Nu e prima oară când trebuie să-mi scot basca în fața dosarelor găzduite de site-ul nostru. Mă înclin acum în fața unuia mai vechi, dinainte de jumătatea lui octombrie, înainte ca țara să intre în teribila horă electorală.
Acest articol despre Jane Fonda folosește just cuvântul-cheie “tulburător” precum și verbul “a marca”. Admit că textul chiar consemnează amintiri tulburătoare, ba mai mult m-a marcat și pe mine. Poate că domnișoarele foarte tinere nici nu mai știu până la adevăr cine este Jane Fonda și ce a însemnat ea în cinema și în fantasmele părinților lor.
Cine este, deci, aceasă doamnă cvasi-octogenară, care dezgroapă morții? În ce interes o face? Caută publicitatea? Nu-i mai ajunge atenția? La ce îi folosește să se dezinhibe așa? Să se mărturisească? Să admită că mama ei cunoscuse nouă avorturi înainte să-i dea viață? Că mama ei a înnebunit și și-a tăiat jugulara cu o lamă de ras? Să îl descrie pe Henry Fonda, pe marele Henry Fonda, în culorile cuvenite unui monstru?
Jane Fonda a făcut multe porcării, cum se fac uneori într-o viață de om, dar cel puțin acum, înainte de ultima judecată, eu aleg să o cred. Aleg să o cred când povestește cât de greu a învățat toate lecțiile care i s-au dat pe drumul străbătut. Aleg să o cred când se arată vulnerabilă în fața acestei incontrolabile ecuații care este familia în care te naști. Aleg să o cred și în alegerile ei atât de greșite la bărbați. S-a luptat cu timpul – câte femei nu o fac? – dar timpul a sfârșit, nemernicul!, prin a o înfrânge și pe ea. I s-a risipit frumusețea și nu există operații estetice care să poată schimba firescul clepsidrei, însă i s-a dat înțelepciunea de a se regăsi în acele lucruri mici pe lângă care trecem în zilele noastre pe pământ.
Și în acest punct, vedeta, diva în sensul vechi, uitat, al cuvântului, cred că vrea să spună ceva important celor care abia urmează. Cred că Jane Fonda a ajuns la acea maturitate care îi îngăduie să constate că lecțiile sunt aici pentru a fi împărtășite. Și că nu trebuie să îți fie frică să vorbești despre cele mai negre zile din viața ta, căci sunt alții care le trăiesc chiar acum pe cele din viața lor și nu au curajul să le ducă înspre apus. Aleg să cred că acest curaj de a vorbi în clar despre singurătate, suferință și moarte nu e o operațiune de PR ci o mână onestă de ajutor de la o doamnă care, în sfârșit, a înțeles.
Posteaza comentariu