Stela Popescu, sarbatori departe de casa

Cum a fost anul acesta pentru dumneavoastra?

A fost un an foarte bun. De 3 ani sunt in proiecte la postul Acasa si, pentru mine, anul acesta este cel mai bun pentru ca am primit un rol extraordinar, care-mi place teribil. Imi face o placere nebuna sa-l joc. Mi-e drag ca e moldoveanca si mie imi e usor sa vorbesc moldoveneste. E penibil cand un actor incearca sa vorbeasca cu accent si nu-i iese.

In plus, imi place ca este o femeie puternica, care nu tine cont de multe lucruri, isi impune punctul de vedere, este ca o conducatoare de trib. Desi nu este un rol principal, se ridica la rang de nivelul 1. Impresioneaza, atrage. Telespectatorul este curios sa afle ce mai face coana Chiva.

Cum arata o zi de filmare?

Este destul de grea. Lucram destul de mult, suntem in avans cu vreo 30 de serii. Plecam din Bucuresti la 6:30 - 7:00 si putem sa ajungem inapoi la 12:00. Sunt si zile in care plecam la un 8:00 - 9:00 si ne intoarcem dupa amiaza. Filmarile tin de locatii, tin de intalnirea mai multor actori, mai multor personaje si depinde cum se intrunesc toate lucrurile astea. Echipa este foarte frumosa, ne intelegem bine, nu avem niciun fel de conflicte, de rivalitati, e o atmosfera placuta. Iura Luncasu este un regizor extraordinar, este plin de talent, are o fantezie debordanta. Cand imi arata si imi explica personajul, intai rad cu lacrimi si ii spun: "Iura, eu nu pot sa fac ce faci tu!". Imi da niste indicatii senzationale si imi e teama ca nu pot sa le fac, mai ales ca acolo nu se sta la multe repetitii. Se citeste textul de 2 - 3 ori si s-a intrat in platou. Nu ai timp sa stai sa le coci, sa le gandesti, nu, acolo nu e timp. Noroc cu el ca gestioneaza lucrurile extraordinar, este un regizor extraordinar.

"Pleaca o generatie care a fost foarte chinuita”

Cum a fost despartirea de Gheorghe Dinica? Lucrati cu el la acest proiect?

A fost ingrozitor pentru ca totul a venit foarte repede. Am filmat luni, marti, miercuri si joi era disparut. Te doare si faptul ca a disparut o forta. Era un om de o forta extraordinara si dintr-o data s-a prabusit. Ce sa mai vorbesc ca barbatul meu in iunie a acuzat niste dureti oarecare in gat si in decembrie l-am inmormantat. Amza Pellea in mai si-a facut o radiografie si in decembrie l-a inmormantat. Sunt niste boli care te macina si nu-ti dai seama. Stres, oboseala... Pleaca o generatie care a fost foarte chinuita. O generatie care a jucat in frig, in goana calului. Imi amintesc ca eu jucam 'Petitoarea' in rochie de seara si in spatele scenei ingheta apa in pahar. Lumea in sala era toata in cojoace si cu caciula in cap, iar eu eram in rochie de seara, pentru ca nu puteam altfel.

Ce asteptati de la anul viitor?

Ti-am spus, astept sanatate si, ca proiecte, termin "Aniela", probabil ca prin aprilie, si vedem apoi ce se intampla cu un alt proiect la Acasa. Joc la Opera Comica pentru copii si antamam niste discutii pentru o plecare in Egipt. La sfarsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie, vom scoate un spectacol cu ocazia implinirii a 30 de ani de existenta a cuplului Stela – Arsinel, care se va chema "Aplauze, aplauze" si care se va juca numai cu texte scrise de Mihai Maximilian. Ca sa vezi ce viabilitate are ce scria el. Dupa 40 - 50 de ani textele lui sunt actuale.

"Craciunul il petrec in Germania”

Stiu ca o sa plecati din tara, dar totusi trebuie sa petreceti cumva. Revelionul, Craciunul, cum vor fi?

Craciunul il petrec in Germania, la prietena mea, Doina, o familie extraordinara. Nepoata mea, care este regizoare de film, Stanca Radu o cheama si este foarte talentata si premiata, are un iubit care este in Germania, la Nurnberg, si mergem acolo. Anul trecut toate familiile s-au intalnit aici, la mine, si anul acesta vrem sa ne intalnim acolo. Voi face si eu acolo ceva de mancare ca sa-i zapacesc la cap. (rade).

Sigur, nu o sa le fac sarmale, pentru ca eu nu ma consider o priceputa in acest fel de mancare. Poate si pentru ca Puiu nu manca sarmale. Le manca numai pe cele facute de mama.

Observ ca indiferent de discutia pe care o purtati, este imposibil sa nu va amintiti de domnul Puiu Maximilian.

Pentru ca viata mea asta este, nu se mai poate schimba. La noi a fost o legatura perfecta. Aveam aceeasi meserie, ne intelegeam, gandeam la fel, el era foarte calm, introvertit intr-un fel, dar filozof in alt fel, in sensul ca stia sa modereze totul in familie, astfel ca niciodata nu aveai nicio disensiune. Fata noastra ne-a legat foarte tare, este o nepoata de-a lui pe care am infiat-o. Am avut un copil foarte bun si am avut pentru cine sa facem lucrurile mai departe.

El se intelegea bine cu toata lumea. Iubea tinerii. Casa era plina de tineri, seara, care veneau la DVD, la video, lui ii placea sa traiasca in mediul asta de tineri.

Ne-am inteles foarte bine pentru ca fiecare dintre noi se gandea cum sa-l faca pe celalalt fericit. Ma gandeam "aoleau, e ora 14:00, daca eu nu ma duc acasa, Puiu nu mananca!", lui nu-i placea mancarea. El, la randul lui se gandea: "Ce fac eu ca vine Stela? Ii place sa fie toate luminile aprinse", si atunci aprindea toate luminile. El radea de mine, dar eu eram ca un catel. Intai faceam turul casei, aprindeam toate luminile si apoi stateam de vorba. Mie imi place lumina multa.

Daca te gandesti la fericirea celuilalt si ai norocul ca si el sa se gandeasca la fericirea ta, atunci problemele nu au cum sa apara.

Aveti un gand pentru cititoarele Eva.ro?

As vrea sa le urez tuturor cititoarelor voastre sa fie fericite. As vrea sa aiba rabdare. Eu cred ca femeia este mai barbata decat barbatul. Barbatului i s-a dat forta si responsabilitatea, dar nu atat de mare ca cea a femeii. Pentru ca Dumnezeu nu a lasat-o intamplator sa faca copii, sa-i ocroteasca si sa-i creasca. As vrea sa fac un apel catre doamnele noastre, chiar daca suntem egale cu barbatii, sa avem rabdare. Rabdarea, calmul, sunt o conditie foarte mare in intelegere si comunicare.

Tot ce ni se intampla pe lumea asta, bine sau rau, este macar jumatate din vina noastra. Noi n-am fost atente, noi n-am ales cum trebuie, noi n-am avut rabdare, noi... Femeia este foarte importanta. Eu cred ca ea dirijeaza, de fapt, lumea.