat cand Alicia avea numai sapte ani. "Am fost probabil cel mai 'batran' adolescent care a existat vreodata. Nu am avut niciodata prieteni de varsta mea. Cea mai buna prietena a mea era o femeie in varsta de 85 de ani, care locuia peste drum de noi. Asta pana cand parintii mei s-au despartit cand aveam sapte ani. Tatal meu este un veteran al razboiului din Vietnam si m-a invatat sa fiu cu picioarele pe pamant. De-asta am renuntat la liceu. Cum puteam sa stau intr-un loc in care cel mai important lucru era de unde iti cumparai pantofii?!"
A fost catalogata drept scandalagioaica in liceu: "Mi-au spus ca sunt o adevarata pacoste - asa ca eu am fost ceva de genul: 'Pacoste'?! Va arat eu pacoste. Vreti scandal, atunci va dau eu scandal!" Insa, treptat, Pink a ajuns sa fie exact asa cum o vedeau initial profesorii si astfel a inceput un adevarat cerc vicios: "Este ca si cum incepi sa 'cresti' in eticheta pe care ti-o pun, ajunge sa ti se potriveasca la fel ca o manusa. Te trateaza urat, asa ca te porti urat. Am meritat asta? Pana la urma, da, dar consider si acum ca m-am conformat etichetei pe care mi-au pus-o ei."
Astfel incat nu a fost o surpriza ca Alicia si-a dezvoltat in acest fel o problema cu autoritatea: "Cand mi se spunea ca ceva trebuie facut intr-un anumit mod, intrebam 'De ce?'. Mi se spunea: 'Pentru ca asa s-a facut mereu', asa ca incercam sa fac exact contrariul si sa le demonstrez ca se insala."
A renuntat sa mai scrie in jurnal, dupa ce o colega "binevoitoare" i-a furat jurnalul intim si a lipit foile pe dulapurile din liceu. Insa a continuat sa scrie poezii, incercand sa inteleaga ce anume se petrece in sufletul ei: "Eram pierduta in spatiu si extrem de nefericita."
Inspirata de muzica unor staruri ca Madonna, Mary J. Blige, 4 Non-Blondes (Linda Perry, solista acestei trupe a fost, practic, idolul ei dintotdeauna...), Janis Joplin, Billy Joel, Whitney Houston, Jimi Hendrix, Guns N' Roses, Green Day, a stiut mereu ca va fi cantareata: "Inca dinainte sa pot vorbi, cantam. Ma fataiam prin casa si imi cream propria lume fantastica. Toata ziua cantam, peste tot pe unde mergeam asta faceam." Mai mult decat atat, in copilarie a fost pedepsita pentru ca se uita la MTV... "Ceea ce aveam nevoie in adolescenta era sa o aud pe Janis Joplin spunandu-mi ca totul va fi bine si sa ii ascult pe baietii de la Nirvana spunandu-mi ca pot sa imi exprim personalitatea", a adaugat solista.
A trecut prin diferite faze in adolescenta - a fost un adevarat skateboarder, i-a placut foarte mult hip-hop-ul si chiar a cochetat cu gimnastica. Si-a petrecut foarte mult timp prin cluburile din Philadelphia, cantand mai ales in serile create special pentru "poducerea" clientilor pe scena.
A lucrat la Pizza Hut, McDonald's, Wendy's si chiar intr-o benzinarie. Dar nu ii placea sa ia comenzile clientilor si intarzia mereu la serviciu. Mai tarziu, dupa ce statutul ei de vedeta incepuse sa se contureze, Pink a declarat: "Pur si simplu ma bucur ca nu mai trebuie sa lucrez in locuri de genul asta."
La varsta de 13 ani, Alicia a fost rugata de un DJ din Philadelphia sa cante backing-vocals pentru trupa lui rap, School Of Though: "L-am cunoscut pe tipul asta, Skratch, care era cel mai bun dansator din Philly. Am inceput sa dansez cu el si pana la urma am ajuns sa cant in trupa lui de rap. Am scris si niste piese, despre cum e sa cresti si sa traiesti in Philly. Stateam prin cluburi, cantam pe scena si speram sa ne remarce cineva de la vreun studio si sa inregistram niste piese."
La putin timp dupa aceea, sansa i-a suras: "Mergeam in mod regulat vinerea in Clubul Fever, iar DJ-ul mi-a dat voie intr-o seara sa cant timp de cinci minute. Cele cinci minute de live, vineri seara, in Fever, erau tot ceea ce imi doream mai mult de la viata. Mi-a placut la nebunie fiorul care te cuprinde cand esti pe scena. A fost singurul loc in care m-am simtit in largul meu, ca si cum, ok, asta este, aici trebuie sa fiu..."
In acest fel, vedeta in devenire a fost remarcata de un reprezentant al casei de discuri LaFace, care i-a propus sa se alature unui nou grup de fete R&B, numit Basic Instinct. Insa aceasta colaborare nu a tinut prea mult, desi Pink a fost admisa in grup, practic, pe loc: "Nu ma integram, dar nu imi pasa. Trebuie sa stii sa razi de asemenea lucruri si sa treci peste ele. Si, oricum, nu ma vad apartinand unui grup."
Imediat dupa aceasta experienta lipsita de succesul la care spera Alicia in acel moment, un alt grup a luat fiinta, Choice, avand-o intre cele trei componente si pe ea. Trupa a semnat imediat un contract cu aceeasi casa de inregistrari, LaFace. Nici aceasta formula nu a durat prea mult - una dintre fete isi dorea sa cante piese Broadway, o alta sa faca piese alternative, iar Pink vroia totul...
Totusi LaFace nu a renuntat la Alicia, care deja se facuse remarcata in domeniu. De fapt, in timpul inregistrarilor de studio cu Choice, in Atlanta, cantareata si-a redescoperit abilitatile de a scrie si a facut echipa cu Darryl Simmons. "Mi-a spus sa scriu o piesa si mi s-a parut extraordinar, pentru ca nimeni pana atunci nu ma intrebase daca scriu ceva. Asa ca am inchis ochii si... piesa a aparut. Am scris 'Just To Be Loving You' si asta a fost inceputul carierei mele." Artista isi aminteste de aceasta experienta: "Ajunsesem sa imit foarte bine sound-ul altora, in perioada in care mergeam foarte mult in cluburi. Dar ziua in care am inregistrat 'Just To Be Loving You' in studio, a fost nemaipomenita. Cantecul era atat de frumos, incat pur si simplu am cantat. Nu imi pasa cum suna. Pur si simplu a iesit asa de bine si m-a socat..."
Iar de aici mai departe, lucrurile au mers pe o panta ascendenta pentru Pink... Primul album, "Can't Take Me Home", din 2000, a atras atentia intregii lumi asupra fetei rebele cu o voce matura si complexa, care socheaza prin atitudine. Pink a inregistrat apoi piesa si videoclipul de la "Lady Marmelade", de pe coloana sonora a filmului "Moulin Rouge", alaturi de vedetele Christina Aguilera, Maya si Lil Kim.
La al doilea album, "Missundaztood" (noiembrie 2001), Alicia schimba casa de productie si trece la Arista Records. Sound-ul se indreapta acum mai mult spre rock decat spre R&B, o contributie importanta avand colaborarea cu Steve Tyler de la Aerosmith, precum si cea cu Linda Perry, solista si compozitoarea trupei 4 Non-Blondes, idolul lui Pink dintotdeauna.
Felul in care aceasta colaborare cu Perry s-a "pus pe roate" este una extrem de amuzanta, cu siguranta "marca" Pink... Chiar inainte de a incepe lucrul la acest album, s-a intamplat ca Alicia sa "dea" peste numarul de telefon al Lindei, in agenda make-up artistului ei. "M-am descurcat in aceasta situatie in singurul fel in care stiam sa o fac", a povestit ea. "Am furat numarul de telefon si am sunat-o. Cred foarte mult in semne si sunt sigura ca orice lucru se intampla cu un motiv."
Cum nu i-a raspuns nimeni, Pink a lasat un mesaj pe robotul telefonic, un mesaj de 15 minute, in care i-a povestit si o patanie a ei legata de trupa 4 Non-Blondes - in adolescenta, Alicia a fost arestata pentru tulburarea linistii publice ("Ce inseamna asta, 'tulburarea linistii publice'?!", avea sa spuna artista. "Nu inteleg acest concept!"), pentru ca, la ora 4 si jumatate dimineata, canta piesele trupei ei preferate.
Pink a continuat: "I-am spus in mesaj ca, daca nu ma suna inapoi, voi incepe sa o urmaresc. M-a sunat si mi-a spus: 'Esti nebuna, mai bine vii pe la mine.'" Iar Perry a adaugat: "I-am spus ca nu sunt la moda. Iar ea a spus: 'Stiu, tocmai asta si vreau, ceva adevarat.'" Ajunsa in apartamentul din Los Angeles al lui Perry, cele doua cantarete au stat pe podea si au compus piesa "Eventually" in doar cateva minute. In luna urmatoare, au discutat, au scris piese impreuna si si-au facut tatuaje. O prietenie frumoasa care a dus si la crearea albumului "Missundaztood". "Extraordinara, eliberatoare, plina de inspiratie, asa ar trebui sa fie muzica", a declarat Pink.
Participarea la piesa "Lady Marmelade" i-a adus lui Pink un premiu Grammy la MTV Video Music Awards, iar intregul album "Missundaztood" a devenit o adevarata declaratie a talentului cantaretei. Piesa "Get The Party Started" a devenit imnul anului 2002 - a fost primul single dintre alte patru melodii care au fost scoase in fata de pe acest album, celelalte trei fiind: "Don't Let Me Get Me", "Just Like A Pill" si "Family Portrait".
Aceasta din urma melodie este una dintre cele mai personale de pe acest album. Imaginea pe care o prezinta nu este una dintre cele mai fericite: un copil crescut de ambii parinti, care se cearta in permanenta si pana la urma divorteaza - in fapt, povestea vietii ei... Cand a cantat piesa in studio, sentimentele au coplesit-o si a simtit ca trebuie sa iasa din camera. Pink a explicat: "Am realizat cum toate aceste lucruri mi-au afectat viata. A canta aceasta piesa este ca si cum as sta goala in fata unei sali intregi, plina cu oameni. Am lasat-o pe mama sa asculte piesa si a plans zile de-a randul; tata la fel. Ma intristeaza, dar m-a ajutat sa ii determin sa scoata la iveala ceea ce simteau si ei fata de toata povestea copilariei mele. Suferinta nu este intotdeauna un lucru rau, uneori poate sa fie o lectie..."
Relatia cu parintii ei este insa acum una foarte buna: artista a venit cu mama ei la una dintre festivitatile de decernare a premiilor Grammy si s-a amuzat teribil ascultand-o pe mama sa cantand in masina versurile: "Mama was a lunatic / She liked to push my buttons" ("Mama era cam nebuna / Ii placea sa ma calce pe nervi").
Este foarte apropiata de tatal ei, de la care marturiseste ca a invatat cele mai multe lectii de viata: "Sunt foarte apropiata de tata. Este adevarat, cu picioarele pe pamant si spune lucrurilor pe nume. Are aceleasi conceptii de viata dintotdeauna si nu se schimba."
"Missundaztood" ramane pentru Pink cea mai draga creatie a ei: "'Missundaztood' mi-a dat libertate si un scop in viata. M-a ajutat sa exorcizez o gramada de demoni... Lumea intreaga a devenit terapia mea. Si m-a ajutat sa ma simt bine in postura de proscris - stiu ca exista atat de multi oameni in aceasta lume care imi impartasesc durerea. Acest album reprezinta o acumulare a tot ceea ce inseamna fiinta mea."
Iar aprecierea lumii intregi i-a aratat ca nu mai este un nimeni: "Inainte, vroiam sa arunc succesul meu in fata fiecarui profesor care mi-a spus in liceu ca o sa fiu o ratata toata viata. Acum insa e mai mult ceva de genul: 'Sunt atat de fericita ca pot sa fac ceea ce imi place la nebunie si nu trebuie sa dau socoteala unui sef nesuferit.' Daca nu ar exista muzica, as avea probleme mereu. Muzica mi-a salvat viata. Si inca face acest lucru. Acest album m-a salvat."
In noiembrie 2003, si-a lansat cel de-al treilea album, "Try This", care a reusit sa satisfaca nevoia de rock a fanilor ei. "Am numit albumul 'Try This', pentru ca eu consider ca pe lumea asta exista lideri si exista discipoli. Este foarte bine sa fii lider si sa incerci lucruri noi. As vrea ca tot mai multi oameni sa faca acest lucru." "Trouble" este primul single de pe acest album, care ignora total liniile trasate in lumea muzicii pop...
Intotdeauna rebela...
La patru luni de la semnarea contractului cu LaFace, in 1996, solistei (care adesea statea cu baietii de cartier, iar la un moment dat a locuit in Philadelphia, intr-un apartament de trei camere, in care mai stateau alte 17 persoane...) i s-a cerut sa urmeze niste cursuri de relatii cu presa si norme de eticheta. Dupa cinci minute, instructorul a anuntat ca Pink nu are nici o sansa in acest sens si a renuntat la "provocare"... In ceea ce priveste normele de eticheta, Pink isi aminteste "Le-am refuzat. Le-am spus celor de la casa de inregistrari ca este o insulta la adresa mamei mele si ca ar trebui sa o sune si sa ii ceara scuze."
Pink si Printul Albert
In 2004, Pink a vizitat Regatul Monaco, participand la World Music Awards. Cantareata a povestit: "Cineva m-a intrebat daca vreau sa iau cina cu Printul Albert de Monaco. Eu eram ceva de genul: 'A, da, sigur. Da-o incolo de treaba, o sa fie o poveste grozava pentru nepoti.' Era o cina sofisticata, erau o gramada de oameni la masa si... eram si eu. Ma simteam ca naiba, parca eram un extraterestru. Si, in mijlocul cinei, am spus: 'Hei, Albert! Stiai ca exista un piercing pentru penis care iti poarta numele?' Toti cei de la masa au inlemnit. Iar el a spus: 'Nu stiam asta. Vorbesti serios?' Eu am comentat: 'Fac pariu ca ai si tu unul.' Iar el mi-a raspuns: 'Nu am, iti jur. Iti arat...'".
In picioarele goale...
Cu cinci minute inainte de a-si face aparitia pe scena in cadrul unui show de decernare a unor premii muzicale, Pink a ramas extrem de uimita in momentul in care a vazut ca un artist care tocmai cantase era incaltat cu exact aceleasi cizme rosii pe care le purta si ea. Astfel incat, in mod foarte prompt, solista si-a scos incaltarile si a umblat desculta intreaga seara.
Numele ei - o problema pentru P. Diddy
In primele sase dati cand Pink s-a intalnit cu faimosul rapper P. Diddy, acesta nu a reusit sa tina minte numele ei. Vedeta s-a plans mai tarziu: "Si e atat de evident... E suficient sa te uiti la culoarea parului meu!" Solutia ei? "Am inceput sa-l strig 'Fluffy', iar el a inceput sa isi aduca aminte cum ma cheama..."
Pink si P. Diddy
"Urasc anturajele si garzile de corp", a marturisit artista. "Eram intr-un club in New York si m-am dus la Dallas Austin, care este unul dintre producatorii albumului meu. El statea langa Puff Daddy. Nici macar nu il vazusem pe Puffy. Nici nu imi pasa de el. Iar body guard-ul lui Puffy pur si simplu m-a impins cativa metri in spate. M-am simtit ca ultimul prost. Iar Puffy era ceva de genul: 'Nu, e ok, ea este Pink.' Si asta nu e deloc ok. Iar Dallas, mai mult in gluma, a spus: 'Nu stiai ca el este presedintele Statelor Unite?' Iar eu, de colo: 'Ei bine, nu stiai ca eu sunt Prima Doamna?'".
Educatie...
"Cand eram in clasa a saptea, mama m-a prins fumand. S-a gandit sa ma pedepseasca punandu-ma sa fumez intreg pachetul de tigari. Tot ceea ce a reusit a fost sa ma enerveze la culme, pentru ca am ramas repede fara tigari..."
"Tata mi-a dat un sfat bun in viata: 'Intotdeauna sa spui adevarul. Probabil ca asta nu iti va aduce prea multi prieteni, dar cu siguranta niciodata nu vei avea dusmani, pentru ca oamenii vor sti intotdeauna la ce sa se astepte din partea ta si de unde vii...'."
"Sunt fidela in ceea ce priveste relatiile. Asta nu pentru ca as fi o persoana buna si de treaba, ci pentru ca urasc sa cunosc persoane noi." Insa Pink nu are probleme in "departamentul" cunostinte si relatii. In lunile care au urmat despartirii ei de iubitul ei de doi ani, campion la motocross, Carey Hart (cei doi au pus punct relatiei lor in 2003), Pink a fost vazuta avand o atitudine foarte prietenoasa fata de Lars Frederiksen de la Rancid. Mai mult decat atat, a sarutat-o in mod public pe actrita Kristanna Loken (a jucat in "Terminator 3") la un eveniment in Monaco si a avut o relatie cu bateristul de la Motley Crue, Tommy Lee.
A fost eleva Liceului Central Bucks West, promotia 1997, insa nu si-a finalizat studiile.
Este o mare sustinatoare a organizatiei PETA, care se ocupa de apararea drepturilor animalelor.
Are numeroase tatuaje... Pe umar - ingerul ei protector, pe incheietura mainii - "What goes around comes around", pe glezna stanga - un simbol asiatic, pe glezna dreapta - o bratara ornamentala, pe partea interioara a coapsei stangi - "Mr. Pink" sau "Pink", pe mana - o stea rosie intre degetul mare si aratator, pe ceafa - un cod de bare al albumului "Missundaztood".
Culoarea ei preferata este verde.
Culoarea naturala a parului ei este blond.
A fost clasata pe locul 36 in topul din 2002 realizat de revista "Stuff", "Cele mai sexy 102 femei din lume".
Este foarte buna prietena cu Avril Lavigne.
Lumea Aliciei "Pink" Moore este infinit de frumoasa si sunt sigura ca o cantareata cu un asemenea talent nu si-a spus ultimul cuvant in industria muzicala... Probabil ca, de-a lungul timpului, va schimba genurile, va face experimente. Poate ca nu va fi pe gustul oricui. Pink stie si reuseste sa fie incomoda... Dar vocea ei si ambitia care o caracterizeaza sunt demne de luat in seama. Atitudinea pe care o afiseaza, viata traita la maximum, cu fiecare clipa care trece, te face sa te gandesti ca, asa cum ea insasi spune "In definitiv, toti suntem roz in adancul sufletului...".