Mă îndrept spre bucătărie, prepar cafeaua la filtru, timpul se scurge picătură cu picătură, abia aştept să plec. Să ies în stradă, să respir aer curat.
Mă întorc cu cafeaua, iar ea începe să râdă. Îi zâmbesc şi eu. Sunt îmbrăcat. Mă apropii de ea, o îmbrăţişez, o sărut. Mă priveşte din pat, are ochii umezi. Îi spun că o sun după ce termin munca. Mă crede. O mică îndoială i se strecoară totuşi în suflet pentru că în următoarele minute va rămâne singură. Eu, singur. Doi străini care s-au îmbrăţişat în noapte. Au vrut iubire, dar n-au reuşit.
Posteaza comentariu