Razvan Mazilu: "Cea mai mare provocare: a 'vorbi' fara cuvinte"

Are numai 32 de ani, insa pana la aceasta varsta palmaresul sau este deja impresionant. Dansator si coregraf profesionist, Razvan Mazilu este un nume cunoscut in universul creat de balet, clasic si contemporan deopotriva. Protagonist al primului "one-man-show" realizat de un roman, Razvan Mazilu ne vorbeste despre experienta sa artistica, provocarea de a interpreta nu mai putin de patru personaje intr-un singur spectacol si conceptia coregrafica a spectacolului "Un Tango Mas".

Daca nu as fi facut ceea ce imi place, as fi fost foarte nefericit

Oare ce l-a determinat sa aleaga aceasta cariera, spre care s-a orientat inca de la varsta de trei ani, atunci cand majoritatea copiilor au cu totul alte preocupari, specifice varstei? "Faptul ca am ales dansul mi s-a parut - din prima clipa - o alegere extrem de fireasca. Totul a decurs asa cum m-am asteptat (desigur, si cu neimpliniri sau obstacole de tot felul), dar efectiv asa cum mi-am dorit. Sunt un om liber si daca nu as fi facut ceea ce imi place, probabil ca as fi supravietuit, dar as fi fost foarte nefericit", afirma artistul, adaugand ca parintii l-au sprijinit foarte mult pentru a-si atinge scopul.

Pentru Razvan Mazilu, fiecare personaj pe care il construieste, prin abordare scenica si interpretare, constituie o provocare. "Toate personajele nascute au insemnat tot atatea provocari. Majoritatea personajelor pe care le-am adus in scena provin din dramaturgie, iar eu a trebuit sa le dansez, sa le gandesc prin miscare si expresie plastica, sa construiesc diverse caractere, prin intermediul mijloacelor specifice dansului. Iata o mare provocare, aceea de 'a vorbi' fara cuvinte", afirma cunoscutul dansator.

De-a lungul activitatii sale, a avut ocazia de a participa la numeroase stagii de pregatire si workshop-uri. Fiecare dintre acestea a avut un rol mai mult sau mai putin semnificativ, constituindu-se in tot atatea "caramizi" la temelia carierei sale. Isi aminteste de fiecare dintre acestea, dar una dintre cele mai frumoase amintiri de acest gen dateaza din perioada adolecentei, cand urma cursurile liceului de coregrafie "Floria Capsali" din Bucuresti.

"M-au influentat in mod deosebit stagiile din cadrul proiectului 'La danse en voyage' din 1992, cu coregrafi francezi, cand eram inca elev la liceul de coregrafie, unde nu se facea dans contemporan asa cum as fi dorit eu", mentioneaza Razvan.

Fiecare coregraf alaturi de care a lucrat i-a influentat parcursul artistic. "Fiecare colaborare a insemnat o experienta unica, o intalnire unica, un schimb de energii, senzatii si idei pe langa care nu trebuie sa treci, ca artist, fara sa inveti nimic", considera Razvan Mazilu.

"Jocul de-a Shakespeare" sau despre interpretarea a patru roluri intr-un singur spectacol

In anul 1997, Razvan Mazilu a realizat o performanta, fiind protagonistul primului "one-man-show" al unui dansator roman, in care a interpretat un cvadruplu rol. Spectacolul, intitulat "Jocul de-a Shakespeare", in coregrafia lui Ioan Tugearu, a fost prezentat pe scena Teatrului National din Bucuresti si s-a bucurat de numeroase aprecieri, fiind premiat si jucat pe scene din tara si din Europa. Ce a insemnat pentru Razvan aceasta experienta si cum si-a gestionat emotiile - inerente, am spune noi? Ei bine, el ne asigura ca nu este emotionat inainte de spectacol, in sensul ca nu este ingrijorat.

"Eu nu am emotii la spectacol. Ba nu, gresesc: am emotii, pentru ca emotiile nu inseamna trac. Prin 'emotii', eu inteleg o stare de usoara, dulce neliniste care ma incearca in ziua in care am spectacol, e ceva care imi place... Referitor la one-man-showul 'Jocul de-a Shakespeare', a sta o ora pe scena intr-un continuu dans nu e o treaba usoara, desigur, dar mi-a oferit multe satisfactii. Interpretam patru personaje foarte diferite, ale caror trasaturi erau esentializate prin dans si gest. Cu acest spectacol am fost invitat sa deschid festivalul international one-man-show de la Moscova, in anul 1998".

Pentru orice artist, fiecare spectacol este diferit, chiar daca a mai interpretat rolul respectiv in repetate randuri... Ma intreb, care este elementul care face diferenta? Aflu ca fiecare interpretare ofera un element de noutate, prin prisma trairilor sufletesti din cadrul fiecarui spectacol.

"Fiecare spectacol e la fel si totusi, diferit... Exista sensuri, emotii, stari pe care le credeam clare si 'batute in cuie' dar care, la rindul lor, ascund alte sensuri, emotii si stari cu totul noi, nebanuite, pe care le descopar de la o reprezentatie la alta. E ca si in dragoste: iubesti la fel si totusi fiecare zi iti aduce alte bucurii si emotii", ne impartaseste artistul.

"Faptul ca baletul este in principal feminin e o prejudecata

Atunci cand ne gandim la balet, majoritatea dintre noi avem tendinta sa il asimilam cu o arta exclusiv feminina. Delicatetea miscarilor, gratia care insoteste fiecare pas, ne fac sa ne gandim ca acest dans nu poate fi practicat decat de o femeie. Razvan Mazilu ne contrazice.

"Baletul nu este o arta in principal feminina, aceasta e o prejudecata impotriva careia am luptat dintotdeauna. Oamenilor le e teama, cateodata, de propria lor sensibilitate si vulnerabilitate, de aceea imaginea baletului se substituie excesiv imaginii femeii delicate si sensibile. Va amintesc faptul ca una dintre cele mai proeminente figuri ale istoriei, regele Ludovic al XIV-lea , supranumit si 'Regele Soare', era supranumit, deopotriva, si regele dansator", precizeaza Razvan Mazilu.

"Un Tango Mas" - un spectacol despre relatia de cuplu

Cel mai recent spectacol semnat de Razvan Mazilu, "Un Tango Mas", este montat la teatrul Odeon si are un succes considerabil atat in randul publicului, cat si al criticii de specialitate. Razvan formeaza un cuplu convingator alaturi de balerina Monica Petrica. In realizarea coregrafiei, artistul a urmarit mai multe aspecte: "Dincolo de fascinatia tangoului m-au interesat teme ca dragostea, relatia dintre barbat si femeie, singuratatea in cuplu...".

Pentru acest spectacol a ales in mod deliberat - si este sigur ca acesta e unul dintre punctele forte ale spectacolului - doua lumi care, puse fata in fata, au nascut raporturi foarte interesante: lumea dansatorilor profesionisti, a balerinilor (el si Monica Petrica) si lumea dansatorilor neprofesionisti (clubul TangotangenT, unde activeaza oameni care nu sunt dansatori de profesie, dar danseaza tango cu mare pasiune). "S-a nascut, astfel, o atmosfera frusta si sofisiticata in acelasi timp, ca la marginea unei metropole. Din punct de vedere coregrafic, am incercat o fuziune intre elemente de tango si balet contemporan", explica artistul.

Razvan Mazilu ne spune ca nu face nimic deosebit pentru a se mentine in forma. "Incerc sa nu fac rabat de la antrenamentul corporal (aproape) zilnic. Nu tin dieta si nici nu am nevoie, deoarece efortul fizic este mare. Nu fac excese, incerc sa fiu echilibrat in toate privintele, de la hrana si pana la stilul de viata".

Are in plan realizarea unui nou "one-man-show", despre care considera ca il reprezinta cel mai bine. "De asemenea, imi doresc sa realizez o gala de dans cu invitati din strainatate, ale carei incasari sa fie donate liceelor de balet din tara, care supravietuiesc in conditii incredibile", incheie artistul.