Este unul dintre cei mai apreciati designeri romani. Creatiile sale se bucura de un succes considerabil in strainatate, ceea ce nu este surprinzator daca tinem cont de talentul si simtul estetic desavarsit al Venerei Arapu. Creativitatea ei nu se manifesta numai in domeniul vestimentatiei, Venera implicandu-se in designul interior al unor locuri precum Gaia, Balthazar, Market 8 sau French Bakery.
In fata unei cafele aromate si cu o imbietoare spuma de lapte, Venera mi-a povestit despre ceea ce inseamna fenomenul fashion in capitala modei, Paris, unde isi desfasoara o parte din activitate, mi-a impartasit viziunile sale referitoare la conceptele de eleganta, trend setter, si a "lasat" sa-i scape cateva dintre secretele unui designer de succes...
Este o diferenta esentiala, pentru ca in Romania sistemul functioneaza defectuos. Respectiv, pentru a se derula bine, activitatea aceasta ar trebui sa functioneze dupa niste reguli foarte precise, in sensul de comanda facuta cu sase luni inainte (pentru o colectie, clientii pe care-i ai - magazinele - vin si comanda colectia pentru sezonul viitor). In Romania, lucrul acesta nu se practica absolut deloc, ceea ce duce la o functionare defectuoasa. Este explicatia faptului ca selectiile pe care le gasim in magazine, in magazinele multibrand, nu au nici o logica, nici o noima, pentru ca totul se face in graba. Nu exista nici un control in combinatiile si asocierile de branduri pe care le face magazinul respectiv, astfel incat piesele vestimentare expuse sa reprezinte un anumit concept.
Da, inclusiv din acest motiv colectiile mele nu se vand in Romania. In plus, e vorba si de faptul ca aici nu functioneaza sistemul de vanzare: magazinele sunt obisnuite sa ia spre vanzare, deci tu ca producator trebuie sa-ti asumi riscurile de a produce fara a sti daca se va vinde sau nu ceea ce ai realizat. Tocmai de aceea se da comanda, cu un anumit interval de timp inainte, si se produce numai in functie de comenzile primite. In strainatate se lucreaza numai in felul acesta, nu vinzi blana ursului din padure. Primesti comenzile cu sase luni inainte, de la colaboratori pe care-i cunosti de ani de zile, le centralizezi si ai productie cu vanzare asigurata dinainte.
Am putea sa discutam acest aspect din mai multe puncte de vedere... Poate ca "target-ul" pe care-l ai este mai bine reprezentat acolo decat aici. Interesul, deschiderea si posibilitatile sunt cu totul altele. Se poate spune ca in ultimii ani, lucrurile au inceput sa se imbunatateasca in Romania in ceea ce priveste perceptia asupra fenomenului modei si interesul. Tinerii incep sa se preocupe si ei de partea aceasta, ceea ce este promitator. Dar parerea mea este ca in acest domeniu noi suntem putin... amatori, totul este oarecum empiric. Diferenta este intr-adevar foarte mare, comparativ cu situatia din strainatate. In Romania, moda este vazuta de multi ca fiind un hobby. Daca s-ar face o analiza, s-ar ajunge probabil la concluzia ca designerii de la noi nu traiesc numai din acest business, nu cred ca ar fi posibil, asa cum se prezinta lucrurile acum. Nu e vina lor ci, asa cum va spuneam, lipseste sistemul care sa facilizeze exercitarea unei asemenea profesii.
Cred ca acest "glas" exista in fiecare din noi, asa cum dumneavoastra scrieti intr-un anumit stil si nu intr-altul, asa e si in cazul meu... E cel mai inteligent raspuns pe care vi-l pot da. Anumite lucruri sunt un "dat", e calea pe care ti-o gasesti singur fara sa constientizezi si fara sa faci vreun efort...
Colectia aceasta a aparut dupa niste ani in care vandusem colectia Venera Arapu pe piata asiatica si am inteles care sunt particularitatile acestei piete. Asiaticii nu sunt niste oameni pe care noi i-am caracteriza drept "frumosi", nefiind preocupati de alegerea vestimentatiei astfel incat sa-ti puna in valoare atributele fizice, ci de una care sa atraga atentia asupra ta. Ei iubesc foarte mult culoarea si sunt exuberanti din punct de vedere vestimentar. Acestea sunt si caracteristicile colectiei mele: culoare si veselie.
La modul general vorbind, in momentul in care iti cunosti foarte bine domeniul de activitate, dobandesti curaj, esti mai indraznet si aduci un element de noutate, se considera ca poti fi un model de urmat si astfel te numesc cei din jur "trend setter". Mie imi place sa ma joc, sa alternez stilurile.
In cel de-al doilea caz, probabil ca femeia respectiva nu a incercat combinatia potrivita... Daca ar fi sfatuita, sau mai bine-zis daca ar simti nevoia sa fie consiliata in acest sens, imaginea sa ar avea numai de castigat. Cred ca multe persoane nu apeleza la un consilier de imagine din orgoliu, ceea ce - iarasi - nu se intampla in strainatate. La noi, lumea are impresia ca se pricepe sa faca de toate, si aceasta mentalitate persista de mult prea multa vreme, fiindca atatia ani am fost cu totii obligati sa improvizam in toate domeniile...
Sunt de parere ca termenul acesta se aplica mai degraba persoanei, si nu hainelor pe care le poarta aceasta. Poti fi eleganta si intr-o pereche de jeans si cu un top. Este mai degraba o problema de atitudine. Vorbind insa strict din punct de vedere al vestimentatiei, trebuie sa pastrezi intotdeauna un anumit simt al masurii, sa stii sa te raportezi la fiecare imprejurare in parte, pentru a nu fi niciodata deplasat. Te poti simti foarte bine imbracata simplu, fara a te incarca inutil cu tot felul de accesorii.
Pentru a avea succes, un designer trebuie sa vina cu ceva nou, sau in tot cazul cu ceva suficient de personal pentru a se identifica si a se evidentia de ceilalti. Toti sunt creatori, dar intre ei exista multe diferente. In momentul cand recunosti o colectie ca urmare a faptului ca exista o "amprenta", inseamna ca designerul respectiv exista. In caz contrar, este un emergent care se zbate sa-si gaseasca locul.
Fiecare femeie isi are punctele ei forte in ceea ce priveste aspectul fizic, pe care trebuie sa le puna in valoare. In momentul in care se apreciaza obiectiv, lucrurile incep sa vina de la sine...
Poate faptul ca toate colectiile mele sunt creative si "ale mele", apropos de ceea ce vorbeam mai devreme referitor la amprenta personala a fiecarui designer. Pe langa aceasta, ceea ce mi-a fost de mare ajutor a fost faptul ca am putut oferi un produs creativ la un pret interesant, datorita faptului ca productia s-a facut in Romania.
Baiatul meu, Matei, are 11 ani si este la scoala, iar fetita, Clea, are doi ani si in ultima vreme a stat aici cu mine, pentru ca am fost ocupata cu tot felul de proiecte si am stat destul de mult in Romania. Asa a fost sa fie, asa a ales viata... Nu va ascund ca nu e simplu, fac naveta Bucuresti-Paris de zece ani si devine obositor, normalitatea este alta... Sentimentul de "acasa" il am atat la Bucuresti, cat si la Paris. In principiu, pentru mine "acasa" este locul unde sunt copiii.
Nu sunt o consumatoare inveterata de cafea, dar de doi-trei ani am inceput sa beau. Uite, chiar acum imi dau seama ca azi-dimineata n-am baut, pentru mi s-a terminat cafeaua si n-am avut timp sa cumpar... In general, dimineata sunt in goana, pentru ca sunt atat de multe treburi de facut si niciodata parca nu e timp suficient pentru toate. Viata mea se desfasoara pe fuga si nu pot sa spun ca am tabieturi pe care sa le respect si fara de care sa nu-mi pot incepe ziua.
Nu fac nimic deosebit, beneficiez de o mostenire genetica buna. Poate ca prezinta importanta si faptul ca am facut liceul de coregrafie, deci in situatia aceasta se pastreaza o anumita constitutie. Este norocul meu, pentru ca sunt un om foarte pofticios, care mananca mult si cu drag. Sunt o persoana gurmanda.