- Numele dumneavoastra este mai putin obisnuit... care este povestea lui?
Nasa mea de botez este grecoaica si, citind diferite lucrari de istorie a Bizantului, a gasit acolo relatari despre fiica unui rege, care se numea Simonida. Nu stiu exact cine a fost ea, ci doar ca este vorba despre o printesa bizantina. Mi se pare ca numele a fost de bun augur pentru mine, cu toate ca la inceput n-am fost prea incantata de el.
- Cum v-ati ales profesia?
Mama mea a fost cea care m-a indrumat in directia aceasta, insa eu, de cand aveam cinci ani, eram innebunita cand auzeam muzica de opera, nu ma clinteam de la televizor. Aveam in casa un acordeon si cantam la el "Barca pe valuri", desi abia puteam sa-l tin in brate, era mai mare decat mine si aproape ca nu ma vedeam din spatele lui. Stiam de atunci, chiar daca eram numai un copil, ca acesta este drumul meu in viata si n-as putea sa fac altceva. M-a indrumat profesoara mea, doamna Maria Slatinaru-Nistor, care m-a lansat pe traiectorie si careia ii multumesc si pe aceasta cale.
- Care este partitura despre care considerati ca va solicita cel mai mult?
Referindu-ma la personajele pe care le-am interpretat pana acum, nu as putea spune ca a fost vreunul care sa ma fi solicitat in mod deosebit - poate Gilda, din "Rigoletto", dar nu am facut un efort foarte mare in rolul respectiv, nu a fost cazul sa simt ca obosesc. Insa un rol extrem de dificil si provocator este cel al Violetei Valery, din "Traviata", pe care imi doresc foarte mult sa-l interpretez. Este o piatra de incercare pentru multe soprane, indiferent de pregatire sau de varsta. Provocarea acestui rol, deosebit de sensibil, tine si de partea teatrala, trebuie sa joci foarte mult - si, bineinteles, de partea vocala. Dar, in momentul in care te transpui intr-un rol si te concentrezi, nu te mai gandesti exclusiv la pasajele dificile sau la notele inalte. Daca ai numai acest lucru in minte, te transformi intr-un fel de masina de cantat. Se mai intampla oricum, cateodata, ca anumite pasaje sa nu ne iasa in spectacol asa cum ne dorim (si cum ne ieseau, de altfel, la repetitii), dar ceea ce conteaza este sa canti din tot sufletul, pentru public.
- Soprana Angela Gheorghiu a abordat si un alt gen de muzica, in duet cu Stefan Banica Jr. Cum ati reactiona daca vi s-ar face o asemenea propunere?
Eu nu stiu de ce a facut Angela Gheorghiu acest lucru, pentru ca ei nu i-a ajutat cu nimic - mai mult chiar, i-a stirbit putin din notorietate. Ea este o mare cantareata, o diva si, in strainatate, cand spui "Angela Gheorghiu", este ca si cum ai spune "Melba". Cred ca a facut-o din prietenie pentru Stefan Banica Jr. Eu i-am cunoscut-o pe amandoi si pot spune ca, daca mi s-ar face o asemenea propunere, n-as fi de acord. Daca, pe de alta parte, mi s-ar propune un duet cu Michael Bolton sau Celine Dion, de exemplu, ar fi altceva...
- Cand ati debutat ca soprana si ce amintiri pastrati din acel spectacol?
S-a intamplat in 2001 si, la vremea respectiva, pentru mine a canta la Opera echivala cu a atinge o stea. Ludovic Spiess, pe atunci directorul Operei, m-a vazut la Conservator si m-a chemat. La Opera am cantat intr-un concert, apoi am sustinut multe auditii si pana la urma, m-a angajat. Eu credeam ca la inceput mi se vor distribui roluri de mai mica importanta, dar mi s-a incredintat un rol extraordinar de greu - Leila, din "Pescuitorii de perle", si, de asemenea, mi s-a dat sa invat si rolul Gildei, din "Rigoletto". Rolul Leilei mi-a venit ca o manusa. Insa interpretarea Gildei nu mi-a mai iesit atat de bine, pentru ca am avut emotii foarte mari. Dar, pe parcurs, am invatat sa-mi controlez emotiile si nu am mai avut probleme.
- Se spune ca fiecare gen de muzica isi are "ascultatorii sai privilegiati". Credeti ca muzica de opera se "dezvaluie" mai usor?
Nu stiu daca se intampla neaparat asa, insa este adevarat ca multi oameni - tineri - sunt interesati de opera. Nu vreau sa cred ca este vorba de snobism, ci pur si simplu, oamenii se indreapta tot mai mult spre muzica, la Opera vin sa se relaxeze, sa-si incante ochii, auzul, spiritul... O explicatie ar putea fi si aceea ca in ultima vreme s-a constatat existenta unui "suflu de tinerete": decorurile nu mai sunt "prafuite", regia s-a mai schimbat, este una moderna. Nu in toate cazurile inca, de exemplu opera "Flautul Fermecat" e splendida, insa regia este invechita si plictisitoare, la fel si decorurile, si trebuie sa se schimbe ceva.
- Cum va pregatiti pentru a "intra in pielea" unui nou personaj?
Timpul alocat pregatirii unui rol depinde de complexitatea si dificultatea acestuia. Daca este un rol foarte greu, imi trebuie o luna sau doua. In primul rand, citesc libretul pentru a cunoaste personajul (traduc absolut totul, pentru a sti exact ce spun, ce cant), si fara sa ma uit pe partitura. Ulterior, studiez linia melodica si incep repetitiile propriu-zise.
- Pentru ce personaj a trebuit sa va pregatiti cel mai mult?
In prezent, ma pregatesc pentru rolul Violetei Valery, pe care il voi interpreta incepand din stagiunea urmatoare. Ma implic foarte mult, este un rol dificil si provocator. Violeta este un personaj complex, trece de la o stare la alta. Pe scena este foarte important sa transmiti mesajul in sine, sa privesti in ochii partenerului in timp ce-i spui "te iubesc", de pilda, chiar daca de multe ori privirea lui este goala... Teatralitatea are un rol esential si nu este de ajuns numai sa canti corect, respectand intocmai partitura. Asa ajungi la sufletul oamenilor, asa ii determini sa vina la Opera - daca-i emotionezi si li se face "pielea de gaina"...
- Dumneavoastra, ca soprana, cum percepeti un spectacol de opera, cu un ochi critic sau...?
Este un defect profesional, din pacate: nu mai pot audia pur si simplu, inevitabil sesizez anumite aspecte, care mi-ar fi scapat daca nu as fi avut aceasta profesie. Imi pare rau ca se intampla astfel, dar nici nu pot schimba situatia. Aud altfel fiecare fraza, fiecare sunet, si nu ma pot detasa, oricat de mult mi-as dori. Insa in momentul in care un cantaret de opera reuseste sa transmita, sa empatizeze cu publicul si sa-l faca sa vibreze, ma emotionez si nu-mi mai pot lua ochii de la el, chiar daca interpretarea respectivului nu este perfecta.
- Care este acel "ceva" care aduce noutate fiecarui spectacol? Cum de nu devine redundanta interpretarea la rand a personajului Tosca, de exemplu?
Da, aceasta este intr-adevar o problema, pentru ca la un moment dat intri in rutina. Este inerent, dar fac tot posibilul sa nu mi se intample totusi acest lucru. Ma lupt cu mine insami, improvizez. Nu pot interveni schimbari in partitura, dar in miscare, da: nu ma mai asez pe un anumit scaun, anumite miscari le fac altfel... Sau, in "Vaduva Vesela" mi s-a intamplat sa schimb chiar proza in timpul spectacolului, spunand altceva - dar, bineinteles, fara a distorsiona sensul mesajului.
- Pe scena fiind, "simtiti" publicul sau intrati complet in pielea personajului?
Intru in pielea personajului dar, in acelasi timp, incerc sa comunic pe cat posibil cu publicul - desi in fata mea este intuneric si practic nu vad nimic. Ma concentrez foarte mult, insa nu uit nici un moment ca trebuie sa transmit un mesaj publicului. Pentru el suntem acolo si cantam, nu-i asa?
- Ati evoluat si pe scene din strainatate. Cum vi se pare ca percepe publicul de acolo muzica de opera, comparativ cu cel din Romania?
Cu siguranta cei din strainatate sunt mult mai receptivi si mai deschisi fata de aceasta arta, dar si publicul din Romania incepe sa fie tot mai avizat, sa-i cunoasca pe artisti, sa faca diferenta daca se canta bine, sau daca nu... De asemenea, vin si foarte multi studenti de la Conservator si deci, iata, un public de specialitate...
- Cum va intretineti vocea?
Nu vreau sa cad in extreme din acest punct de vedere, sunt unii artisti care ajung sa fie paranoici - daca simt un curent de aer rece, imediat se sperie ca-si pericliteaza corzile vocale... Eu ma straduiesc sa am grija de mine - de exemplu, in timpul stagiunii nu mananc inghetata (desi imi place foarte mult!), merg la medic pentru un control al corzilor vocale, uneori fac aerosoli - insa nu pot spune ca fac ceva deosebit si nu-mi place sa ma cocolosesc.
- Cum arata o zi din viata unei soprane?
In timpul stagiunii, am repetitii in fiecare zi, dimineata - si imi este destul de greu, pentru ca trebuie sa ma trezesc la ora sapte, ca sa pot canta incepand cu ora zece (in caz contrar, nu mi se incalzeste vocea, trebuie sa fiu perfect treaza). In rest, imi plimb catelusa, imi place foarte mult sa fac sport - in special inot, merg si la sala, stau in jacuzzi, in sauna... Incerc sa dorm cat mai mult, pentru ca somnul ma reface.
- Care distinctie dintre cele primite inseamna cel mai mult pentru dumneavoastra?
Eu nu prea am participat la concursuri. Am luat multe premii intai la concursuri nationale, un premiu la concursul international "Sabin Dragoi", insa nu m-au atras foarte mult competitiile. Trebuie sa fii foarte puternic, sa-ti gestionezi emotiile, iar eu am trac. Ceea ce inseamna insa enorm pentru mine este o bursa pe care am primit-o in anul 2004.
- Despre ce este vorba?
In anul 2004, directorul unui centru din Heiligentreutz (o localitate de langa Viena) - "Central and Eastern European Music Theatre Deutch Bank" - a venit la Opera, la spectacolul "Rigoletto", i-a placut si mi-a oferit aceasta bursa. Am primit o suma de bani, iar in iunie am plecat la Viena, unde am lucrat cu Ileana Cotrubas, marea noastra cantareata de opera. Dansa m-a invatat foarte multe lucruri. Mi-au prelungit viza si voi pleca din nou, in iunie, urmand sa cant in "Nunta lui Figaro". Bursa aceasta inseamna foarte mult pentru mine, pentru ca am ocazia sa lucrez cu oameni intr-adevar deosebiti.
- De ce considerati ca publicul din Romania prefera, in general, muzica de opera italiana?
Cred ca o posibila explicatie ar fi ca limba italiana este foarte melodioasa, spre deosebire de germana, spre exemplu - desi Strauss are cateva lied-uri superbe. Mie una mi-a fost destul de greu cand a trebuit sa cant in germana.
- Alaturi de ce tenor v-ati dori sa cantati?
Placido Domingo, fara discutie, desi el nu mai canta. Insa nu se stie niciodata ce ocazii pot aparea in viata... Ar fi apogeul carierei mele. Nu pot spune ca a avut o voce iesita din comun, dar este incredibil ce a reusit sa faca el cu vocea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Este un artist care te face sa te topesti atunci cand il asculti.
Posteaza comentariu