Vedeta a vorbit în luna iulie, la „Happy Hour“, despre perioada nefastă prin care trece, însă după emisiune a lansat un atac dur la adresa lui Cătălin Măruţă, pe care l-a acuzat că i-a pus întrebări despre soţul ei, deşi înainte de emisiune vorbiseră să nu dezvolte deloc acest subiect. Măruţă a răspuns acuzelor Biancăi, afirmând că aceasta nu este serioasă şi că înainte de emisiune au căzut de acord să vorbească despre Aurel Frăţilă ca şi cum acesta ar fi plecat în SUA, nu închis.
Bianca Brad a creat în jurul ei, dintotdeauna, o aură a personajului neînţeles. Cu siguranţă că nu şi-a dorit şi nu-şi doreşte acest lucru, dar aşa au perceput-o sau au vrut s-o perceapă cei din jur. Candoarea de la vârsta debutului era parcă numai a ei, zâmbetul larg era sincer. Peste ani, zâmbetul a rămas şi a ascuns drame mai mici sau mai mari, teribile chiar. Toate trec!
Acum haideţi să o cunoaştem pe Bianca la debut! Publicaţiile de modă din anii ’80 arătau oribil, tipar prost, culori şterse, hârtie execrabilă, totul cu economie! Revista “Modă” şi rubrica de specialitate din “Femeia” arătau cât de cât bine şi acolo, fetele creatoarei Zina Dumitrescu, de la casă Venus, erau văzute cu ultimele creaţii autohtone.
Vedete erau Dana Săvuică, Romaniţa Iovan, regretata Melek Amet şi Bianca Brad.
La băieţi se dădea credit unui puşti cam inexpresiv şi cam dolofan, un oarecare, la acea vreme, Cătălin Botezatu, mereu încruntat, la fel ca şi colegele lui, mai puţin Bianca, zâmbitoare tot timpul. Cu acest zâmbet poate că ea a avut de pierdut, în sensul că cerinţele şi canoanele prezentărilor de modă cereau o mimică foarte serioasă, impersonală şi inexpresivă, de multe ori hilară pentru marele public, lucru satirizat genial de marele regizor Robert Altman în pelicula Pret-a-Porter.
De la primele apariţii, Bianca a cucerit cu zâmbetul său, celelalte date fizice completând perfect întregul. Prezentările de modă se făceau destul de discret, doar cei implicaţi şi rudele ştiind când şi unde se desfăşurau aceste evenimente. Pe Calea Victoriei, lângă Miliţie, era Casa Venus, clădire construită special pentru spectacolele de modă. Aici, cât şi la Confex Apaca, fetele Mamei Zina erau puţin vizibile, lucrau în anonimat şi lucrau dur, cu zeci de probe zilnic, cu prezentări în faţă demnitarilor de atunci, cu şantajuri şi compromisuri! Dar soarta le mai oferea din când în când şi alternative!
Existau şi atunci creatori independenţi, artişti plastici care prezentau creaţii vestimentare cu diverse ocazii şi de obicei evenimentul era cât de cât mediatizat.
Până atunci cochetase cu ceva filme pentru copii, dar era deja matură şi vroia ceva serios, cu care să-şi facă un nume şi-n film, nu numai în modă. Un alt debut!
Regizorul Şerban Marinescu tocmai caută distribuţia pentru “Domnişoara Aurica”, film după o povestire a scriitorului Eugen Barbu. Apăruse în presă o fotografie cu Bianca pe care o făcusem la prezentarea de la TFM. E o fotografie (foto 1) care are istoria ei! Bianca surâzătoare ca întotdeauna, apare cu părul în vânt! Acest efect n-aveam cum să-l obţin atunci, nu aveam ventilator, nici vorbă de Photoshop! E făcută în timp ce Bianca se pieptăna, încadrarea normală a fotografiei e pe orizontală, dar când am paginat, am făcut-o pe verticală! Elementul care “trădează” sunt mărgelele care şi ele “zboară”!
Şerban apreciază poza, dar mai ales personajul, şi-mi cere date despre Bianca.
Bianca Brad şi-a urmat destinul cu tot ce i-a oferit acesta, şi bune şi rele. Studii de actorie la New York, filme de success în Germania pentru DSF şi PRO 7, o căsătorie ratată, urmată de o legătură cu cineva care n-o merită şi care n-a fost lângă ea, sufleteşte mai ales, la cea mai grea încercare - pierderea copilului, micuţa Emma. Consolarea şi motivaţia de a nu se da bătută vin de la fiul său Luca, 8 ani.